A aparut in presa in urma cu cateva zile un articol despre o noua investitie ce primarul vrea sa o faca in Arad: sa mansardeze cladirea primariei.

Atentie !!! Da, ATENTIE !!! Cladirea primariei, Palatul Administrativ este monument istoric !!! Numar de inregistrare: AR-II-m-B-00548, construita intre 1874 si 1876. Asadar NU se pot face astfel de investitii fara de aprobarea Ministerului Culturii (din ce stiu ei trebuie sa aprobe asa ceva).

Da, in planurile initiale ale Palatului Administrativ era vorba de 2 etaje, dar datorita situatiei financiare de atunci s-a renuntat la a mai construi si astfel cladirea a ramas in forma actuala. E important de stiut si acest detaliu, face parte din istoria cladirii, dar eu nu sunt de acord ca in istoria cladirii sa apara ca in anul 2013 sau 2014 s-au efectuat lucrari de mansardare, s-a pus tamplarie PVC, etc. si astfel cladirea a fost complet remodelata.

Suma vehiculata pentru aceasta investitie este de 6 milioane Euro, bani care ar putea face diferenta la multe din cladirile ce stau sa cada prin Arad. De exemplu primaria ca si institutie ar putea achizitiona (dupa negocieri) Teatrul Vechi (costa 2 mil. Eu si ar fi bani si pt. renovare, dotare, etc.), ar putea institui un fond de garantare a unor imprumuturi avantajoase pentru proprietarii ce nu poseda sumele necesare renovarii de cladiri care stau sa cada pe centru, ar putea asfalta o multime de strazi din cartiere sau din centru care sunt peticite si care te scurtura daca ai mai mult de 20 km/h, etc.

Din pacate din nou, se va face un studiu de fezabilitate, se va plati acest studiu (oare aceeasi firma face mereu studiile acestea?), se va pune la naftalina si dupa un timp, cand lumea mai uita de situatie, se va trece prin consiliul local (controlat 100% de actualul primar) si ne vom trezi ca se vor apuca de munca fara ca noi sa mai putem face ceva.

Hai sa mai dau inca doua exemple de situatii ciudate: Piramida de sticla din p-ta Av. Iancu, va mai amintiti de ea? Da, am scris si despre ea. Si acum inca un exemplu care pe mine ma face sa rad, dar nu pt. ca sunt amuzat (neaparat), ci mai mult rad nervos: amplasarea Monumentului Marii Uniri (care imi pare complet lipsit de semnificatie, care culmea s-a rupt cand il aduceau din China, da, totul se face in China, inclusiv monumente de catre artisti romani), monument care conform studiului de fezabilitate (da, s-a facut unul), ar trebui amplasat pe lacul din Podgoria, lac care de curand a primit o fantana arteziana muzicala.

Acum sa pun cateva intrebari de bun simt si logice: monumentul va fi deasupra jeturilor? Va fi udat de jeturile de la fantana arteziana? Din ce am inteles va exista un pod sau cale de acces suspendata de pe mal pana la monument pentru depunerea de coroane, este loc pt. 1, 2 sau 3 persoane? Se va merge in sir indian pana la monument? Ce se va intampla cand un sobor de preoti va tine slujba si fantana arteziana va incepe a stropi in ritm de muzica, conform programului?

Se va reamplasa fantana arteziana? Daca da cine suporta costurile acestei greseli? Tot noi, cetatenii? Unde va fi reamplasata? Va fi pusa la naftalina? Va fi reutilizata pe Mures? Apropos, cu fantana de pe Mures ce se aude?

Si uite asa ajung din nou la bani, fantana de pe Mures si tot ce tine de ea ar fi vreo 5 milioane de Eu, chiar are rost sa aruncam banii asa, aiurea pt. asa ceva? Nu se pot utiliza pentru a face orasul mai frumos? Sa-l facem mai sigur? Eu unul ma tem de multe ori sa merg pe centru pt. ca nu stiu de pe care cladire poate sa cada tencuiala si sa ma trezesc in spital, sau mai rau, sa nu ma mai trezesc deloc.

