Na … nu am apucat sa spun Craciun fericit la toata lumea, o spun acum.

Nu am apucat sa spun nici ce am facut inainte de Craciun, da’ am sa spun in curand.

Cat despre noul an … Sa fie plin de impliniri … da’ aici o sa mai revin cu urarea ceva mai incolo.

Pe scurt reamintesc ce s-a intamplat in urma cu 20 de ani.

Incepand cu jumatatea lunii decembrie in Timisoara a inceput Revolutia care a maturat o tara intreaga si care a dus in final la indepartarea dictaturii comuniste condusa de Nicolae Ceausescu.

In acele momente aveam 8 ani, eram inca destul de “copil” incat sa nu-mi dau seama ce s-a intamplat … sa alerg in curte cu un steag primit la 23 august si sa strig impreuna cu varul meu, mai mic cu un an ca si mine: “Fugiti, vine armata cu tancurile sa ne darame casele!” …

Ce imi aduc aminte cel mai clar a fost programul de sarbatori de la televizor unde aratau multe, multe stiri si reportaje cu ce s-a intamplat, cu oameni morti si cu o multime de oameni fericiti. Imi mai aduc aminte bine de tot cum am plecat cu mami si cu sora mea mai mica de la bloc spre bunici si cum pe drum ne-am intalnit cu tati care a adus un brad de toata frumusetea.

A fost extraordinar Craciunul din acel an si nu datorita zapezii sau lipsei ei, nu datorita cadourilor sau lipsei lor, ci a fost frumos datorita sentimentului pe care l-au avut parintii mei, de usurare, de liniste, de pace, de fericirea generala si de optimismul care plutea in aer.

Acum … la 20 ani distanta … optimismul a disparut, fericirea a fost inlocuita de ingrijorare, sora mea este peste ocean, departe, acolo isi croieste un viitor mai bun si mai stabil decat eu aici. Iata ce exemple de respect avem pentru tinerii care nu stiu ce s-a intamplat in timpul Revolutiei. Sunt dezamagit de ce a ajuns Romania. Viitorul tarii atarna de un fir de ata subtire … si mai atarna greu pe umarul noiii generatii, a generatiei nascute si crescute in democratie.

Din pacate in acest moment in Romania democratia este inca prost inteleasa, exemplele pozitive pentru tineri si copii sunt tot mai putine, ce a fost mai bun in momentul Revolutiei a fost intr-un fel sau altul distrus sau alungat (la alungat ma refer la sutele de mii de tineri care de la Revolutie si pana azi preferea sa se mute definitiv in alte tari pentru a avea o viata normala).

Din nou pot spune ca din pacate la nivel inalt Romania este condusa pe baza intereselor celor putini si bogati, nu vad o lege care sa ajute clasa de mijloc, clasa de mijloc care tinde sa dispara, nu vad o lege care sa ajute tinerii in a obtine o locuita pe bune si nu pe PCR (pile, cunostinte si relatii), nu vad o lege care sa ajute tinerii sa isi deschida o afacere pe care sa o poata creste in 4-5 ani cu sprijin, in asa fel incat marile corporatii sa nu poata sa le puna bete-n roate.

In acest moment in afara de pesimism sunt cuprins de nostalgie si tristete. Nostalgie fata de vremurile cand am fost student si cand nu am profitat de ocazie sa plec din Romania si cand nu am ascultat complet de sfaturile date de adulti.

Da’ nu-i nimic, 2010 poate sa fie un an mai bun, totul este sa ma tin tare si sa incerc sa-mi indeplinesc dorintele.

Astazi am primit ca si tema in cadrul concursului Super Blog 2009 organizat de PCNews, o proba de imaginatie … o proba la care eu sper ca ma pricep …

Asadar … sa incep cu o scurta recapitulare: Aion, joc produs de NCsoft si distribuit in Romania de TNT Games, are ca si tema principala lupta dintre ingeri si demoni, dar atat ingerii cat si demonii lupta contra dragonilor care doresc distrugerea ambelor tabere.

Acum … pentru Aion 2 as spune sa apara in lupta oamenii care au fost “promovati” in oricare din tabere si dragonii sa trebuiasca sa plece din joc, in locul lor sa apara o noua rasa mult mai puternica, cu caracteristici asemanatoare dragonilor dar care sa poata sa se transforme in ingeri sau demoni si sa poata sa se infiltreze, pentru descoperirea lor trebuind sa inveti un skill sau sa deti un charm care sa iti permita sa ii vezi.

