Gata … am ajuns si eu sa imi strang “puterile” si rabdarea sa scriu despre cum e sa iti prezinti propriul oras.

Spun din start ca am mai facut aceasta chestie (adica sa fiu ghid) inca de 2 ori inainte de a ma oferi voluntar pentru Aradul in 2 zile. A fost mai pe “vremuri” cand eram inca student si cand aveam alta “rezistenta” la caldura

Experienta este mereu de neuitat, de fapt orice experienta in care cunosti oameni noi este de neuitat. O reala placere sa vezi cat de interesati sunt oamenii de istoria unui oras, cat de interesati sunt de istoria locala, de modul in care ea se impleteste cu istoria nationala, cum o cladire veche plina de istorie inca e functionala, cum inca serveste rolului care a fost proiectata. Sunt cateva cladiri care au o istorie aparte din Arad, dar despre ele am sa scriu intr-un “episod” viitor.

Daca e sa ma apuc sa scriu toate persoanele care au luat parte as umple o pagina intreaga … asa ca am sa ma rezum la a numi invitatii si organizatorii. Invitati: Adrian Ciubotaru, Corina Georgescu, Bogdana Dumitru, Roxana Farca, Alexandru Farca. Organizatori: Cristina Dima, Daniel Mitre si subsemnatul.

Din punctul meu de vedere totul a fost excelent, ne-am distrat (in special pe strand la cina, avand parte de un chelner de-a dreptul “criminal” de haios), ne-am simtit bine plimbandu-ne prin centrul Aradului, ne-am cunoscut intre noi boggeri si twitteristi, alaturi de facebookisti si de alti oameni ai Internetului, am descoperit ca suntem toti la fel de pasionati de ce-i frumos si de ce-i deosebit. Am reusit sa mai bifez o chestiuta de pe lista mea (in curs de completare) cu 100 chestii de facut inainte de a muri yeah … lista cu unele chestii mai greu de realizat, da’ nu imposibile.

Programul a fost unul destul de incarcat, s-a intins putin, am intarziat, am mai sarit peste parti din program … da’ e inevitabil cand esti limitat la doar 2 zile. Aradul este un oras caruia trebuie sa-i aloci cel putin un weekend pentru a vedea ce este mai important din centru si din Aradul vechi. Daca e vorba de a vizita si Cetatea … ei atunci as pune in plus inca 1-2-3 zile.

Pana la urma oamenii noi cunoscuti, timpul petrecut impreuna, redescoperirea unor locuri si a unor cladiri, reimprospatarea de amintiri precum si “repornirea” unor pasiuni pentru istoria locala si pentru arhitectura, au facut ca Aradul in 2 zile sa fie pentru mine o experienta minunata, cu toate ca a fost obositor. Legat de oboseala … ha … ieri spre surpriza mea am reusit sa dorm in timpul zilei cam 3-4 ore … ce noroc cu telelefonul pe silent

Iar acum va las cu o mini galerie foto de pe iPhone-ul meu … galerie foto care saraca a fost facuta doar in momentele in care nu prezentam … si care au fost destule

Azi am avut un 15 minute in care am vazut o multime de fete ce radiau, multe din fete fiind ale copiilor de la centrul maternal din Arad.

La initiativa lui Daniel am fost si am dus ceva cadouri copiilor de acolo, va amintiti ca si in iarna de Craciun am facut la fel?

Iata mai jos ceva poze facute acolo, din pacate nu avem voie sa facem prea multe si sa evitam si sa facem fetelor, politica fiind destul de stricta in acest sens.

Sper ca pe viitor numarul celor care se alatura noua in astfel de demersuri sa fie tot mai mare, sperand totodata ca si mari firme, corporatii, etc. sa faca asa ceva pentru oamenii care sufera.

Iata si pozele:

PS. Pozele sunt special mai miscate si blurate … caci asa trebuie facut … spuneam … politica mai stricta.

Hristos a Inviat !!! – Adevarat ca-nviat !!!

Fie ca lumina ce a fost luata de toti acasa atat cu lumanarea cat si in suflet sa linisteasca si sa ajute la trecerea peste orice obstacole.

Sarbatori Fericite tuturor !!!

Ieri la ora 17 a fost deschiderea oficiala a primului Mall din Arad, spun primul Mall pt. ca Armonia nu este mall ci mai degraba centru comercial, galerie, etc.

