In weekendul trecut am fost pana in Milano. Am zburat pentru prima data (inca un punct bifat pe lista mea ), am vazut o multime de opere de arta deosebite si am avut parte de 2 zile superbe, acum hai sa detaliez.

La inceputul lunii cand prieteni de ai mei au spus ca vor sa plece in Milano si ca mai sunt locuri libere nu stiam daca sa accept provocarea sau nu, daca voi avea curajul sa fac ceva iesit din comun sau nu? Si intr-un moment de curaj am ales, am plecat de mi-am luat biletul de avion dupa nici 5 minute de gandire, iar cei ce ma cunosc stiu ca imi ia ceva timp sa iau o decizie si ca analizez deciziile luate, mai putin cand ma apuca si iau decizii pe moment (nu intotdeauna inspirate). Asa se face ca pe 27 ian la ora 5 dimineata m-am urcat in masina cu inca 2 prieteni si ne-am dus la punctul de intalnire cu restul calatorilor.

Avand in vedere ca nu am zburat niciodata pot spune ca eram foarte emotionat si am intrebat toti prietenii si cunostintele toate trucurile si sfaturile care ma vor face sa am un zbor cat mai placut. Cel mai bun sfat a fost sa mestec guma de mestecat pentru a preveni infundarea urechilor, a mers si de aceea il recomand mai departe tuturor. In rest, am prins si turbulente, am avut parte de aterizari bune si chiar per total pot spune zbor foarte bun.

Imediat ajunsi in Bergamo la aeroport ne-am pus pe cautat variante de transport in Milano, cu trenul ar fi insemnat cam 6 euro, dar drumul pana la gara insemna minim jumatate de ora sau inca un cost suplimentar pt. taxi, varianta a doua a fost autobuzul care ne-a costat 7 euro fata de 9 euro (fiind mai multe persoane). 40 de minute am stat in autobuz uitandu-ne la peisajele de pe langa autostrada sau atipind (unii dintre noi). Autobuzul te lasa la gara centrala (dar mai are o oprire intermediara (atentie sa nu coborati la prima oprire ca e la marginea orasului), de unde poti ajunge usor in orice parte a orasului folosind autobuze, tramvaie sau metroul.

Dupa un drum de cam 45 minute sau o ora pe jos (nu eram siguri ca avem autobuz pana la hostel) am reusit sa gasim hostelul (folosidu-ne doar de harta), super frumusel, la o distanta de 30-40 minute de plimbare de centrul orasului, lucru ce a fost extrem de util, deoarece am economisit banii pentru transport si am facut miscare . Hostelul a fost curat, baia fiind mai mult decat decenta, s-a facut curat cat am fost plecati (din pacate au aruncat si 2 chestii minore da’ pe care doream sa le pastrez, da’nu-i buba) si asternuturile au fost schimbate zilnic.

Milano are destul de putine atractii pur turistice (zona centrala veche in principal), dar pe orice strada ai merge vei vedea o multime de cladiri care mai de care mai frumoase si bine intretinute. Astfel in prima zi am mers direct la Dom, o biserica construita in stil neogotic cu peste 3500 statui si vreo 15 turnuri. Panorama de pe acoperisul Domului merita cei 6 Euro si cele peste 250 scari de urcat (sau 10 euro si un lift pentru cei mai lensi din fire ). De sus realizezi ce imens e orasul, cate lucruri sunt de vazut si cat de bine sunt intretinute cladirile.

In imediata apropiere a Domului se gaseste Galleria Vitorio Emanuelle II (un fel de shoping mall), o galerie de cumparaturi plina de firme de renume: Gucci, Luis Vuiton, Rolex, DG, etc., iar in centrul galeriei se gaseste un taur facut din mozaic despre care se spune ca iti aduce noroc daca il calci pe testicule (da, e ingramadeala acolo ). Mai este un lucru deosebit in galerie si anume politisti imbracati in haine de gala sau de epoca.

La Scala (opera din Milano) este o cladire pe care o gasesti destul de greu sau usor, depinde cum te poti orienta si cat stii despre cum arata La Scala pe dinafara. Cladirea pe exterior nu ar indica ca fiind o opera sau ca fiind impresionanta pe dinauntru, fix de aceea ea poate sa scape din vedere atunci cand stai cu spatele la ea si faci poze la o statuie a lui Leonardo da Vinci care e pusa fix in fata ei.

