Mândru că-s arădean – de la idee la Gală

În urmă cu mai mulți ani (2009) am publicat pe blog primul articol sub titlul ”Mându că-s arădean”. Din acel moment, de la o idee pornită acum 7 ani, în acest moment fraza pe care am ”puiat-o” a ajuns să fie sinonimă și cu un partid (nu intru în detalii căci e complicată toată povestea și cum campania electorală stă să înceapă consider că nu e oportun să vă povestesc acum despre subiect). Dar deviez de la subiect, revin la Gală: Gala ”Mândru că-s arădean” își dorește să prezinte, să promoveze și să sprijine toate acele persoane care prin activitatea lor aduc câte un gest, un suflu, o idee sau o activitate pozitivă orașului nostru.

Sigla Mandru ca-s aradean

Mulți știu cât îmi iubesc orașul natal și cred că la fel de mulți oameni știu cât suflet pun în toate proiectele ce le fac, chiar dacă de multe ori rămân pe al doilea plan, în spate, în binecunoscutul stil al celor suportivi. De asta mereu am încercat (și sper că am reușit) să dau o mână de ajutor necesară acelor oameni care au dorit să facă o schimbare în bine, nu doar în Arad cât și oriunde altundeva unde viața mă va purta.

În momentele de început, proiectul meu s-a concentrat pe oameni, pe cei ce aduc mandrie prin ceea ce fac orașului nostru. Ulterior, după cum am schimbat, reorientat și variat blogul am ajuns să diversific și să folosesc tag-ul tot mai des. În acest moment Gala este obiectivul meu principal și sper că va fi de succes, un eveniment de înaltă ținută, un eveniment care să devină un etalon pentru oamenii importanți din Arad.

Oamenii care mă cunosc știu foarte clar faptul că sunt mereu sincer și de aceea vreau să vă spun că unul din cele mai neplacute momente a venit atunci când sloganul ce l-am inițiat și promovat a fost înregistrat la OSIM. Din păcate eu nu dispun de puterea financiară care o presupune o asemnea înregistrare, iar astfel am ajuns să văd cum ceea ce eu am vizualizat într-un mod anume ajunge să devină ceva unde eu nu prea am un cuvânt de spus.

Totuși încă cred în proiectul meu și alături de Brigitta Andreea Saszet și Mihaela-Livia Popa, cele doua colege cu care am pornit tot ce înseamnă ”Mândru că-s arădean” și fără de care sloganul meu ar fi rămas, probabil, doar în online și blogosferă. Cred în el deoarece avem nevoie de un astfel de eveniment, avem nevoie să îi pomovăm și să evidențiem oamenii care face lucruri extraordinare pentru orașul nostru.

În continuare mă mândresc că sunt arădean, mă voi mândri întotdeauna cu asta și nu voi înceta să lupt pentru orașul meu, pentru oamenii minunați pe care acesta îi oferă lumii întregi. Cea mai mare dorință a mea este să pot lăsa o amprentă, să las ceva frumos în urma mea în acest oraș minunat: Arad. Sper ca toți cei ce îmi citesc aceste rânduri să aleagă să trăiască la fel, iar astfel să facem din Arad un oraș extraordinar.

Gala Mandru ed. 2

Iar de încheiere, vă invit luni, 25 aprilie 2016 în Sala mare a Teatrului de Stat ”Ioan Slavici” de la orele 19:00 să participați la o nouă ediție a Galei ”Mândru că-s arădean”.

PS: Mulțumesc Cătă, încă o dată, pt. siglă 😀

International Jazz Day in Arad la cea de a treia editie

Pentru cei ce încă nu știu, vă spun acum: îmi place Jazz-ul și din acest motiv am făcut tot posibilul să particip în fiecare an la International Jazz Day în Arad.

