Calatorul

Azi vreau sa imi testez putin aptitudinile de povestitor. Ca urmare a probei de azi pentru Super Blog o sa incerc sa scriu o mica poveste. Asadar, iata o prima incercare de a scrie o poveste SF, cat mai originala. Sper sa va placa :D.

Franta, anii 1800, un calator isi vedea de drumul sau spre casa. Asa incepe o legenda ce de curand m-a pus pe ganduri. Legenda spune ca acel calator a gasit pe marginea drumului o tanara ranita, a ajutat-o, iar aceasta drept recompensa i-a oferit un pandativ. L-a pus sa promita ca nu il va da jos si ca il va purta lipit de piele, ascuns sub hainele sale, pana cand va fi batran, iar apoi il va transmite din generatie in generatie, asigurandu-se ca ramane in familia sa. I-a mai spus ca acest pandativ il va ajuta sa isi indeplineasca toate dorintele si ca daca vreodata cineva avand un inel asemanator cu acest pandativ va dori sa-l vada sa spuna asa: “Pleaca, pleaca acum de langa mine pleaca.” si sa atinga pandativul de fiecare data cand spune “pleaca”.

Anii au trecut si pandativul a ajuns, impreuna cu povestea sa in mana unui tanar student. Acesta se pregatea la una din cele mai bune universitati din Franta pe partea de nanotehnologie, cand un domn in varsta l-a vizitat intreband de pandativul pe care l-a primit de la tatal sau, alaturi de avertimsentele din povestea stra-stra-strabunicului sau. La inceput l-a ignorat si l-a tot refuzat, explicandu-i ca nu il poarta si ca nu il are in posesia sa.

Dupa un timp acest domn nu a mai aparut si astfel tanarul nostru a uitat de el. Intamplarea face ca in perioada imediat urmatoare a si reusit ceea ce si-a propus: a descoperit o metoda prin care nanobotii puteau sa ajute la regenerarea tesutului uman. Evident, reusita sa a fost primul pas inainte spre o cariera de succes.

Dupa cativa ani in schimb a fost indepartat de la conducerea proiectului de dezvoltare a nanobotilor, moment in care a inceput sa observe ca in loc ca sa imbatraneasca, inca se mentinea bine fata de majoritatea colegilor. Dupa alti ani un tanar avand un inel ce parea a fi facut din aceeasi piatra ca si pandativul sau a venit intreband despre acesta. Evident a refuzat ca si cu domnul de mai demult, exact cum a fost sfatuit de tatal sau. Intamplator sau nu, peste cateva zile, in timp ce era la bazinul de inot unde mai mergea de obicei acelasi tanar a revenit, de data aceasta mai ca nu a sarit sa-i ia pandativul. Amintindu-si de legenda si de fraza care trebuie sa o spuna, a atins pandativul, a spus cuvintele, iar in fractiune de secunda s-a trezit intr-un loc complet diferit.

Era intr-o incapere bine iluminata, goala, exceptand doua scaune si o usa. Lumina parea ca vine de peste tot, dar cu toate astea nu putea sa-si dea seama de care era sursa de lumina, parea ca atat peretii cat si tavanul si podeaua emana lumina, dar fara sa fie deranjant. O tanara frumoasa a intrat in incapere si i-a povestit pe scurt ca trebuie sa ii ajute. Ea era parte dintr-o retea subterana de oameni care incercau sa pastreze ascunsa tehnologia nanobotilor care a ajuns atat de dezvoltata incat putea sa pericliteze nu doar Pamantul cat intreg universul. Nanobotii puteau crea dezechilibre in materie si astfel instabilitatea sa provoace o reactie in lant, distrugand planeta, poate chiar si universul. Ea a primit sarcina de a ascunde nanobotii ce puteau fi reprogramati si a decis sa faca acest lucru prin a-i face pierduti in timp. Astfel a ajuns pandativul la stra-stra-strabunicul sau si acum, cand aproape a fost gasit va trebui sa-l faca din nou pierdut sau in cel mai rau caz sa-l distruga.

Tanarul nostru a realizat in ce situatie se afla si s-a oferit sa ajute in distrugerea acestora. Dupa ce au fost distrusi a inteles de fapt cu adevarat motivul pentru care a fost ales stra-stra-strabunicul sau: el era singurul capabil sa ajuta la distrugerea acestor nanoboti, erau la origine creatia sa si daca nu ar fi fost indepartat de la proiect cu siguranta ar fi perfectionat mecanismul de programare, iar rezultatul ar fi fost dezastruos.

Intr-un final nu s-a mai intors in timpul sau, a ramas acolo in viitor pentru a se asigura ca nu va putea niciodata sa fie fortat in a dezvolta acei nanoboti periculosi.

No Comments

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*