Pentru cele doua rase noi trebuie sa ai din rasele vechi minim un anumit lvl. si pentru dragonii noi … sa ai lvl. maxim …

Totul l-as porni astfel: intre cele doua taramuri un dragon care nu era de acord cu ce vroiau ceilalti dragoni creaza un realm in care creaza oamenii, pamantul pe care oamenii traiesc nu poate fi accesat din cele doua realmuri decat printr-un sacrificiu dezinteresat. Dar un alt dragon isi da seama de inventivitatea si cruzimea oamenilor si se decide sa ii aduca in ambele realmuri. Din pacate in momentul in care ii aduce, oamenii care au fost adusi se unesc cu ingeri sau dragoni (depinde de realm) si astfel detin puterile lor, dar au si sensibilitate mai mare pentru dragoni, astfel putand sa-i vada de la distante mai mari, singurul minus fiind greutatea mai mare de a avansa spre lvl. maxim, greutate crescuta cu 5%.

Oamenii dragon care se pot “infiltra” au fost creati de dragoni strict pentru a contracara avantajele obtinute de ingeri si demoni … dar acestia au un alt minus, cand sunt infiltrati dragonii nu-i pot deosebi de ceilalti.

Astfel jocul va obtine 3 noi caractere care pot fi combinate in mult mai multe variante. Oamenii dragon infiltrati au in schimb misiuni diferite … de sabotaj, o data reusit sabotajul celelalte tabere trebuie sa remedieze totul. Daca nu reusesc sabotajul intr-un anumit timp isi pierd din puterile dragon pe care le recupereaza doar dezvaluindu-si identitatea in fata unui dragon dar lucrul asta nu poate fi facut decat dupa ce incepe lupta cu un dragon, iar dragonii de obicei ataca la fel pe toti caci dupa cum am mai spus nu ii poate identifica.

Astfel lupta va fi echilibrata si nici una din fractiuni nu va castiga inca … pana cand? … pana … la infinit

Ca sa va lamuriti uite ceva imagini din Aion:

Na … ce parere aveti? Am sanse sa fie completat astfel jocul?

Facand parte din echipa de cineasti care decide am spus … DA !!!

Uite … ma gandeam la asta …

Si filmuletul asta m-a dat pe spate …

Asadar … dupa ce am citit scenariul, dupa ce am discutat cu regizorul … si dupa ce m-am uitat la Transformers 1 si 2 … m-am decis … da’ … sa se faca si Transformers 3. Chiar as vrea sa fie un sequel/prequel … combinatie de ambele … ceva ce sa tina seama si de modul in care au aparut Autoboti si Decepticons … care a fost scopul si cum de au ajuns sa ajute omenirea … cum de au ajuns sa apara … si toate aste in paralel cu lupta dintre cele doua tabere care sa se dea pe Terra … iar dupa care omenirea sa ajunga sa descopere nevoia de a coexista cu ambele tabere … sa incepem o colonie in spatiu, pe o planeta pe care sa ne ajute sa ne extidem … adica sa ne dea o mana de ajutor …

Asta este ideea care m-a facut sa hotarasc a da votul meu favorabil pentru continuare …

Chiar cine credeţi ca va câştiga alegerile? Sincer, nu prea contează, de ce? Deoarece oricum ne va fi si mai rău. Da’ pe lângă asta funcţia de preşedinte in Rromanica este mai mult de decor, scuzați, a fost. Actualul preşedinte nu cred ca a făcut prea multe, a fost el reconfirmat in funcţie deşi s-a dorit debarcarea sa, a avut tot felu’ de iesiri, da’ ce a realizat?

Pe lângă faptul ca nu a realizat nimic mai are si curajul sa joace teatru, din nou (ca si atunci când Stolo a ieşit din joc pentru a reveni, din nou si a ieşi din nou). Astfel de oameni sunt in jurul sau Cum zice vorba? Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ţi spun cine eşti. Exact asa este, se insoteste cu oameni slabi, mincinosi, e si el asa?

Sa trec acum la contracandidati, alti doi sunt din acelaşi partid si iară vor lăsa Capitala de izbeliste, chiar din 1989 si pana azi a avut Capitala un primar dedicat 100%? Alalat care nu-i primar ce a făcut? Pana azi a dat din gura si a “pastorit” un partid care are electorat asigurat de un fost preşedinte.

