20 de ani

Pe scurt reamintesc ce s-a intamplat in urma cu 20 de ani.

Incepand cu jumatatea lunii decembrie in Timisoara a inceput Revolutia care a maturat o tara intreaga si care a dus in final la indepartarea dictaturii comuniste condusa de Nicolae Ceausescu.

In acele momente aveam 8 ani, eram inca destul de “copil” incat sa nu-mi dau seama ce s-a intamplat … sa alerg in curte cu un steag primit la 23 august si sa strig impreuna cu varul meu, mai mic cu un an ca si mine: “Fugiti, vine armata cu tancurile sa ne darame casele!” …

Ce imi aduc aminte cel mai clar a fost programul de sarbatori de la televizor unde aratau multe, multe stiri si reportaje cu ce s-a intamplat, cu oameni morti si cu o multime de oameni fericiti. Imi mai aduc aminte bine de tot cum am plecat cu mami si cu sora mea mai mica de la bloc spre bunici si cum pe drum ne-am intalnit cu tati care a adus un brad de toata frumusetea.

A fost extraordinar Craciunul din acel an si nu datorita zapezii sau lipsei ei, nu datorita cadourilor sau lipsei lor, ci a fost frumos datorita sentimentului pe care l-au avut parintii mei, de usurare, de liniste, de pace, de fericirea generala si de optimismul care plutea in aer.

Acum … la 20 ani distanta … optimismul a disparut, fericirea a fost inlocuita de ingrijorare, sora mea este peste ocean, departe, acolo isi croieste un viitor mai bun si mai stabil decat eu aici. Iata ce exemple de respect avem pentru tinerii care nu stiu ce s-a intamplat in timpul Revolutiei. Sunt dezamagit de ce a ajuns Romania. Viitorul tarii atarna de un fir de ata subtire … si mai atarna greu pe umarul noiii generatii, a generatiei nascute si crescute in democratie.

Din pacate in acest moment in Romania democratia este inca prost inteleasa, exemplele pozitive pentru tineri si copii sunt tot mai putine, ce a fost mai bun in momentul Revolutiei a fost intr-un fel sau altul distrus sau alungat (la alungat ma refer la sutele de mii de tineri care de la Revolutie si pana azi preferea sa se mute definitiv in alte tari pentru a avea o viata normala).

Din nou pot spune ca din pacate la nivel inalt Romania este condusa pe baza intereselor celor putini si bogati, nu vad o lege care sa ajute clasa de mijloc, clasa de mijloc care tinde sa dispara, nu vad o lege care sa ajute tinerii in a obtine o locuita pe bune si nu pe PCR (pile, cunostinte si relatii), nu vad o lege care sa ajute tinerii sa isi deschida o afacere pe care sa o poata creste in 4-5 ani cu sprijin, in asa fel incat marile corporatii sa nu poata sa le puna bete-n roate.

In acest moment in afara de pesimism sunt cuprins de nostalgie si tristete. Nostalgie fata de vremurile cand am fost student si cand nu am profitat de ocazie sa plec din Romania si cand nu am ascultat complet de sfaturile date de adulti.

Da’ nu-i nimic, 2010 poate sa fie un an mai bun, totul este sa ma tin tare si sa incerc sa-mi indeplinesc dorintele.

No Comments

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*