LOGO

Deoarece sunt descurcăreț am pus mâna pe un prim exemplar al programului din care vă ofer câteva informații:

artisti_03

JazzyBIT – Este un trio care combina jazzul cu stilul blues, latin și funk. Au câștigat un premiu în 2013 pentru debut din partea Fundației Muzza. Instrumentele la care cântă cei trei sunt: Teodor la pian/claviaturi, Mihai la bas, iar Zsolt la tobe.

artisti_04

Arcuș Trio – Iată încă un trio dar de data aceasta unul mult diferit, mai exact baieții s-au inspirat din muzica tradițională românească, puțin R&B, HipHop dar și alte stiluri, rezultatul ajungând să fie unul extrem de original.

artisti_07

Sarosi Peter & Azara – O formație completă cu tobosar – Gabor P., la bas Szabolcs, un saxofonist – Gabor Sz. și Peter Sarosi la pian si clape. În această formulă baieții au câștigat în 2013 și 2014 premiul ”formația anului” la gala de jazz din București.

artisti_08

Claudia Iuga și Q Band – Arădenii noștrii pe care cred că mulți îi vor recunoaște dacă nu de pe scena, de prin Arad. Îi vom auzi mai mult ca sigur cântând funky-soul, în stilul lor propriu, extrem de apreciat de public.

artisti_11

Sebastian Spanache Trio – Cel de al treilea trio (doar suntem sub oblăduirea cifrei 3 în acest an), pentru a doua oară în Arad în mai puțin de un an, participanți la Gărâna Jazz Fest, Sibiu Jazz Fest, JazzTM, etc. Băieții din acest trio ne vor oferi cu siguranță un recital de neuitat, grație experienței pe care o au în decursul celor peste 5 ani de existență.

artisti_12

Pankastic! – O trupă pe care sunt sigur că o veți reține și care vă va și întreține 😉 Au un sound unic: o combinație între muzică pop cântată cu instrumente acustice însoțite de un talanger, totul pentru a încânta și surprinde plăcut spectatorii.

Așadar vă invit să mă însoțiți și la această ediție a Internațional Jazz Day Arad, la Cinematograful Arta, de joi până sâmbătă, deoarece #aradcanjazz.

Un gurmand – ep. 4 – anema & c(m)ore

A trecut aproape o lună de când am vizitat “anema & core” (01.) (încă nu știu exact ce e cu acel 01 si . din siglă) și cred ca e momentul să vă împărtășesc experiența.

Se face că pe 15 martie a.c. am fost la un vernisaj de fotografie și acolo m-am întâlnit cu mai mulți cunoscuți (cine știa că am așa de mulți prieteni pasionați de arta fotografică?), iar după vernisaj am decis cu Ovidiu să mergem să încercăm noul restaurant cu specific italian (paste și pizza).

Zis și făcut. Restaurantul este amplasat relativ central, în p-ța Av. Iancu la colțul străzilor Tribunul Dobra și Gheorghe Lazăr, într-un spațiu amenajat destul de minimalist, cu citate ”motivaționale” (am fotografit unul), într-o cormatică predominată de alb.

IMG_0959

IMG_0960

Nu sunt foarte multe mese (4-5), cu o capacitate maxima de cam 15-20 clienți. Acest lucru e plăcut căci îți dă impresia de intimitate, de căldură și confort.

IMG_0956

Servirea este una bună și promptă.

Atât Ovi cât și eu am ales să mergem cu recomandarea ospătăriței (și totodată să fim printre primii degustători) al unei porții de lasagnia.

IMG_0962

IMG_0965

La început mi-a părut ca fiind puțin insipidă, am tot completat cu parmezan și ulei picant în speranța că va avea un gust, dar după ce am trecut de jumătate am început să simt și altceva decât ceea ce am pus eu în plus peste. Nu mă întrebați care e motivul, nu pot să dau o explicație anume dar până la final am ajuns să apreciez peste medie porția mea.

IMG_0968

IMG_0969

IMG_0970

Porția mea de lasagnia s-a dovedit a fi una destul de bună, dar nu atât de bună încât să mă încânte sau să îmi lase o impresie sau să mă facă să revin. Un motiv pentru revenire este pizza care mirosea excepțional de bine, acesta fiind și unul din motivele pentru care mi-a fost ciudă pe alegerea făcută.

Per total aș categorisi experientța ca fiind mediocră și am scăzut mult din apreciere datorită unui lucru care pentru mine e destul de supărător: nu au un POS pentru plățile cu cardul. Am fost nevoit să merg, pe o ploaie maruntă până la cel mai apropiat bancomat și să retrag bani pentru a achita nota (nu săriți, Ovi nu m-a putut ajuta căci partea mea de notă a fost mai mare ca a sa și împreuna am depașit suma pe care o avea la el).