Si uite asa, am ajuns sa mentionez 6-7 articole TOATE despre cum Aradul se poate imbunatati altfel decat prin proiecte inutile, proiecte care nici macar nu sunte fezabile si al caror impact a fost eminamente negativ atat in presa locala cat si fata de oamenii de cultura ai orasului.

Hai sa investim banii acestia in cultura, hai sa dam sansa ca Biblioteca Judeteana, Muzeul de Istorie si Stiinte ale Naturii, Filarmonica de Stat, Teatrul de Stat, Teatrul de Marionete, etc. sa primeasca sume de bani (nu zero cum am vazut in bugetul pentru 2013, versus 11.000 de mii de lei – adica 11.000.000 lei bani alocati pentru concerte si festivaluri) si sa investim in cultura daca tot dorim sa devenim Capitala Culturala Europeana in 2021.

Mentiune: nu vreau sa fiu critic, nu vreau sa fiu rau, dar imi iubesc orasul si de aceea imi doresc ca investitiile in Arad, din banii mei ca si cetatean, sa fie utilizati cat mai eficient. Daca dorim sa ajungem Capitala Culturala Europeana in 2021, sa investim in cultura si nu in a schimba fata orasului. Sa scoatem in evidenta ce avem, nu sa facem ceva nou, sa apelam la istoria sa bogata (am avut prima fabirca de masini – M.A.R.T.A, oras liber regesc, Crucea Alba unde Liszt a concertat, etc.). Sa investim in istoria orasului, sa evidentiem multiculturalitatea ce a existat in Arad, sa reinviem placerea de a te plimba pe Corso (B-dul Revolutiei), etc., hai sa reparam si sa pastram ce avem inainte de a construi chestii noi, nepotrivite, inutile sau urate.

Iata ca Apple a publicat o noua reclama pentru iPhone. E extrem de inspirata si exprima un adevar greu contestabil: cu iPhone se fac cele mai multe poze la nivel global. Da, recunosc si eu fac undeva la 10-50 poze/zi cu al mei iPhone

Photos every day

Maine, miercuri – 24.04.2013, Chatbox continua cu o noua editie: University Life.

Daca te afli în momentul alegerii unei facultăţi, sau eşti pe ultima sută de metri in liceu şi nu ai niciun plan? Dar daca esti student si nu stii cum sa iti largesti orizonturile, sa gasesti noi provocari sau sa evoluezi cat mai mult?

University Life

Descoperă ofertele universitare pe plan naţional şi global alături de grupul Educativa şi serviciul Edmundo, alături de alumni ai programului Erasmus. Vom avea doi studenti parte a acestui program, unul din Spania si o studenta de la noi din Arad care a fost in Portugalia. Ambii ne vor povesti experienta lor si modul in care vad programul Erasmus.

Alexandra

Serafin

Vom avea doua reprezentante a programului Edmundo care ne vor spune cum au ajuns sa-si construiasca o cariera inca din studentie.

Ai o pasiune, o dorinţă sau un vis care nu mai poate aştepta? Nu îţi surâde studenţia? Stai liniştit, nu este chiar un capăt de drum! Descoperă o viaţă de succes “fără diplomă” alături de Ariel Constaninof, tânărul antreprenor, sciitor, trainer şi nu numai.

Ariel

Asadar multe variante care sa te ajute in a-ti alege drumul in viata, multe lucruri utile pentru cei din licee si de asemenea pentru studenti.

Yep, sunt 5 ani de cand tot scriu, mai mult sau mai putin, constant sau rar, la subiect sau pe langa, da’ macar mai scriu si eu .

Asadar, diseara imi iau o sticla de ceva (vin mai degraba) si o sa inchin un pahar pentru inca alti 5 ani, daca nu pentru alti 50.

Nu ma pun sa fac promisiuni, sa spun ce o sa schimb, ce nu, etc. O sa fie totul asa cum cred de cuviinta, o sa evolueze si blogul meu alaturi de mine, o sa se maturizeze si o sa creasca, sau nu .

Sursa foto.