Avem un independent ce s-a retras, spunea ca suntnprea multe “gasti” , sau ce expresie a folosit? Un independent care a făcut pasul mai mult pentru baile de mulţime si pentru “prestigiu”, precis a vrut sa para familiei sale ca face si el ceva. In plus, sunt sigur ca nu a făcut fata atacurilor venite de la mai multe personalităţi care, se pare, sau se poate, l-au mai adus putin cu picioarele pe pamant.

Apoi mai apare un alt independent, unu’ care in afara de bani nu are nici măcar idee de legile noastre, fiind locuitor al Rromanicai doar ocazional.

Mai departe? De unde sa alegi? Iata un alt motiv pentru care romanii nu merg la vot, nu au de unde sa aleagă.

Eu am sa merg la vot, am sa aleg cum cred eu ca ii mai bine pentru tara, da’ sincer încă mai ma intreb in care dreptunghi am sa pun stampila cu “Votat”.

Azi am fost limitat la viteza maxima a tramvaiului, asa am ajuns sa apreciez transportul in comun.

Cum asta? Pai masinuta mea a cedat, incidentul de joi se pare ca a fost prea mult pentru ea si nu a mai vrut sa porneasca.

Acum sunt “la volan” pe un scaun in tramvai, ce bine ca nu va trebui sa ma deplasez asa pana luni, voi avea maşina de împrumut după care luni “bestia” va fi gata.

Culmea, in timp ce scriu, un nou incident care îmi reduce si mai mult viteza, acum fiind la pas. Ce incident? Un domn se pare ca a fost agatat de un tramvai, nu, nu cel in care ma aflam.

Ce mai, un sfârşit de săptămâna surprinzător.

După o dupamasa plină de mişcare (am făcut curatenie prin apartament), mi-am zis ca ar fi cazul sa ies puțin in oraş.

Am rămas surprins de câtă lume ii pe centru, parcă tot Aradu’ o ieşit la plimbare. Ma mai bucura faptul ca noul local unde îmi place sa ies nu ii prea aglomerat si asta ii bine, pot sa stau linistit si sa savurez o bere fara alcool (ca doar is şofer ).

In alta ordine de idei … ma întreb când va fi gata in fata la Primarie, deja ii enervant cum se circula, mai ales pe timpul zilei.

Revenind la iesire, uff da’ bine ii … si pe deasupra muzica de aici ii super faina, poate am sa scriu de acest loc, da’ tre’ sa am grija ca dacă ii fac reclama prea multă sa nu se umple si sa nu mai am loc mai ales io la 100 kg (da’ cu slabitu’ ii alta poveste).

De ceva vreme nu mai am timp liber si scriu printe picatele … motivul … imi amenajez apartamentu’ de care tot am scris.

Buba mare ii ca ii un adevarat calvar sa iti amenajezi un apartament. Hai sa va dau datele: apartamentu’ are 57 mp construiti, 48 mp utili (pe masurate mi-a iesit mai mult, asta pentru ca am facut si ceva modificari). Se da un plan de casa:

Ce am modificat … pai am impartit camera mare de 30 mp in doua camere de cam 15 mp/camera, am daramat un perete (pentru a avea un hol lung) si astfel am un apartament decomandat cu 2 camere in loc de 1 camera.

Cum l-am primit apartamentu’: peretii despartitori din gips-carton (Rigips e o marca asa ca nu voi face reclama ), toate instalatiile functionale, tamplarie PVC, centrala proprie, aer conditionat, usa la intrare de maxima securitate cu inchidere in 6 puncte, toate utilitatile racordate (inca imi lipseste TV/Internet/telefon), peretii finisati in lavabil alb, pe jos doar sapa.

Muncitorii: dupa ce am preluat apartamentu’ am inceput sa dau telefoane la cunostinte sa imi recomade muncitori, dupa o saptamana am gasit un baiat care sa lucreze bine si care sa si se incadreze in bugetul meu, buba mai mare a fost ca eu am vrut sa inceapa inca din august … a inceput … da’ la ritmul de lucru (cam o zi pe saptamana), am ajuns pana in septembrie si nu am inaintat prea mult … atunci am zis: Daca nu te pui sa lucri pana termini zilnic iti iau lucrarea si duc alti oameni. Mama … o intrat omu’ in priza … a terminat intr-o saptamana tot …

Materiale: pai am inceput cu profile pentru gips-carton, gips-carton propriuzis, suruburi (doua feluri, de metal si normale pentru fixarea profilelor in peretii existenti), dibluri pentru suruburi. Munca asta a fost cea mai rapida, intr-o zi a terminat de ridicat zidul si de daramat cel de pe hol. Va avertizez inca de pe acum ca este mai usor si mai ieftin sa faci un perete de gips-carton in interiorul unei case, pe deasupra se poate si modela destul de usor.