Am fost si eu acolo … daca nu as fi avut ceva de munca in ultimul moment … ha … atunci poate ca as fi mers mult mai repede si avand pe cineva cunoscut la partea de enterteinment as fi reusit sa obtin ceva interviuri de la invitati. Dar … asa e viata … nu merge totu’ cum ii progamat … si in consecinta am ajuns putin inainte de ora 17 si am stat cam o ora si jumatate prin Mall … ce sa spun … pe jumatate ii gol (ca si nr. de magazine) … in schimb sunt cateva marci care merita sa mergi sa il vizitezi.

Ce nu-mi place de loc ii faptul ca nu exista pic de verdeata, indicatoare – lipsa, centre de informare – pauza, harti cu magazinele si pozitionarea lor … din nou … pauza.

In rest … se vede ca ii nou, sa vedem si ce va aduce in plus in afara de faptul ca este “trendy” sa mergi la “Mall” pt. cumparaturi … foarte multi oameni erau prezenti sa caste gura … si multi o faceau tipit “romaneste” oprindu-se in mijlocul drumului sa blocheze accesul …

Legat de acces … ii cam naspa faptul ca pt. a ajunge la etajele superioare tre’ sa iei scarile rulante … scarile normale … hmm … nu le-am gasit. iarasi aiurea este faptul ca aceste scari rulante sunt puse in cele doua capete ale Mall-ului si astfel iti ia o gramada de timp sa ajungi la ele … asta daca ai treaba pe la mijlocul distantei.

In rest … abia astept sa se deschida Cinema City … cred ca doar pt. el si voi merge saptamanal in mall.

Gata … e vremea unor instatanee … putine … caci imi era cam tarsa sa fac poze cand toata lumea asta facea … voi recupera eu in timp

Gata … asta este un apel la normalitate … eu nu mai rezist. Actuala putere, partidul condus de marinaru’ presedinte, pardon de marioneta sa “hodoronc tronc” Boc m-a dus la exasperare. Dupa criminalul de Impozit Forfetar acum vor sa scoata Prima Casa sau sa mareasca suma minima la 60.000 Eu de imprumutat (am inteles eu gresit?). Plus de asta vor sa ne impoziteze in avans ca si cum mediul privat este obligat sa crediteze statul care si asa are datorii la mediul privat, adica se asteapta sa dam in avans impozitul pe profit, o data la 3 luni, calculat dupa profitul din 2009.

Ce se intampla cu tara asta?

In loc sa optimizeze structura statului (nu o fac de frica sindicatelor), ALOOO, nu-i an electoral (caci de era poate ca intelegeam, da’ nici atunci nu imi pica bine), revin, in loc de eliminare, reducere a aparatului birocratic se face externalizarea sa, adica dau oameni afara din sistemul stufos, creaza companii de stat noi si ii angajeaza acolo, pe salarii similare sau mai mari. Si asa, noi, oamenii normali, neprivilegiatii care nu au legaturi in administratii sau la putere, vom sustine in continuare ditamai aparatul birocratic, un mamut, de care nu stiu daca vom scapa.

Banii ce vin de la FMI se vor evapora, chiar sunt curios daca vom afla vreodata unde s-au dus, ma intreb daca FMI va afla unde s-au dus. Acei bani nu vor ajuta economia, vor ajuta doar anumite persoane, acoperirea gaurilor facut cu campania prezidentiala, etc.

Ce se va intampla?

Din cei 4-5 milioane de oameni care lucreaza la privat (gresesc numarul?) as spune ca undeva la 30% sunt pe cale sa isi piarda locul de munca. Statul va ajunge sa plateasca pentru ei somaj, care sunt din nou bani cheltuiti aiurea. In loc sa stimuleze economia prin masuri care sa usureze povara financiara, statul ii pune piedica, taxe noi, impozite noi, ajung sa jupoaie pe oricine, sa te bage in datorii, sa ceara bani si de la morti (a se vedea jurnalistul de la Antena 1 care a murit la Mihailesti care nici dupa 6 ani de la deces nu scapa de Fisc pentru 60 RON datorie). Acest sistem de lucru nu mai este tolerabil, uite in Ungaria, Bulgaria, Polonia, etc. statul nu baga taxe noi, nu vine cu taxa pe Fast Food, ci incearca sa ofere facilitati pentru a creste consumul.