Toti prietenii mei stiu ca imi plac tricourile cu mesaje, cu ceva de spus si pe cat posibil unicat. De ce? Pai asta este stilul meu, ma reprezinta si de asta eu am zis ca mereu vreau sa arat cat de unic sunt.

Nu-mi place sa fiu la gramada cu majoritatea, imi place sa ies in evidenta, imi place sa fiu un deschizator de drumuri (cei ce ma cunosc au cunostinta de placerea mea de a ma oferi voluntar, de a fi primul in cat mai multe lucruri), imi place sa pot sa fiu acea persoana care sa arate altora cum se face, sa le impartaseasca experienta, etc.

Ei, cum mereu mergeam cu cate o idee mai ciudata la un prieten de al meu sa imi faca un tricou am zis ca acum ca va aparea StickerLand.ro o sa am si ceva optiuni. Dar cat de rau m-am inselat, nu ceva optiuni, da de unde, sute de variante, sincer, cand am vazut colectiile am ramas masca si ma gandesc ce costuri ar implica sa am toata, dar toata colectia la mine intr-un dulap

Hai sa va dau o mostra din ceea ce veti gasi pe StickerLand.ro:

Acum ca v-am starnit curiozitatea vreau sa va invit sa veniti marti pe 16 aprilie 2013, de la ora 19, in Republica sa asistam la lansarea StickerLand.ro. Se lasa cu premii, tricouri gratis, stickere moca si distractie. Aaa, si daca vreti sa aveti tricouri moca urmariti pagina lor de Facebook .

Zilele trecute am profitat de vremea mai buna ce am avut-o in Arad si am iesit la o plimbare prin centrul orasului. In plimbarea ce am facut-o luni, am observat un mic detaliu care mi-a atras atentia mai demult, dar nu eram prea sigur ca este ceva intentionat si pe care il consider ca fiind un prim semn ca aradenii vor sa se plimbe in siguranta pe centru si fara sa se teama ca in orice moment le poate cadea in cap o bucata de tencuiala si ca intr-un final se gandesc si la frumusetea orasului in care locuim.

Avem un oras frumos, un bulevard central, care pe alocuri este mai larg ca Champs-Elysees si care se degradeaza, cladirile sunt un adevarat pericol pentru pietoni. Ce sa mai spun de locatari care traiesc cu mucegaiul in casa (chiar sper sa fie doar povesti ce am auzit legat de acest subiect). E pacat ca ne batem joc de orasul nostru si ca trecem nepasatori pe centru fara sa ne uitam mai sus de vitrinele magazinelor, fara sa stim ce bijuterii arhitecturale avem.

Trebuie sa invatam si sa tinem seama de mostenirea arhitecturala, istorica, materiala si spirituala lasata de stramosii nostri, de cei ce s-au dedicat urbei si de oamenii care au investit in cladirile care acum stau sa cada. Trebuie sa invatam sa mergem cu capul sus, sa privim ce cladiri avem, sa observam in ce stare deprolabila sunt (din pacate) si sa luam masuri pentru a nu pierde toate acestea.

Stim cu totii prea bine povestile in care oameni simpli ce mergeau prin centru s-au trezit cu bucati de tencuiala, burlane sau alte cele in cap, pe picioare, in fata sau in spatele lor. Acesta este inca un motiv pentru care sunt suparat pe proprietarii si asociatiile de proprietari ai cladirilor din centrul Aradului, pe langa faptul ca sunt reparate de mantuiala, carpite sau de cele mai multe ori doar lasate sa se degradeze.

Totusi, dupa cum spuneam in titlu, as vrea sa ma pot plimba pe centru fara grija ca imi va cadea in cap o bucata de cladire, tencuiala sau burlan, fara sa imi iau o casca pentru a fi in siguranta si fara sa ocolesc cladirile pe care exista semnele deja banale si ignorate: “Atentie cade tencuiala !!!” Vreau sa pot merge cu capul neacoperit decat eventual de un joben. Chiar nu vreau sa mai vad ca se aplica doar solutia afiselor, a benzilor de delimitare si a bucatilor de tencuiala date jos de Pompieri sau alte institutii din simplul motiv ca proprietarii spun ca nu au bani pentru a renova fatada cladirii in care locuiesc.