Din partea lui Ovi avem notele astfel:
– ambianța 9;
– mâncarea 9 ca și aspect, respectiv 9 pentru gust;
– fumat 10, era cu o zi înainte de intrarea în vigoare a noii legi (aș putea să ignor dar o voi face doar ulterior);
– servire 9.
Media notelor lui Ovi este 9,2.

Din partea mea punctajul este urmatorul:
– ambianța 9;
– mancarea 9,5 pentru aspect, 8 pentru gust (asta deoarece jumatate a fost practic insipidă și am pus cantități generoase de parmezan și ulei picant);
– fumat 10;
– servire 7 (servirea a fost bună, dar problema cu plata a tras în jos nota).
Media rezultată este de 8,7.

Concluzia mea: este un local cochet, simpatic, cu un proprietar care se implică activ (cred că el era în bucătărie). Mâncarea este puțin peste medie, iar dacă rezolvă (sau au rezolvat deja) problema legată de plățile cu cardul, servirea și serviciile cresc puțin valoarea adăugată. Per total momentan această experiență este penultima ca și poziționare, de când am început seria ”Un gurmand”.

Budapesta pentru un sfârșit de săptămână

Am zis că ar fi frumos să împărtășesc cu voi câteva lucruri noi ce le-am descoperit prin Budapesta. De câțiva ani vizitez Budapesta destul de des dar mai mereu am mers în cam aceleași locuri, urmând aproximativ același traseu: Vaci utca, malul Dunării, Palatul Parlamentului, Citadela, Bationul Pescarilor, Muzeul Național de Artă, etc. Sunt obiective turistice clasice, binecunoscute, vizitate și revizitate.

Un nou obiectiv care merită a fi vizitat este Karolyi ut este o stradă plină de tineri, în principal datorită Curții Gozdu (Gozdu Udvar). Această curte este de fapt un complex de localuri, pub-uri, cafenele, restaurante, etc. E un loc care pulsează, plin de viață și energie. Dacă nu m-aș fi întâlnic cu o prietenă ce locuiește in Budapesta e foarte probabil să fi trecut pe lângă această stradă și să nu fi intrat in Curtea Gozdu.

IMG_3651

Un loc frumos pentru o cafea, o gustare sau o bere este Spiler BistroPub. Un local foarte frumos amenajat, încăpător și foarte popular. Nu l-am vizitat căci chiar și acum primăvara era destul de plin.

IMG_3654

Totodată vă recomand să căutati DiVino, un lanț de pub-uri (pana acum am descoperit două locații în Budapesta si una din Debrecen, dar am văzut pe site-ul lor că au o locație și in Gyor). Avantajul este acela că puteți bea un vin bun (au vreo 150 de tipuri de vinuri) în locații frumoase și la prețuri acceptabile. Se plătește o garanție pentru pahar de 1000 forinti (cam 15 lei) dar care este totuși o metoda interesantă de a achiziționa un suvenir din Budapesta.

IMG_3656

DiVino din Budapesta pe care l-am vizitat eu este în apropiere de Bazilca Sfântul Ștefan și oferă o terasă încălzită, priveliște directă Bazilicii și un loc de odihnă ideal pentru cei ce au parcurs pe jos întreaga stradă Vaci.

Dacă vă este foame, Pizza Me este o opțiune bună pentru buzunarul oricui, pizza fiind gustoasă și nu e extrem de scumpă începe de la 330 forinți pe felie (cam 5 lei). E proaspătă, crocantă și întradevăr gustoasă (da, mă repet 😀 ).

Strada Karolyi duce în Deak Ferenc ter (piață) unde găsiți un Starbucks și de unde puteți să continuați pe strada ”fashion” (Deak Ferenc utca) până în Piața Vorosmarty (aveți acolo Hard Rock Cafe, H&M, etc.) și în 300-400 metri ajungeți la Lanchid (Podul cu Lanțuri).

Ar mai fi câteva alte obiective demne de menționat dar le păstrez pentru alt articol 😛 .