Dupa toate acestea am pornit inapoi la Hostel, am terminat de depozitat bagajele, de pregatit pentru cina si am purces la prima masa serioasa a zilei. La recomandarea patronului de la hostelul unde am fost cazati am mers la Blender (un barulet din zona) unde cu doar 8 Euro am mancat cat am dorit si am baut cate o bere de caciula.

In cea de a doua zi am fost matinal iar la ora 8 eram treaz si imi insiretam noua pereche de pantofi (la doar 16 euro la promotie intr-o zona scumpa si cu reducere de 50%), iar la ora 9 eram deja pe drum rontaind o minipizza cu sos de rosii si mozzarella. La ora 10.40 eram la Cenaclo Vinciano, la biserica Santa Maria delle Grazie, locul unde Cina cea de taina este inca si acum vizibila dupa o renovare de peste 20 ani (1977-1999). Norocul milanez (dupa calcatul taurului pe testicole) mi-a suras si fara a avea o programare (e recomandat sa-ti faci programare, chiar daca te costa 8 euro in loc de 6,5 euro) am reusit sa-mi iau bilet pe ora 12.15 (intrarea se face din 15 in 15 minute cu trecerea prin 4 incaperi distincte cu o temperatura si umiditate atent reglate).

A urmat o ora si aproape jumatate de hoinareala la 7 grade pe strazile din jurul bisericii. Asta in loc sa fi mers sa vad castelul Sfoerzesco (la 10 minute dupa cum am descoperit ulterior). Pot spune ca dupa ce am trecut prin camerele cu reglarea temepraturii am ramas masca la opera lui Leonardo da Vinci. Pictura este mai mare decat mi-o imaginam, are cam 3 metri inaltime si vreo 10 in latime. Am stat de am studiat de la o distanta sanatoasa (cam 4-5 metri), nu aveai voie sa faci poza, in clipa in care o d-ra chinezoaica a ridicat telefonul sa faca ceva din boxe s-a auzit vocea unei doamne si imediat si-a facut aparitia o alta doamna de la paza care a luat-o deoparte pe chinezoiaca si a intrebat-o de gestul ei, asadar securitate extrema. Pe peretele opus este scena rastignirii pictata de Giovanni Donato da Montorfano, pictura realizata in aceeasi perioada (si se presupune ca sunt personaje pictate si de da Vinci acolo) si care se pastreaza mult mai bine. Ce e de retinut si interesant e istoria bisericii care a fost folosita ca si grajduri dupa ce Napoleon a cucerit Milano, iar cladirea a fost bombardata rau de tot in timpul celui de al doilea razboi mondial si desi s-a distrus mare parte din picturi, Cina cea de taina si Rastignirea au supravietuit miraculos.

Dupa toata experienta de la Santa Maria delle Grazie am pornit spre Castelul Sforzesco unde m-am intalnit cu restul trupei si impreuna am vizitat muzeul din castel, un muzeu impresionant cu opere de arta (in special sculpturi cu tenta religioasa) si unde am gasit a doua “piesa de rezistenta” a excursiei: Pieta Rondanini, ultima lucrare a lui Michelangelo Buonarotti, sculptura la care a lucrat cu 6 zile inainte de moartea sa. Se poate vedea si modul de lucru al lui Michelangelo precum si maestria sa. Castelul Sforzesco este impresionant, frumos renovat si destul de bine exploatat ca si obiectiv turistic (cum la fel s-ar putea face si cu Cetatea din Arad), iar dupa aproximativ 2 ore petrecute in castel si in muzeu am luat-o inapoi spre Dom.

De la Dom se poate ajunge usor de tot si in cam 10 minute la Torre Velasca, un turn construit prin anii ’50 dar care are 9 etaje deasupra cate sunt iesite in exterior, imitand forma unui turn medieval. Din pacate este un obiectiv mai putin interesant pentru marea majoritate, dar pentru mine (pasionat de arhitectura) extrem de interesant, mai ales in a studia solutiile tehince alese.