Cum functioneaza economia?

Se pare ca cei de la Ministerul de Finante din Romania au nevoie de o lectie. Economia se bazeaza pe consum, adica daca vrei sa creasca, faciliteaza consumul. Consumul se faciliteaza prin reducerea de taxe, prin oferirea de avantaje daca tu ca si companie ajungi in situatia de a fi la limita deoarece consumul a scazut enorm. In schimb la noi totul este invers. Statul te impovareaza cu noi taxe.

Sunt curios daca populatia activa ar disparea si ar ramane in Romania doar politicienii, bugetarii si pensionarii de unde ar mai scoate bani sa plateasca salariile de politicieni exagerante, pensiile speciale, salariile de bugetar enorme, umflate de tot felu’ de sporuri?

Gata … m-am saturat … nu mai rezist … sunt in punctul de cotitura din viata mea … punctul in care mandria mea, patriotismul si determinarea, incapatanarea si dorinta de a ramane, de a face ceva in Romania, dispar, sunt in punctul in care ideea de a emigra, de a ma muta in Canada, UK, Ireland, Australia, etc. pare a fi o solutie mult mai viabila decat sa ma chinui sa vand produse Apple unor oameni care nu inteleg ca sistemul de operare nu se pirateaza, mai ales daca esti companie.

Ma intreb cati tineri ca mine nu stau si se gandesc la fel, plecarea pare pana la urma singura solutie de a realiza ceva in viata si/sau singura solutie de a reusi sa iti intemeiezi o familie care sa nu riste sa moara de foame.

Dupa ce in urma cu cateva zile a lansat Nina pe Twitter o propunere, ieri m-am trezit ca sunt fericitul posesor al unui post nou nout …

Yep … Nina Costea a dat cu banu’ si din cei 7 care s-au inchesuit la a publica postul ei eu am iesit norocosu’

Iata mai depare si postul propriuzis:

Babe destepte

Cunosc multi mosi si babe, poate si pentru ca ma apropii cu pasi mari de generatia lor. M-am invatat cu ei, incerc sa le inteleg toate metehnele si credeti-ma, trebuie sa fii un om foarte intelegator ca sa-ti iasa.
Asa ca, avand ca oaspeti trei mosi si doua babe, nu conteaza cu ce ocazie, am zis ca-i misto sa-i provoc la o discutie si sa le fiu moderator. Ce spuneti voi … a iesit de pomina:
Eu – De ce va incapatanati sa locuiti singuri la bloc cu banii la banca, cand ati putea sa alegeti un azil pension decent, unde sa aveti toate conditiile si o viata sociala de invidiat?
Se cuvine a face acum o precizare din cei 5 doar doi (baba1 si mosul1) formau un cuplu, restul erau vaduvi si locuiau singuri, dar aveau copii si nepoti fara numar.
Baba 1 – cum mama, pai de asta am imbatranit noi impreuna, sa ne trimiteti voi astia tineri la azil acum la batranete?
Mosul 1 – Uite vezi, de asta am iubit-o toata viata, e desteapta.
Baba 1 – Taci draga ca vorbeam de altceva.
Mosul 2 – Hahaha, n-ai inteles nimic, fatuca ne intreaba daca vrem sa mergem la azil, nu daca ne-am iubit nevasta.
Baba 2 – Eu n-as pleca din casa mea nici moarta.
Mosul 2 – Hahaha, no cand ai hi moarta te duce ei, nu mai trebuie sa fii tu de acord.
Baba 2 – Hai draga ca ai inteles ce-am vrut sa spun, doar ca tu nu esti in stare sa vorbesti serios niciodata.
Mosul 2 – Hahahaha
Baba 3 (cea mai in varsta) – Despre ce va certati voi aici?
Eu – Nu ne certam, incercam sa intelegem de ce nu vreti la azil si va place mai mult sa va chinuiti zilnic, doar voi si televizorul, intr-o camera de bloc.
Baba 3 – Care televizor? Acum nu mai exista televizor, acum se cheamă plasmă.
Baba 1 – Mama, eu toata viata mi-am dorit sa nu ajung la azil la batranete si tu-mi spui ca e mai bine pentru mine sa-mi inchei socotelile cu viata la azil?
Mosul 1 – io sunt legat de baba mea, daca ea ar vrea, eu m-as duce, dar nu vezi ca nu vrea…
Mosul 2 – Hahaha, esti legat ha, v-ati legat, va place legati, oameni seriosi sunteti voi, hahaha
Baba 2 – Da-l draga afara pe asta, nu vezi ca nu-i sta mintea la discutie!?
Mosul 2 – Hahaa, mai bine iesi tu afara si te aeriseste ca mirosi a statut.
Baba 3 – Badaran esti domnule, de aia nu te mai viziteaza nici copiii si ti-a murit si nevasta tanara. Despre ce vorbiti, maica?
Baba 1 – Nu vorbim despre nimic. A fost o incercare de discutie dar n-ai cu cine.
Baba 2 – Pe mine sa nu ma mai chemati daca mai vine asta (mosul 2). Nu-l mai suport!
Mosul 2 – Hahaha, stai linistita ca in afara de moarte, pe tine nu te mai cheama nimeni.
Baba 2 – Ptiu, piei satana!
Baba 3 – Ce-ai draga, ce-ti facu omul?
Baba 1 – Daca atata stie, atata face….
Mosul 2 – Hahaha, bine ca sunteti voi destepte.
Baba 1 – Pai eu chiar sunt si n-o spun ca sa ma laud, viata vorbeste…
Mosul 2 – Hahaha, viata cui, a amaratului de langa tine?
Baba 1 – Nu te priveste, vezi-ti de ale tale.
Baba 3 – Hai gata, nu va mai certati! Despre ce vorbim?
Baba 2 – Despre tampiti. Hai draga sa facem o canasta, ca n-ai cu cine discuta serios.
Mosul 2 – hahaha, babe destepte, uita-te la ele, habar n-au ce-a vrut sa spuna fatuca asta. Lasa tata, vorbin noi alta data, cand or fi ele ocupate cu trusoul.
Eu – Ce trusou?
Mosul 2 – Hahhaha, de intrare la pension azil. Crezi ca n-au inteles ca asta-i la moda acum? Altfel le mai indemnai tu la asta? Nu-ti spusei ca-s destepte?

By Nina Costea

Uite … s-a intamplat … am fost intervievat … si da … am apartut in Adevarul de Seara, editia Arad.

Mai jos este articolul … acum … sa nu va asteptati la chestii spectaculoase fiind mai la inceput … inca nu pot sa primesc pagini intregi de ziar ii bine totusi ca ii un inceput si sper la mai mari

A intrat în blogosfera românească de mai bine de un an şi jumătate. Şi-a făcut un nume printre bloggerii din toată ţara.

Când vorbeşti despre Adrian Rotar, spaţiul virtual reprezintă totul. Pasionat al fenomenului „blog”, tânărul arădean recunoaşte că, în momentul în care iei contactul cu Internetul, nu mai ai viaţă privată. „Internetul îţi oferă posibilităţi nemărginite. E un cuţit cu două tăişuri, pentru că în momentul în care intri în lumea lui, ajungi să nu mai ai viaţă privată”, spune Adrian.

Deşi arădenii nu sunt mari consumatori ai fenomenului, comunitatea bloggerilor din oraşul nostru pare a fi destul de închegată. „În momentul de faţă, în Arad există deja formată o comunitate a bloggerilor care numără aproximativ 20 de persoane. Facem blogmeeturi, organizăm diferite evenimente prin care încercăm să ne promovăm”, povesteşte tânărul arădean.

Bloggerii arădeni, pentru comunitate

Puţini dintre arădeni ştiu că în spatele unor evenimente şi proiecte cu scop umanitar care au avut loc în Arad se află un grup de bloggeri.
„Împreună cu alţi bloggeri din Arad am înfiinţat «Grup Arad», prin care ne dorim să promovăm cultura şi să o popularizăm. Obiectivul nostru principal este sprijinirea şi creşterea numărului de întâlniri ale tinerilor, prin care instigăm la cultură”, mărturiseşte Adrian Rotar.