Pe final am să vă ofer un sfat pentru cei ce vizitează Budapesta cu mașina: aveți girja mare la parcări, amenda este de 6600 forinți (în jur de 80-100 lei) și o primiți foarte repede. Eu am mers două străzi ca sa gasesc un automat pentru a retrage bani (bancnote, care tot nu m-ar fi ajutat) și în 5 minute m-am trezit cu amenda la ștergător. Așadar, un 200-400 forinți în monezi vă va salva de un drum la un oficiu poștal și o cheltuială suplimentară.

Aventura de duminica – ep. 9

Mi-am tot spus că trebuie să reîncep și seria de articole ”Aventura de duminică”, iată că a sosit momentul.

După revenirea din State de acum 2 ani (mai să fie cum a zburat timpul), mi-am tot notat în telefon aventurile cu datele aferente dar nu am avut timpul și nici nervii, și da, mi-a lipsit inspirația, cheful, etc. în a scrie aventurile din perioada imediat urmatoare întoarecerii. Dar acum că m-am întors din București am decis că e oportun să mă țin cât de cât (dacă nu săptămânal, măcar lunar) de această serie.

Acum două săptămâni, pe 7 februarie, am făcut o nouă aventură: am mers pentru prima dată la un curs de dans. Inspirația pentru aventura aceasta mi-a venit când am primit invitația la curs de la Otilia (hello Oti 😀 ). Cum aveam de gând să-mi umplu programul pentru acel sfârșit de săptămână am acceptat provocarea (indirectă) și mi-am programat două ore pentru a învăța West Coast Swing.

Am ajuns tocmai la timp (deși am întârziat 15 minute), când s-a facut dansul demonstrativ și s-a explicat în ce constă stilul de dans.

IMG_3455

După ce ne-am ales perechile, am trecut la învățarea pașilor de bază, condusul partenerei (aici au fost câteva probleme căci au fost femei care nu s-au prea lăsat conduse), metoda aplicată de instructori pentru a învăța femeile să fie conduse a fost una extrem de amuzantă și totodata eficientă: noi, bărbații dădeam un impuls de deplasare partenerelor care trebuiau să se deplaseze cu ochii închiși până în momentul în care noi le opream, direcționarea, pentru a evita coliziunile, era baza în acest exercițiu și pot spune că a fost puțin dificilă pentru unele femei.

Cel de al doilea exercițiu a presupus utilizarea unei benzi elastice care a avut rolul de a ajuta în sincronizare și descoperirea modului de transmitere a impulsurilor necesare schimbării de direcție, coordonarea partenerilor, etc. Nu are rost să vă spun că a fost foarte amuzant, dar mai puțin amuzant ca primul exercițiu.

12694949_740906249383704_1879770419987660257_o

12698580_740905769383752_8607307782539553352_o

Cel de al treilea exercițiu a fost individual/în grup, bărbații și separat femeile, și a constat din învățarea pașilor, a întoarcerilor și a păstrării axului de deplasare specific West Coast Swing-ului. Nu e așa de ușor pe cât ați crede, dar nici moarte de om nu e, trebuie exersat și necesită puțină coordonare (zic eu, un începător).

Ultimul exercițiu la care am participat (deh, am plecat mai repede căci prea mi-am umplut programul) a fost cel în care am exersat cu partenerele pașii de bază precum și deplasarea pe axa specifică stilului de dans. După o jumătate de ora, sau mai bine, de exercițiu pot spune că am ajuns să mă descurc satisfăcător și am decis că pot pleca mai repede.

12694613_740906652716997_69423944786973080_o

Zis și făcut, când s-a luat pauza eu am plecat și acum parcă regret, am pierdut cu siguranță câteva elemente mai deosebite din stilul de dans.

12657891_740906602717002_8141152645006941576_o

Cu toate astea pot spune că am învățat ceva și sunt sigur că voi putea să recuperez rapid dacă voi continua cursul. Încă nu sunt 100% sigur că vreau să continui căci e destul de dificil să ajung în fiecare duminică de la 11 la 13 la curs.

Per total a fost o experiență frumoasă și vă recomand cu căldură un curs de dans, ajută mult, mai ales cuplurile.