Pe final in ziua a doua am mers din nou la Blender pentru o masa la fel de copioasa (la mine mai putin, aveam chef de fructe multe si cred ca am mancat 3 portii de fructe ), o bere si o poveste, iar dupa ne-am pregatit de culcare. Inainte sa apucam sa ne culcam ne-am urnit si am mers sa vedem Gara Centrala din Milano pe timp de noapte. Dupa aproximativ 40 minute am reusit sa ajungem si am facut o multime de poze, astfel am realizat de fapt cat de mare si cat de impresionanta este gara din Milano, merita sa fie considerata un obiectiv turistic principal.

Dupa drumul de intoarcere (in care am realizat ca am bataturi si ca genuchiul de la piciorul drept incepe sa-mi faca figuri, a urmat o noapte de odihna, bine mai bine spus cateva ore de somn caci la ora 5 dimineata am fost sus, facandu-ne bagajele iar la 6 eram deja pe drum pentru ca la 6.30 sa plecam cu autobuzul spre aeroport. Astfel ca in final am urcat in avion si de data aceasta am prins loc la geam (dovada sunt pozele facut din zbor, vreo 20-30).

Per total pot spune ca am vazut 80% din ce mi-am propus, as mai fi dorit sa vizitez inca alte 2 muzee, dar vor ramane pentru o alta vizita in Milano. Recomand tuturor sa mearga sa-l viziteze si pot spune sigur ca sunt suficiente 3-4 zile pentru a vedea Milano, doar 1 zi e prea putin iar 2 zile e cam la limita in a vedea doar ce e mai important.

Mai departe galeria foto

Sunt genul de persoana careia ii place sa calatoreasca, sa fie pe drumuri si sa descopar noi locuri, noi oameni si noi culturi. Calatoria poate fi, si de cele mai multe ori este placuta, dar totul se poate strica cand ajungi la destinatie si realizezi ca anumite lucruri nu sunt chiar cum te-ai astepta sau nu te-ai pregatit suficient, nu te-ai informat cum trebuie, etc.

Care sunt pasii pe care ar fi bine sa-i faci inainte de a pleca intr-o excursie?

Eu nu pot sa dau o reteta perfecta dar pot sa va dau solutiile, ideile si planurile mele. In primul si primul rand imi rezolv din timp transportul, mai ales daca este unul aerian, se stie bine, cu cat mai din timp ai rezervarea facuta, cu atat biletul este mai ieftin. Dupa ce rezolv drumul cazarea este extrem de importanta, am avut si aventuri, am ramas partial fara de cazare, am avut si noroc si am gasit cazare excelenta. Cea mai buna metoda este cea a recomandarilor, dar daca nu ai pe cine sa intrebi poti sa cauti pe Internet si sa citesti cateva review-uri de pe site-uri independente.

Imi place foarte mult sa vizitez orasele in care merg, sa ma plimb pe strazi si sa privesc arhitectura, sa intru in muzee si sa admir arta, istoria si toate lucrurile frumoase pe care un oras strain pentru mine le are de oferit. Pentru asta imi place sa cumpar din timp un ghid al orasului (daca exista) si dupa ce il studiez imi pregatesc 3-6 puncte (repere) majore pe care trebuie sa le vizitez, iar restul imi place sa descopar. E adevart ca uneori sunt asa de multe lucruri frumoase incat esti, intr-un fel, fortat sa renunti la planul de a hoinari putin si atunci intervine buna organizare si ghidul in a avea un traseu bine determinat.

De cele mai multe ori plec in excursi in sfarsitul de saptamana si de aceea incerc sa vad cat mai multe in cele 2-3 zile ce le am la dispozitie, iar de aceea organizarea este foarte importanta, de aceea imi fac un plan serios inainte de a pleca.

Totusi pregatirea nu inseamna doar un pland de vizitare, cazarea si drumul, inseamna si studierea obiceiurilor, mancarurilor specifice si a unor traditii are s-ar putea sa coincida cu vizita ta in acel oras. De aceea recomand ca mereu sau mai mereu sa te informezi cat mai bine, iar bagajul sa-l lasi pentru ultimele 2 zile (nici nu se botesc asa hainele).