Mai departe la materiale, baia: gresie, faianta, profile de colt, profile de capat, brau, adeziv, chit de rosturi, mobilier de baie … am umblat dupa gresie si faianta cam o saptamana, de la culoarea verde am trecut la bej, de ce? Pai verde nu aveau destul si in plus … bej-ul arata bine, culoare mai deschisa da impresia de spatiu mai mare.Mobilierul de baie … alb, luat de la o singura firma (adica acelasi producator) pentru a fi unitar.

Next, bucataria: pentru bucatarie a fost cel mai usor: fainata mare, pentru a arata cat mai bine, am mers tot pe bej, caci se potriveste si cu parchetul din bucatarie, da am pus parchet laminat, de ce? Pai la cat vom folosi bucataria nu se renta sa platesc dublu pentru gresie.

Urmeaza camerele si holul: aici a fost relativ rapid, relativ … parchetul laminat ales a mers repede, pretul a fost bun, mi-a placut culoarea si am luat tot o data, cunoscand suprafata a fost usor calculand un plus de o cutie la total, recomand tuturor sa cumpere in plus cu o cutie, la parchetul laminat se consuma mult caci se taie si nu intotdeauna taierea lasa bucati reutilizabile. Culorile la camere is hol … aici am avut de lucru … pana sa gasim culorile dorite … a trecut cam 2-3 zile de privit prin tot felul de mostrare … pana la urma am ales trei culori frumoase: albastru azuriu pentru dormitor, vernil deschis pentru camera de zi si galbui spre bej foarte deschis. Problema cea mai mare a fost la plinte si coltare, mai exact la coltare si sistemul de prindere al plintei. Coltarele care se potriveau la plinte au costat in total 360 RON iar plintele in jur de 400 RON, asta ca sa aveti comparatie cu parchetul care a costat … 900 RON … incredibil !!! Accesoriile au costat aproape cat parchetul … plus montajul … va dati seama … o gaura serioasa in buget. Tot la camere au mai intrat in calcule 4 prize, 4 aplice, instalatie electrica refacuta, un calorifel mutat de pe pozitia initala pe o pozitie perpendiculara, adica pe noul perete. Lavabilul pentru camere si hol l-am luat de la o firma destul de buna, nu de alta da’ nu am vrut sa reinnoiesc culoarea in camere o data pe an, asa sper sa ma tina macar 4-5 ani.

Diverse situatii si alte maruntisiuri care m-au influentat: toate accesoriile sunt per total mai scumpe ca si materialele principale, manopera (chiar daca a fost laudat de mai toti cei ce au vazut apartamentul) lasa de dorit in 2-3 locuri (noroc ca doar 1 loc este mai vizibil, da’ nu o sa aprind atat de des becul pe acolo ), marile magazine de bricolaj si materiale de constructii sunt OK pentru a gasi cele necesare amenajarii da’ trebuie urmarite si promotiile si in plus tre’ si rabdare cu angajatii de pe acolo.

Am impartit marile magazie de bricolaj si materiale de constructii intr-un top personal in functie de experienta pe care am avut-o, topul arata astfel:

1. Praktiker – multe optiuni, preturi corecte (desi uneori maricele), angajati buni si priceputi, fara sa fie insistenti sau agasanti;
2. Obi – ceva mai putine optiuni, preturi acceptabile, angajati cam timizi si mai lenti;
3. Bricostore – un real dezastru, pustiu, optiuni putine si la preturi destul de mari, angajati aproape inexistenti, cu atitudine, tupeu si multa nesimtire, te lasa sa “te descurci” dupa ce iti arata raionul si nu au cunostinte de loc despre produse, nu te servesc sau sa iti ofere informatii nici dupa 5-10 minute de stat langa un produs si uitat inistent la ei, chiar facut semn sa vina sa te ajute … preferau sa stea in gurp si sa se uite la femeile din magazin

Oricum … pentru a-ti amenaja o locuinta trebuie sa ai nervi de otel, timp si rabdare, banii necesari cu o rezerva de minim 3000 RON pentru eventuale depasiri de buget si modificari de pret de ultim moment.