Pentru cei interesați de a învăța, aici găsiți link-ul cu evenimentul pe Facebook ce conține toate informațiile și costurile (reduse din punctul meu de vedere) pentru acest curs de dans.

Rămâne să revin cu aventura de săptămâna aceasta, una simplă și relativ scurtă dar asta dar mai multe în următorul episod 😀

Imaginile sunt luate de pe pagina evenimentului inițial, la care am participat, și dacă vă uitați cu atenție poate mă găsiți și pe mine într-o fotografie.

Un gurmand – ep. 3 – Ema del Mar(e)

Episodul acesta din seria ”Un gurmand” este unul special. Special din mai multe motive: am ales să fiu însoțit de cineva și este prima dată când restaurantul vizitat este unul situat peste medie din punct de vedere al prețurilor practicate.

Având în vedere faptul că în luna februarie sunt două ocazii în care bărbații sunt oarecum constrânși în a face un gest mai special pentru partenerele lor, am decis să ies împreuna cu o prietenă în oraș și împreună să oferim părerile noastre pentru o locație care se dorește a fi mai deosebită.

Ema del Mar este un local care din start se prezintă ca fiind mai special, nu doar ca și amenajare (predomină albul mobilierului, accentuat de un crem deschis al pereților și contrastrând cu albastrul de pe banchete si scaune), dar și ca atmosfera (muzică relaxantă, în surdină, aer curat și un discret parfum ambiental).

Servirea este una din cele mai bune pe care le-am experimentat până acum în Arad, cu mici observații pe care nu am să le împărtășesc deoarece țin strict de propria perspectivă), promptă, discretă și deloc agasantă (cum se mai întâmplă în alte localuri mai de ”fițe”).

Mâncarea, ei, având în vedere specificul marin (maritim, pescăresc?) al localului este mai … ciudată, sau să îi spun altfel: specială.

Însoțit fiind de Emese (merci de ajutor 😀 ), am decis, după cam 10 minute de studiu al celor două pagini din meniu, astfel: Emese a ales ceva mai conservator: creveți, iar eu am zis că am să încerc ceva nou complet pentru mine: stridii.

IMG_0120

Dupa cum spuneam Emese a făcut o alegere mai conservatoare și astfel a primit 3 creveți prăjiți, însoțiți de un sos care ne-a părut amândorura ca fiind cumpărat și nu pregătit în bucătărie. Spun amândorura deoarece am gustat și eu din creveți (deh, curiozitatea și pofta au trebuit satisfăcute 😉 ).

IMG_0119

Aparent decizia mea a fost mai puțin inspirată din moment ce stridiile sunt practic o cantitate foarte mică și acest lucru pentru un gurmand e puțin cam neplăcut (norocul meu a fost faptul că fiind ziua bunicii și a tatalui meu știam că voi reuși să compensez ulterior acest minus). Stridiile au fost proaspete (se simțea mirosul de ocean, de apă sărată) și au părut a fi de o calitate superioara (nu mă pricep deloc la ele așa că să îmi fie cu iertare dacă gresesc). Un detaliu frumos a fost acela că mi-au fost prezentate 7 stridii din care am ales 3.

Am decis să continuăm cu câte un desert: Emese a mers, din nou mai conservator, pe un tiramisu, pe când eu am ales un fel de cremeș italian (millefoire, nu îmi amintesc exact numele). Desertul a fost bun, respectiv delicios.

IMG_0123

IMG_0122

Menționez faptul că în meniu erau și mâncăruri din carne de vită (cred ca vreo 4-5 variante), pe lângă câteva antreuri. Un mare, MARE, minus a fost faptul că nu se găsesc vinuri în meniul de băuturi.

IMG_0118

După aproximativ o oră pot spune că sunt impresionat plăcut și întradevăr Ema del Mar a reușit să mă convingă să nu dau cu strângere de inimă 130 lei pe o simplă masă. Da, este peste medie având în vedere faptul că majoritatea oamenilor încearcă să se încadreze în jurul sumei de 60-80 lei pentru o masă în doi în oraș.

Având în vedere faptul că urmează Sf. Valentin si Dragobetele, Ema del Mar este un local mai special unde merită experimentată o seară mai romantică în doi, dar unde ești dezavantajat de spațiul mic, iluminatul bun și prețurile peste medie. În schimb ești avantajat de: ambientul plăcut, muzică, faptul că sunt puțini clienți.