În acest sens, de Crăciun, bloggerii arădeni nu au stat de-o parte, contribuind cu mic cu mare pentru bucuria celor mici de la Centrul Maternal din Arad. „Fiecare a contribuit cu ce a putut. S-au adunat jucării din toate părţile, iar ajutoarele au venit din locuri de unde nu ne aşteptam”, povesteşte tânărul arădean.

Cu blogul printre cititorii de tot felul

În ceea ce priveşte timpul pe care i-l ocupă blogul, Adrian recunoaşte că nu îşi focalizează atenţia asupra subiectelor care îi aduc trafic. Ba chiar mai mult, încearcă să ofere calitate înainte de cantitate. „Ca şi timp, scrisul pe blog îmi ocupă cam jumătate de oră, maxim o oră pe zi. De scris e foarte uşor pentru că în cinci cuvinte poţi exprima foarte multe. Totodată, mai sunt posturi pe care le poţi programa să apară la anumite ore”, spune Adrian.
Ştie că fenomenul îi poate provoca şi neplăceri, mai ales că nu o dată a fost ameninţat, dar cu toate acestea, nu renunţă.

„Blogul e despre ceea ce te reprezintă. Se formează după personalitatea ta şi este o exprimare a frustrărilor tale. Recunosc că am primit şi ameninţări pe el pentru diferite subiecte pe care am ales să le comentez”, încheie tânărul arădean.

Întrebări şi răspunsuri

Cum vezi viitorul fenomenului „blog” în România?
În primă fază va creşte, dar se va opri la un moment dat la un maximum de 400-500 de bloguri pe ţară care să fie cunoscute de public. Va deveni în genul Facebookului, dar individualizat.

Ce-şi propune „Group Arad” pentru 2010?
Vrem să dăm drumul proiectului „Lecturi Urbane”, pentru a pune în circulaţie cât mai multe cărţi. Prin acest proiect vrem să oferim cărţi arădenilor pentru a încuraja lectura în mijloacele de transport în comun şi în spaţiul public.

Ce-i place
„Îmi place faptul că arădenii sunt deschişi la minte. Sunt mândru de oraşul nostru şi recunosc că l-aş promova foarte mult, mai ales că în prezent doar 5 la sută din potenţialul său este promovat”, spune tânărul arădean.

Ce nu-i place
„Nu-mi place când există inegalitate de şanse. În ziua de azi se ţine seama numai dacă ai o mulţime de bani. Nu-mi place să iau decizii fără consultarea oamenilor şi, în acelaşi timp, nu-mi place că sunt mulţi tineri care nu sunt promovaţi, deşi sunt foarte talentaţi”, încheie Adrian Rotar.

Profil
Născut. 27 martie, 1981
Studii. Facultatea de Inginerie şi Informatică „Aurel Vlaicu” Arad
Experienţă. De şase ani lucrează în domeniul marketingului şi managementului.

Precizari: caci nu se poate fara … pe langa marketing, management am lucrat si in vanzari , apoi … nu ii faza ca nu am viata personala … culmea … ci tocmai ca nu se prea suprapune … faptul ca stau juma’ de ora o ora sa scriu … nu-i mult deh … o inteles gresit reporteru’ sau o vrut sa faca mai … de efect articolu’

Iata ca am ajuns si la momentul in care pot sa ma relaxez putin si sa scriu despre Craciun din Suflet. Craciun din Suflet este un mic proiect prin care Dani impreuna cu: Bastylica, Bebelusa, Dragos, Roxana, Maddy, Ciprian, Ene precum si Andreea Balan, Raoul, Books Express si pe final subsemnatu’ am fost la un centru maternal si am donat: o masina de spalat, jucarii, dulciuri, hainute si … sper eu putina alinare mamelor si copiilor din acel centru.

In continuare va redau un filmulet si cateva fotografii de la pregatirea pachetelor ce le-am facut in 23.12.2009.

Dupa ce am terminat cu toate cele pe seara lui 23, la pranzu’ lu’ 24, adica ziua urmatoare pe la pranz am incarcat masinuta mea cu toate cutiile si plasele in care am impachetat cadourile si hop … drum scurt pana la centrul maternal. Acolo deja eram stransi majoritatea si ne-am pus pe carat masina de spalat si restu’ de cadouri. Norocul mare a fost ca masina de spalat nu a trebuit urcata pana la etajul 1 ci dusa in spate intr-un depozit pana cand va fi montata. Jucariile in schimb au luat drumul, impreuna cu restu’ de cadouri, etajului 1 unde intr-o mica sala am dat drumu’ la imparteala lor … si ce imparteala … le-am imprastiat pe jos si am lasat copiii sa se joace cu ele si sa isi aleaga jucariile ce le doreau. Surprinzator nu s-au certat nici macar o data, numai bine am avut jucarii pentru toate varstele si gusturile.