Eu asa ma pregatesc, citesc mult, ma informez si imi fac un plan destul de strict, poate parea ca nu ma distrez, dar credeti-ma, am parte de distractie odata ajuns la destinatie. Calatorie placuta !!!

De aproape o saptamana sunt mitinguri in marile orase, ba mai multi oameni, ba mai putini, cu violente, fara, cu injurii, fara, etc. Toate arata nemultumirea oamenilor fata de ce se intampla in tara, de clasa politica si de modul in care suntem condusi.

Mie imi pare ca asta s-a intamplat: multi din cei ce au avut functii in vechiul regim au stiut cum sa iasa curati si sa isi construiasca mici imperii pentru ei si pentru copii lor. Sunt unii care au intrat in politica acum 10-15 ani si au inceput sa acumuleze si ei experienta in ceea ce insemana jocurile politice si de culise, astfel incat au ajuns sa treaca de la un partid la altul in functie de oportunitati si de pozitia in care se afla partidul.

Sunt foarte putini cei ce iau decizii corecte pentru tara, care nu se gandesc la contul lor bancar, care nu se gandesc la nepotisme, etc. Asadar, cu oameni putini noi incercam sa facem bine. Cu o mana de oameni pe strada incercam sa facem lucrurile sa mearga, cu o mana si mai mica de oameni curati si dornici incercam sa facem ordine in parlament, parlament care este plin de chiulangii, batrani fara de perspective asupra viitorului si politicieni oportunisti.

Imi pare rau ca nu avem o generatie care sa vrea sa faca ceva strict pentru populatia romana, pentru tara, pentru viitor si nu pentru prezent.

De mult timp m-am tot gandit sa incerc sa fiu eu cel ce ar face astfel de lucruri, dar din pacate de foarte multe ori am fost oprit de oameni care aveau alte interese si de cate ori am dorit sa fiu activ, sa fac ceva, am fost tras in jos sau mi-au fost puse piedici. Din pacate asta este ce vad, asta este ce se intampla acum si se va mai intampla pana cand nu ajungem sa ne trezim si sa facem schimbari majore de atitudine, ideologii si fapte, fapte caci vorbele sunt degeaba de multe ori. Tocmai de aceea de multe ori prefer sa tac, sa fac ceva si ulterior sa spun.

Haideti sa punem umarul si sa facem ceva, sa schimbam tara in care locuim, sa schimbam atitudinea oamenilor si chiar sa pornim o schimbare in bine a tot ceea ce tine de Arad, Romania, locurile pe care le iubim.

Cred ca toti prietenii mei sunt de acord cand spun ca nu am cerut niciodata un cadou de ziua mea. Nu imi sta in fire. Dar de ceva timp vad cum oameni in jurul meu primesc super cadouri pentru ca au spus, mentionat sau au lasat de inteles unuia dintre prieteni ca si-ar dori un anume cadou. Ei, de ce sa nu fac si eu asa ceva si poate asa ajung sa imi indeplinesc din dorinte .

1. Weekend + concert RHCP – Praga. Pe 27.08.2012 RHCP canta in Praga, cum e zi de luni merge un weekend inainte in Praga. Cost aproximativ 300 EU (cazare, drum, bilet la concert 50 EU cel mai ieftin).

2. Weekend/saptamana in Londra. Eh, in toamna as vrea sa merg pana in Londra. Sunt multi oameni care au laudat capitala Marii Britanii si sunt sigur ca as avea ce sa vad. Cost aproximativ 300 EU (avion, cazare, acces la diferite muzee si galerii de arta).

3. Tomorowland – Acesta este un festival de muzica dance/electronica/house la care vin cei mai mari DJ din lume. Se tine inre 27-20 iulie 2012 in Belgia. Cost estimat 2-300 EU (avion pana in Belgia, cazare, bilet de acces).

4. Festivalul Optimus Alive – Barcelona – 13-15 iulie 2012 festivalul va aduce nume mari din muzica: Snow Patrol, Florence + Time Machine, Radiohead. Cost aproxumativ 250 EU (bilet avion, acces pentru cele 3 zile cu camping inclus 103 EU).