Așadar, pentru o ocazie mai specială, pentru o seara liniștită în doi, Ema del Mar este potrivit, dar ar fi bine să fi pregătit să treci de 150 lei lejer dacă comanzi ceva mai mult decât se vede în fotografii.

Nota din partea lui Emese este de 9,2, obținută astfel:
– atmosfera 9;
– mâncarea: pentru aspect 10, pentru gust 8;
– fumat 10 (nu se fumează și nici nu am văzut vreo scrumieră);
– servire 9.

Din punctul meu de vedere nota finala este 8,8, obținută astfel:
– atmosferă 9;
– mancarea: pentru aspect 9, pentru gust 8;
– fumat 10;
– servire 8 (sunt eu puțin mai pretențios și sunt mai greu de mulțumit când e vorba de servire).

Concluzia mea: un local elegant, peste medie, cu servire peste medie, mâncare bună și o atmosferă plăcută dar puțin cam în afara posibilităților majorității oamenilor. Perfect pentru o seară mai specială pentru cupluri.

Un gurmand – ep. 2 – P(M)adame Bristro

A sosit momentul unui nou episod din noua serie: Un gurmand.

După îndelungi frământări și ceva consultări cu prieteni am decis să încerc un local nou, Padame Bistro.

IMG_3202

Localul este amplasat peste drum de hotelul Parc, în fosta locație a unui restaurant chinezesc. Ca și amenajare interesant este faptul că au păstrat câteva elemente din amenajarea anterioara, elemente care totusi sunt mai greu de înlocuit. Stilul este unul ”casual” și te invită să ai o atitudine relaxată.

De cum am intrat m-a întâmpinat un poster/fototapet cu un pod (Brooklin Bridge?) care a fost foarte bine continuat cu un corp de ilumitat stradal și câteva frânghii care îți dau impresia că esti pe acel pod din imagine.

IMG_3195

Localul e curat și nu are un miros specific (semn că e bine aerisit sau sistemul de ventilație al bucătariei își face treaba cum trebuie). Personalul este de treabă deși în primă fază am avut impresia că va trebui să mă deplasez eu la pult pentru a comanda ceva sau să obțin un meniu.

Orientându-mă după nume și motoul afișat: ”Pas Avant D’etre Amoureuse”, mă așteptam ca meniul să fie unul cu specific franțuzesc, din păcate nu există decât un produs cât de cât franțuzesc: supa de ceapă franțuzească. Având în vedere că nu prea aveam poftă de o supă am optat pe recomandarea doamnei ce m-a servit: chilli con carne.

Am primit două tipuri de Tabasco pentru comanda mea de chilli și asta a fost un detaliu plăcut. Chill-ul a fost bun, cu puține boabe de fasole și doar 4-5 felii de chilli (iuțeală 4-5 pe o scară de la 1 la 10), astfel m-am văzut nevoit să apelez mai serios la Tabasco (vizibil în background).

IMG_3200

Lipia ce a venit lângă chilli a fost parțial moale, parțial crocantă, lucru puțin supărător căci nu știam când nimeresc partea mai moale care risca să nu suporte chilli-ul pe ea și astfel să mă pătez.

IMG_3196

IMG_3199

Comanda a fost preparată într-un timp rezonabil. Am plătit 24 lei pentru chilli si un suc și cred că ar fi fost similar costul dacă alegeam o cafea.

Nota finala: 7,5 din total de 10, obțiuntă astfel:

– atmosfera: 8 (frumos amenajat, muzica acceptabilă, curat);
– mâncarea (prezentare, gust, etc.): 8;
– fumat (din nou, un local în care este permis): 7;
– servire: 7 (am avut de așteptat până să fiu întrebat ce anume îmi doresc având în vedere că eram singurul client în acel moment).

Concluzia mea: este un local de nivel mediu, din punct de vedere al costurilor, servirii, meniului (care nu avea decât 3 produse mai speciale: chilli con carne, supa de ceapă franțuzească si 4 tipuri de burgeri). Este potrivit pentru o seară relaxantă după muncă pentru o mâncare rapidă în drum spre casă pentru cineva care nu dorește a-și găti în ziua/seara respectivă.