Acum sunt in faza in care mai am nevoi de usi … caut dupa usi de interior de imi vine rau, pana acum preturile ma fac sa ma gandesc sa folosesc paturi pe post de usi, atitudinea unor angajati de la magazinele de specialitate ma face sa ma gandesc sa imi cumpar un bat cu care sa ii altoiesc ori de cate ori sunt aroganti … auzi tu … sa nu stiu eu ca sunt tocuri reglabile si ca alea si alea sunt pe dimensiuni diferite … da’ ce … ei stiu ceva de TCP/IP sau de constructori/destructori, sau au auzit ei de OOP (Object Oriented Programing)?

Na gata pentru azi … voi continua pe masura ce termin cu usile, electrocasnicele, mobilierul si perdelele … astea sunt acum pe lista de prioritati …

Cine poate sa spuna ca nu mananca carne e pui? Uite eu mananc aproape zilnic parti dintr-un pui. Care este partea ta preferata? Mie imi plac la nebunie pieptul, aripioarele si pulpele (superioare si apoi cele inferioare), exact in ordinea asta.

Daca mergi la padure pe langa mici tre’ sa fie niste pulpe si aripioare … alea merg super la gratar, nu? Daca mergi la un restaurant si nu stii limba sau nu ai nici o idee de felurile de mancare de acolo, ce comanzi? Un piept de pui la gratar cu ceva garnitura.

Si uite asa ajungi sa mananci multi pui, aproape zilnic.

Imi place sa merg si ma mananc pui ori de cate ori am pofta, in special de aici (da, iar KFC ).

De la KFC imi plac mult de tot doua sortimente: crispy strips si aripioarele picante, adica piept de pui si aripioare … hmm … logic, nu? is in topul personal … enumerat mai sus

Apropos … stiti cum se fac aripioarele? Cica ii cu o reteta secreta care … culmea ii secretul care vinde … ce fain … oricum cine nu a incercat trebuie sa o faca, nu se poate sa nu le fi incercat macar o data.

Cine nu are chef de ui in ziua de azi? Abia astept sa am ocazia, din nou sa manac un meniu buuuuuuuuuuuuuuuun de la KFC

Pe final precizez urmatoarele: scriu pentru concursul organizat de pr365.ro si informatiile utilizate sunt obtinute din diverse surse, una importanta fiind blog-ul KFC Romania.

“Statul asociat Kentucky, conform originalului din engleză [The] Commonwealth of Kentucky, este unul din cele 4 Commonwealturi ale Statelor Unite ale Americii, situat în sudul acestora, deşi câteodată este geografic inclus în zona cunoscută sub numele de Midwest. În 1792, la 1 iunie, Kentucky a devenit cel de-al cincisprezecelea stat al Uniunii. Este adeseori “dezmierdat” cu apelativul “[the] Bluegrass State”, “Statul ierbii albastre”, datorită prezenţei “ierbii albastre” în multe din gazoanele sau păşunile statului. Statul este de asemenea faimos pentru rasele sale de cai dintre care caii “thoroughbred” şi caii de curse sunt faimoşi. Alte produse care creează mândrie locală sunt bourbon-ul, distileriile de whisky, genul muzical cunoscut ca bluegrass, cărbunele şi basketball-ul din colegii (vezi şi college basketball).”

Asta spune Wikipedia … intrebarea mea este: ce cunoasteti a avea legatura cu Kentucky, ce te poate face sa te gandesti la acest stat american?

Pentru cine nu are nici o idee, am sa va dau eu o idee: KFC, adica Kentucky Fried Chicken … stiti aripioarele alea picante, apoi fasiile din piept de pui crocante, etc., uite de cate ori ma gandesc la ele imi ploua in gura, la propriu, si acum inghit in sec … ufff … m-o pus naiba sa amintesc de aripioare picante in jur de pranz … (se pare ca o sa fac un drum urgent la ei si o sa imi comand o portie mare, asa … pentru mine).

Multa lume in schimb nu stie istoria din spatele acestui brand, nu se stie despre Colonelul Sanders aproape nimic, uite … am sa incerc sa povestesc cate ceva.