Asadar, de mine scapati ieftin daca va strangeti mai multi la un loc si-mi faceti o asemenea surpriza . Pana in martie (pe final) e vreme destula sa va socotiti si sa vedeti unde sa ma trimiteti (adica ma trimiteti in lume si scapati de mine ), e vreme destula ca sa stiu si eu ulterior unde sa-mi cumpar bilete si unde voi merge prin propriile puteri. Si da, anu’ asta is pus pe concerte si vizite in Europa, asa mai tai din chestiile de facut .

So … va bagati?

De cateva saptamani ma tot chinui cu dorinta de a scrie despre lipsa de “buna crestere” a celor ce utilizeaza retelele de socializare si punctual Facebook-ul.

Sursa foto: www.blackberry-france.com

OK, gata cu povestile, trec la sfaturi, indrumari, idei, etc.

1. Nu posta ‘n-spe linkuri unul dupa altul la tine sau la altii pe wall.
Motivele? La tine pe wall va fi un lung playlist si cam atat, nu cred ca tot ce ai de spus pe Facebook este doar ce muzica iti place. La altii poate sa ii racaie si sa nu ii mai ai ca si prieteni sau in cele mai rele situatii Facebook sa spuna ca esti spamer si sa te trezesti blocat.

2. Nu trimite mesaje private in grup.
Stim cu totii clasicele mesaje: “Da-mi un like …”, “Sarbatori Fericite la toti …”, etc. Vor incepe raspunsurile, multumirile si restu’ si ne trezim ca se umple casuta de e-mail cu notificari, telefoanele (smartphone-urile la cei ce le au) vor zbarnaii in buzunare, pe mese, in sedinte, etc.

3. Nu postati pe wall-ul vostru sau al prietenilor rezultatele, invitatiile, surprizele, oua, masini, carti, etc. ce le primiti la diverse jocuri ce le jucati in timpul liber.
Eu unul daca joc incerc sa nu dau invite si astfel de chestii decat la cei pe care ii stiu sigur ca joaca si ei. Si eu sunt satul sa vad profile de Facebook doar cu jocuri pe ele.

4. Ai profil de Facebook ca si persoana, pune o poza cu tine.
Ce e enervant e faptul ca de foarte multe ori primesti un friend request de la cineva necunoscut, nu tu poza la profil cu persona, poza e ba un apus de soare, ba sclipici, pisici, caini, personaje de desene animate, etc. Eu nu cred ca ai de ce sa te ascunzi, nu-ti place cum esti, cum ai iesit intr-o poza, sterge-o sau fa alta poza, dar, pt. numele lui Dumnezeu, puneti-va poze cu voi la profil, asa poate stiu si eu cu cine stau de vorba. (da, sunt anumite campanii cand iti schimbi tu si prietenii poza de la profil pt. un scop, da’ nu tot timpul)

5. Nu da add la toata lumea.
Am aproape 1000 de prieteni, daca as fi dat accept si add la toata lumea acum as fi avut dublu. Sorteaza putin, uita-te totusi cine e persoana, citeste ce interese are (asta daca le poti vedea), vezi prietenii comuni, eventual intreaba de acea persoana, vezi ce aveti in comun.

6. Ai totul blocat.
Dude, cum poti sa ai absolut totul blocat? Nu ai nici un interes care sa poata fi public? Toate pozele tale sunt/trebuie sa fie private? Wall-ul tau este chiar asa de secret? Daca esti o astfel de persoana, mai bine nu-ti fa cont de Facebook, exista si alte retele/moduri de socializare unde nu trebuie nici macar poza sa incarci. Nu bloca totul pt. ca cineva nu trebuie sa vada, stii cine e acel/a cineva si il/o blochezi, chiar si prietenii comuni poti sa ii blochezi.

7. Nu da like la toate pozele din albumul foto, da like la tot albumul de-ti place.
Cum ii cand ai 100 de notificari ca la cineva i-a placut pe rand cate o poza din acelasi album in care tu ai 100 de poze? Daca iti plac mai mult de 10 poze din album poti sa dai like la tot albumul sau iti plac 50%, peste deja poti da like la tot albumul.

