Alegi sau mergi pe un drum batatorit?

M-am intrebat mereu de ce sunt acum aici, de ce am ajuns in acest moment, care din deciziile mele m-au condus aici si daca intradevar acesta este drumul ce trebuie sa-l urmez in viata.

Uneori am parte de cate un déjà-vu si atunci am impresia (imi place mie sa cred), ca sunt pe drumul ce-mi este destinat si ca acest déjà-vu este un semn, o piatra kilometrica pe drumul vietii, cum ca as fi pe drumul care trebuie sa fiu si ca intr-un final voi ajunge acolo unde imi voi gasi rostul. Ca voi ajunge intr-un final sa inteleg de ce am luat fiecare din deciziile ce le-am luat si ca de fapt nici una din ele nu a fost de prisos, ca toate m-au indreptat spre viata ce trebuia sa o traiesc.

In urma cu aproape trei ani eram in plin proces de amenajare a apartamentului unde urma sa ma mut impreuna cu fosta mea logodnica. Eram in cautare de cadou pentru Craciun si nu eram foarte sigur ca voi gasi ceea ce-mi doream sa ii cumpar ca si cadou. Oscilam intre mai multe modele de bijuterii, ba chiar am cochetat cu ideea unei bijuterii cu cristale. Asa ca am tot cautat, pe internet, prin magazine de bijuterii, etc., m-am framantat si mi-am stors creierii, incercam sa cumpar ceva frumos si totodata ceva ce sa o incante.

Pana la urma am facut o alegere, o alegere care s-a dovedit a fi inspirata si m-am orientat spre un cadou util. Dupa ce am reusit intr-un final sa pregatesc pomul de Craciun, dupa ce l-am priponit intre manerul de la usa balconului si manerul dulapului (care pe intreaga perioada a sarbatorilor de iarna a trebuit sa stea inchis), am decis sa achizitionez un dulap pentru pantofi.

Evident ca surpriza a fost pe masura, mai ales ca am optat si pentru inca o mica atentie: un lantisor, care a fost completare dupa ce s-a risipit nedumerirea din privirea ei cand am aparut cu dulapiorul pentru pantofi.

Decizia de a achizitiona atat dulapiorul pentru pantofi cat si lantisorul a fost un punct de cotitura de care nu aveam de unde sa stiu ca va fi definitor in viata mea. Da, a fost alegerea care a ajutat la schimbarea ce a urmat imediat dupa Craciun, mai exact despartirea care a venit din partea ei. Despartire in urma careia eu am ramas cu dulapiorul de pantofi (util, inca si acum isi are locul si rostul sau), iar ea s-a ales cu un lantisor si alte mici bijuterii ce le-a primit de la mine pe parcursul a mai multor ani de relatie. Nu aveam de unde sa stiu (si acum doar banuiesc), faptul ca in prima faza am pacalit-o cu un dulapior de pantofi o va supara intratat incat sa umple paharul si sa ne despartim (chiar daca nu acesta a fost adevaratul motiv al despartirii).

Asadar, atentie la alegerile ce le facem, la decizii, la tot ceea ce facem, ce spunem, toate acestea ne influenteaza destinul, drumul ce il avem de parcurs in viata. Cine stie, daca nu am lua acele decizii aparent gresite nu am vedea greselile pe care le-am facut pana la acele decizii si nu am realiza cat de importante sunt toate alegerile ce le facem in viata.

Da, parca m-a lovit melancolia acum ca scriu aceasta postare, dar totusi, nu am de ce sa intru intr-o stare melancolica sau, mai rau, depresiva, aici e vorba doar de o proba noua ce trebuia indeplinita pentru Super Blog 2012. Asa ca, hai capul sus, zambiti, nu cred ca viata poate fi neplacuta. Poate doar sa aiba momente neplacute, dar viata e frumoasa si trebuie traita din plin, fiti optimisti si priviti mereu jumatatea plina a paharului. Eu stiu ca asa voi face mereu (chiar de am si eu momente mai proaste :D). Si ca sa fie clar, aceasta poveste este imaginata, orice asemanare cu realitatea sau cu personaje din viata reala este pur intamplatoare (nah, iacata si un “discalmer” ca si in filmele americane :D).

No Comments

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*