Colonelul Harland Sanders s-a nascut pe 9 septembrie 1890. Tatal Colonelului Sanders a murit cand acesta avea 6 ani, mama sa fiind nevoita sa lucreze, iar tanarul Harland trebuind sa aiba grija de fratele si sora sa mai mici. Acest lucru l-a determinat sa se ocupe si de bucatarie. La varsta de sapte ani era un adevarat maestru in pregatirea unor mancaruri traditionale.

Cand Harland avea 12 ani mama sa s-a recasatorit, iar el a plecat de acasa si a inceput sa lucreze la o ferma in Greenwood. In urmatorii ani a avut mai multe slujbe temporare: conductor de tramvai, soldat in Cuba timp de 6 luni, pompier pe calea ferata, a studiat dreptul prin corespondenta si a practicat o perioada, a vandut asigurari, a lucrat pe un vapor, navigand pe raul Ohio, iar la 40 de ani, a inceput sa gateasca pentru calatorii infometati care se opreau la benzinaria sa in Corbin, Kentucky.

La acea vreme nu avea restaurant, dar ii servea pe calatori la masa din locuinta sa. Cu timpul au inceput sa vina tot mai multi oameni numai pentru mancare; astfel a fost nevoit sa se mute vis-a-vis, intr-un motel care avea si restaurant. Timp de 9 ani el si-a perfectionat reteta alcatuita din 11 ierburi si mirodenii si tehnica de prepare, care este folosita si astazi. Faima lui Sanders a crescut. Guvernatorul Ruby Laffoon i-a acordat titlul onorific de ‘’Colonel al statului Kentucky’’ in anul 1935, in semn de recunoastere a contributiei sale la dezvoltarea bucatariei regionale.

La inceputul anului 1950, o noua sosea interstatala era planificata sa treaca prin Corbin. Colonelul si-a scos la licitatie afacerea si a fost nevoit sa supravietuiasca un timp cu un ajutor social de 105 $ pe luna. Increzator in calitatea puiului pregatit dupa reteta sa, Colonelul s-a dedicat concesionarii afacerii sale. A strabatut tara, a mers din restaurant in restaurant, a gatit puiul dupa reteta sa pentru proprietarii restaurantelor si angajatii acestora. Daca reactia era favorabila, stabilea printr-o strangere de mana o intelegere verbala cu proprietarul restaurantului, intelegere prin care acesta se angaja sa ii dea Colonelului cate 5 centi pentru fiecare bucata de pui vanduta in restaurant dupa reteta sa.

In anul 1964, in peste 600 de restaurante situate atat in SUA cat si in Canada, se vindea pui pregatit dupa reteta Colonelui. In acelasi an, el si-a cedat drepturile de pregatire a puiului unui grup de investitori care il includea si pe John Y. Brown Junior, cel care mai tarziu a fost guvernator al statului Kentucky, din 1980 pana in 1984. Colonelul Sanders a ramas purtatorul de cuvant al companiei. In anul 1976, in urma unui sondaj, Colonelul Sanders ocupa locul 2 in randul personalitatilor cele mai populare in SUA.

Administrata de noii proprietari, societatea pe actiuni Kentucky Fried Chicken s-a dezvoltat rapid; in ianuarie 1969 a fost listata la bursa din New York. Peste 3500 de restaurante din intreaga lume au inceput sa opereze sub licenta in momentul in care Heublein Inc. a achizitionat KFC Corporation pentru 285 milioane dolari. KFC a devenit filiala a R.J. Reynolds Industries cand Heublein a fost achizitionata de aceasta in 1982. In 1986, KFC a fost achizitionata de catre PepsiCo Inc. pentru 840 milioane dolari. In prezent, impreuna cu alte patru marci de lanturi de restaurante, formeaza compania Yum!Brands International, cea mai mare companie de restaurante din lume ca numar de unitati.

Colonelul Sanders a murit in anul 1980 la varsta de 90 de ani. In ultimii ani el strabatuse 250.000 mile pe an vizitand restaurantele KFC din intreaga lume.

Ca va place sau nu … asta este istoria adevarata a Col. Sanders … va dati seama … sa traiesti 90 de ani si sa pui pe picioare un brand fenomenal … Iata de ce am un respect enorm pentru el.

Pe final precizez urmatoarele: scriu pentru concursul organizat de pr365.ro si informatiile utilizate sunt obtinute din diverse surse, una importanta fiind blog-ul KFC Romania.