Despre design – o serie de evenimente de urmarit

Ieri am participat la un eveniment care m-a atras deoarece am văzut în titlu cuvântul “arhitectură”: Teaching Design | Dialog despre arhitectură și design cu Claudiu Ionescu. În sine evenimentul a fost OK deși, spre surprinderea mea, nu s-a discutat despre arhitectură ci doar despre design și domeniile conexe.

A fost plăcut să particip și să descopăr faptul că sunt o mulțime de tineri interesați de subiect, tineri care au participat într-un număr destul de mare (să fi fost vreo 20). Claudiu Ionescu a povestit despre proiectele și concursurile ce le-a organizat și care au fost mai mult pe partea de design decât arhitectură (cum mi-aș fi dorit eu).

Undeva la o oră după ce a început evenimentul am decis că cel mai bine pentru mine este să arunc o privire peste lucrările prezentate, zis și făcut. Lucrările prezentate au fost chiar foarte interesante și mi-au plăcut.

thumb_IMG_0006_1024

thumb_IMG_0007_1024

thumb_IMG_0008_1024

thumb_IMG_0009_1024

Parcă aș participa și la urmatoarea ediție, miercurea viitoare, dar din păcate voi fi plecat din Arad și nu voi reuși să ajung. Totuși, recomand să participe oricine este interesat sau pasionat de design.

Sper ca în viitor cei de la CitiZenit să organizeze și un eveniment strict despre arihtectură. Spun asta căci eu aș fi unul din primii participanți 😀

Facebook vs. viata reala – un mic experiment social

Deoarece am fost plecat (după cum bine știți deja) o perioadă din Arad, la revenire mi-am propus un mic experiment social: Facebook vs. viața reală – interacțiunea umană.

Facebook-Vs-Reality1

Astfel am decis să răspund cererilor de prietenie de la persoane pe care nu le-am cunoscut până acum în viața reala, fără a le studia (cum îmi e obiceiul) profilul, prietenii comuni, etc., după care le-am trimis câte un mesaj privat și le-am invitat la un suc/cafea/ceai în oraș. Totodată am ales și eu câteva persoane pe care nu le cunosc deloc și le-am trimis cereri de prietenie, dar am avut grijă să avem în comun minim 50 prieteni. Pentru a nu discrimina, am ales și persoane cu care interacționez de ceva timp pe Facebook dar cu care încă nu am avut oportunitatea de a ne întâlni în viața de zi cu zi până acum, alături de persoane deja cunoscute dar cu care nu m-am mai întâlnit de ceva timp.

Facebook coffee

Rezultatele sunt următoarele: un mesaj ”delivered” fără răspuns (12,5%), trei amânări până la ”sincronizarea” programelor (37,5%), un ”block” (12,5%), două întâlniri la cafea/ceai (ulterior încă o întâlnire cu una dintre cele doua persoane) (25%), iar pe final o promisiune de întâlnire în viitorul apropiat (12,5%). Practic un 75% răspunsuri pozitive, iar 25% (momentan) întâlniri concretizate. (Am încercat să aduc numărul persoanelor implicate în acest mic experimet cât mai aproape de 10 pentru a calcula mai ușor procentajele)

Trebuie să specific faptul că am ales special persoane de sex feminin pentru a observa și modul în care acestea reacționează la o astfel de invitație din parte unui bărbat singur și despre care ele au avut la dispoziție doar informațiile din online (mă aștept ca ele să fi căutat mai în detaliu informații despre mine decât simpla vizionare a profilului de Facebook, de ex: Twitter, LinkedIn, blog, canal YouTube, etc.), excepție făcând cele două persoane din ultima categorie menționată mai sus.

Concluzia micului meu experiment: în ziua de azi ai șanse mai mari de a cunoaște oameni noi prin intermediul rețelelor sociale decât dacă ai ieși într-un club/bar/terasă, unde să pornești o discuție cu o domnișoară. Avantajul este și de partea lor, având la dispoziție motoare de căutare, istoriculul din rețelele de socializare, precum și posibilitatea de a obține informații de la prietenii comuni.

Voi ce părere aveți?