Si pentru ca m-am plans suficient, cred ca este momentul sa las fotografiile sa vorbeasca. Nu cunosc autorul jobenului (si de l-as cunoaste l-as felicita), dar ma bucur ca intr-un final oamenii incep sa dea semna ca le pasa de orasul nostru.

Am fost sambata la Pozitia Copilului, intr-un final. De ce asa de tarziu? Simplu, am asteptat sa ajunga si la noi in Arad atat actorii cat si Ursul castigat la Berlin, si asta deoarece chiar imi doream de foarte mult timp sa vad si eu pe viu un premiu de la un festival de film international.

Dupa ce am vizionat filmul, despre care nu vreau sa dau multe detalii deoarece nu vreau ca articolul meu sa fie un spoiler, am ramas in sala impreuna cu restul publicului, presa locala si invitatii la vizionare. Am ridicat mana alaturi de alti oameni si de jurnalisti si astfel am aflat raspunsul la intrebarile ce m-au macinat pe parcursul filmului. Una din intrebari a fost daca vor sa mearga la Oscar cu acest film. Actorii au raspuns afirmativ, evident, caci cine nu si-ar dori ca filmul in care a jucat sa preasca cel mai prestigios premiu. Eu sunt de acord, din punctul meu de vedere ar fi un film care merita a participa si cu doar o nominalizare pentru cel mai bun film strain.

Filmul te va surprinde indiferent ce fel de persoana esti, te va pune pe ganduri si te va face sa privesti cu alti ochi lucrurile ce se intampla in jurul tau, vei vedea altfel stirile de la ora 17, pline de violenta, accidente si alte chestii de genul. Daca esti o persoana care se poate transpune in locul unui personaj, daca poti si incerci sa traiesti filmul la maxim, atunci vei avea doar de castigat. Eu unul am invatat cam pana unde te poti intinde ca si relatie cu parintii, pana unde te pot ei duce in spate si/sau daca chiar merita sa stai acolo dupa o anume varsta.

Experienta traita la aceasta vizionare, impreuna cu actorii, cu sala plina si aplauzele lungi de dupa este o experienta ce o recomand oricui. Ma bucur ca am reusit sa o traiesc si eu.

Filmul il recomand cu caldura. Poate fi vizionat la ambele cinematografe Cinema City, atat cel din Galleria Mall (GTC) cat si cel din Atrium Center. Sper sa va placa si sa va impresioneze, marcheze, la fel cum a facut-o si cu mine.

De 1 aprilie am vazut farse care mai de care mai interesante, reusite sau nereusite, dar aceasta mi-a atras atentia si am ramas placut impresionat de modul in care a fost facuta. Culmea este ca au reusit sa-l foloseasca si pe Jony Ive (mai mult ca sigur au luat imaginile dintr-o prezentare de produs Apple, posibil iPad, si au schimbat cate ceva pe acolo).

Voi ce farse ati facut?

Daca va place sa mergeti la cinematograf pentru a urmari un film, dar credeti ca este prea scump, atunci va recomand sa profitati de campania ce deja a inceput in Arad la ambele cinematografe Cinema City. Cinema City impreuna cu Primaria Municipiului Arad au inceput o campanie, ce va dura un an, cu o promotie super interesanta pentru pasionatii de filme.

Din pacate la conferinta de presa de miercuri nu am reusit sa ajung, dar am avut inspiratia sa rog pe un prieten sa mearga sa asiste. Astfel redau impresiile sale sub forma de “guest post” concluziile sale:

Desi nu sunt un cinefil convins, ieri am avut ocazia de a lua parte la o conferinta privind viitoarele proiecte ale celor de la Cinema City.
Vreau sa incep prin faptul ca:
Cinema City este liderul pietei cinematografice din Arad, Romania si chiar Europa Centrala si de Sud Est. Astazi au facut publica o campanie ce se va desfasura incepand cu 1 aprilie, intitulata “Arad loves cinema” prin care in fiecare luna, la ambele cinematografe din Arad, vor avea loc diferite oferte si evenimente care mai de care mai interesante.
De mentionat ca Cinema City detine in prezent cel mai mare numar de cinematografe din Romania, si Aradul este singurul oras din tara (cel putin momentan) in care se vor desfasura diferite campanii, lucru demn de admirat tinand cont ca au avut atat de multe alte orase de unde sa aleaga (București, Pitești, Iași, Timișoara, Arad, Cluj, Târgu Mureș, Bacau, Baia Mare, Braila, Constanța si Ploiesti). Pe langa asta ni se ofera o sansa in plus ca Aradul sa devina o capitala culturala europeana, avand o companie multinationala care isi doreste asta.
Dupa ce festivalele de teatru sau tot felul de alte festivale au pus stapanire pe orasul nostru, va pot spune cu mandrie ca in curand vom avea si un festival de film, lucru care inseamna destul de mult pentru Arad si pentru cultura aradeana.
Daca va intrebati de ce par atat de impresionat de aceste anunturi facute de cei de la Cinema City poate ar trebui sa va spun ca de mic ma uitam cu invidie atunci cand se lansa un film si actorii, de cele mai multe ori consacrati, mergeau in diferite sali de cinema unde vorbeau despre film intr-un mod interactiv, cinefilii putandu-le adresa diferite intrebari.
In final, trebuie sa va spun ca pe data de 30 martie, ora 17:30 la Atrium si 18:00 in Galleria vor fi prezenti Luminita Gheorghiu, Bogdan Dumitrache si regizorul Calin Peter Netzer, urmand ca pe viitor mai multi actori si regizori sa ne onoreze cu prezenta in saliile de cinematograf pentru a ne impartasi povestile din spatele filmelor si de ce nu pentru a le putea adresa diferite intrebari.
La sfarsitul anului un alt eveniment important, zic eu, va fi “Sarbatoarea Filmului Romanesc”, eveniment ce va aduce vechile filme romanesti pe marile ecrane.

Scris de Paul Seran (am lasat totul cum a scris el, doar asa e la un “guest post”).

Asadar, cei interesati, pasionati pot profita de promotie si mai mult pot lua parte la o discutie cu actorii celui mai in voga film romanesc al anului.

Ieri de la ora 19 in Republica a avut loc Chatbox editia 9 – Urban Living. Dupa ce am reusit si eu sa ajung la timp, cu putin timp inainte de a incepe, am constatat ca aceasta editie a fost, din nou, cea mai buna editie de pana acum, depasind editia anterioara.

Sincer, parca nu-mi gasesc cuvintele necesare sa descriu cat de reusita a fost aceasta editie, de la peretele pentru poze de “covor rosu” pana la speakeri, de la oamenii (muuulti) care au venit la intrebarile ce le-au adresat speakerilor, de la fotografi si fotografiile lor, la atmosfera plina de optimism ce s-a mentinut toata seara, de la micile probleme la ditamai tortul in forma de Yoda, etc.

Astept sa imi parvina cat mai curand pozele de la eveniment, sa pot si eu sa ma minunez. Ce m-a surprins enorm de mult a fost modul in care participantii au interactionat cu invitatii, intrebari peste intrebari, informatii care mai de care mai diverse si utile, ce sa mai spun, o simbioza? Da, sa-i spunem o simbioza reusita intre speakeri si participanti, ca niste emitatori perfecti pentru niste receptori perfecti. Nu cred ca este un om care sa nu fi aflat informatii utile, cool si surprinzatoare despre fashion, tatuaje sau viata de noapte din Arad.

Singura problema este ca pentru editiile viitoare va trebui sa facem rost de scaune. Am avut, din pacate, sala plina si toate locurile de pe scaune ocupate (chiar nu ne asteptam la asa multi participanti), astfel pe viitor vom incerca sa implementam un sistem care sa ne asigure o buna distribuire a scaunelor, sa nu sune asa de fancy: o sa aducem mai multe scaune si o sa facem si un sistem de check in bazat pe locuri pe scaune si locuri in picioare.

Update, am pozele oficiale mai jos

Pana ajung la poze va las cu cele facute pe viteza.