Iata si poze de la impartirea de jucarii.

La final se repeta pozele … caci le-am pe toate introduse in cadrul aceleasi galerii foto.

Oricum, experienta a fost extraordinara si mi-a dat o buna dispozitie pentru perioada Craciunului.

Sper sa putem sa o repetam si cu alte ocazii.

Na … nu am apucat sa spun Craciun fericit la toata lumea, o spun acum.

Nu am apucat sa spun nici ce am facut inainte de Craciun, da’ am sa spun in curand.

Cat despre noul an … Sa fie plin de impliniri … da’ aici o sa mai revin cu urarea ceva mai incolo.

Pe scurt reamintesc ce s-a intamplat in urma cu 20 de ani.

Incepand cu jumatatea lunii decembrie in Timisoara a inceput Revolutia care a maturat o tara intreaga si care a dus in final la indepartarea dictaturii comuniste condusa de Nicolae Ceausescu.

In acele momente aveam 8 ani, eram inca destul de “copil” incat sa nu-mi dau seama ce s-a intamplat … sa alerg in curte cu un steag primit la 23 august si sa strig impreuna cu varul meu, mai mic cu un an ca si mine: “Fugiti, vine armata cu tancurile sa ne darame casele!” …

Ce imi aduc aminte cel mai clar a fost programul de sarbatori de la televizor unde aratau multe, multe stiri si reportaje cu ce s-a intamplat, cu oameni morti si cu o multime de oameni fericiti. Imi mai aduc aminte bine de tot cum am plecat cu mami si cu sora mea mai mica de la bloc spre bunici si cum pe drum ne-am intalnit cu tati care a adus un brad de toata frumusetea.

A fost extraordinar Craciunul din acel an si nu datorita zapezii sau lipsei ei, nu datorita cadourilor sau lipsei lor, ci a fost frumos datorita sentimentului pe care l-au avut parintii mei, de usurare, de liniste, de pace, de fericirea generala si de optimismul care plutea in aer.

Acum … la 20 ani distanta … optimismul a disparut, fericirea a fost inlocuita de ingrijorare, sora mea este peste ocean, departe, acolo isi croieste un viitor mai bun si mai stabil decat eu aici. Iata ce exemple de respect avem pentru tinerii care nu stiu ce s-a intamplat in timpul Revolutiei. Sunt dezamagit de ce a ajuns Romania. Viitorul tarii atarna de un fir de ata subtire … si mai atarna greu pe umarul noiii generatii, a generatiei nascute si crescute in democratie.

Din pacate in acest moment in Romania democratia este inca prost inteleasa, exemplele pozitive pentru tineri si copii sunt tot mai putine, ce a fost mai bun in momentul Revolutiei a fost intr-un fel sau altul distrus sau alungat (la alungat ma refer la sutele de mii de tineri care de la Revolutie si pana azi preferea sa se mute definitiv in alte tari pentru a avea o viata normala).

Din nou pot spune ca din pacate la nivel inalt Romania este condusa pe baza intereselor celor putini si bogati, nu vad o lege care sa ajute clasa de mijloc, clasa de mijloc care tinde sa dispara, nu vad o lege care sa ajute tinerii in a obtine o locuita pe bune si nu pe PCR (pile, cunostinte si relatii), nu vad o lege care sa ajute tinerii sa isi deschida o afacere pe care sa o poata creste in 4-5 ani cu sprijin, in asa fel incat marile corporatii sa nu poata sa le puna bete-n roate.

In acest moment in afara de pesimism sunt cuprins de nostalgie si tristete. Nostalgie fata de vremurile cand am fost student si cand nu am profitat de ocazie sa plec din Romania si cand nu am ascultat complet de sfaturile date de adulti.

Da’ nu-i nimic, 2010 poate sa fie un an mai bun, totul este sa ma tin tare si sa incerc sa-mi indeplinesc dorintele.