8. Nu fi nesuferit si sa comentezi mereu contra.
Nu cred ca mereu ai o parere contra a ceea ce se discuta, trebuie macar o data sa fi de acord. Aaa, esti troll? Atunci specifica asta si sa vedem apoi cati mai sunt prieteni cu tine .

9. Nu sterge conversatii intregi de pe Facebook.
Ai spus ceva gresit? Asuma-ti greseala. Stiu, e tentant sa stergi sa pretinzi ca nu s-a intamplat. E simplu, usor, rapid, mai rapid decat sa explici ca s-a inteles gresit sau ceva. Fii cu o coloana vertebrala si asuma-ti esecurile, greselile, etc.

10. Nu scrie cate 1-2 cuvinte/comentariu.
Wall-ul de pe Facebook nu e un chatroom, are chat, exista Y!Messenger, MSN, etc. pentru asa ceva, pe Facebook e mai frumos sa scrii comentarii mai lungi, OK, se acepta sau =)) sau , se accepta si corecturile, dar pentru corecturi se poate folosi si delete comment si daca e imediat dupa publicare Facebook inca il si tine minte (isn’t technology great?). Asadar, nu aglomera notificarile inutil .

11. Poze identice, de cuplu, pe ambele profile.
Tulaiii, am scris ce nu trebuia la ea, am vrut sa-i scriu lui. Pare cunoscut? Eh, asta se poate intampla daca pozele de profil sunt identice, stit cele de cuplu cu el si ea sarutandu-se, tinand in maini soarele, facand inimioare din palmele lor, etc. Oameni buni, genereaza confuzie, multi (si eu) identifica oamenii pe Facebook dupa fotografie nu doar dupa nume, e mai simplu, mai comod si mai rapid.

12. Poza de profil noua zilnic, o data la 20 minute sau o data pe an?
Pai … hai sa spun asa: mai bine schimbare la cateva luni, saptamani, ani, da’ nu zilnic. Inteleg ca ai haine noi, freza noua, casti, gadget, laptop, masina, etc. nou, inteleg, da’ nu insemana sa schimbi poza de profil zilnic. Fa schimbarea o data pe saptamana sau luna, daca nu poti sa ramai cu aceeasi poza macar un an.

13. Grupurile, spatiu de reclama?
Offf, nici pe Facebook nu scapam de reclama, OK, trebuie sa faca banuti, avem 2-3 reclame pe pagina, merge. Da’ cand esti adaugat, fara a cere, la varii grupuri ale unor marci, firme, baruri, etc., mai ales locale si unde nimic interesant nu se intampla, e simplu: ies. Dar exista si cazuri cand insista. Din pacate nu ai cum sa dai report la un grup. Apoi in diverse grupuri sunt acei useri care fac PR pentru diverse firme si firmulete si pun pe wall-ul grupului n-spe mii de link-uri, reclame, etc. Nope, nu asa se face PR si publicitate si mai ales, nu pe un grup.

14. Evenimente.
Da, merg la multe evenimente, particip, dar pana de curand a fost spam cu evenimente. Un bar vroia sa aiba clienti punea un eveniment ca are party de fete dezbracate si pac, spam-uia dupa aia pe toata lumea. Acum mai nou nu mai merge chiar asa, invite-urile se dau individual, nu mai la gramada toata lista.

15. Tag-uri impreuna cu alti 100-1000-100000 de oameni.
Hello, e cineva acolo? Va rog, putina intelegere, nu vreau sa-mi vina ca am fost tag-uit in 10 poze si apoi sa imi vina inca 1000 de notificari cu multumesc sau sterge-mi tag-ul. E mai simplu, daca ai sa transmiti ceva fa acest lucru cat mai simplu, elegant si fara tag-uri.

16. Supararile intre friends of friends.
Ooo, subiect delicat, aici apare medierea, daca sunt prieteni comuni si ii cunosti trebuie sa stii cum sa procedezi pentru a stinge “focul”, dar mai ales nu trebuie sa cazi intre si sa ajungi sa fi ignorat de ambii. Daca asta se intampla, e clar, ca in viata reala trebuie sa procedezi (aici tu stii cum dregi treaba).

17. Fostele relatii si pozele din trecut.
Aici e interpretabil. Pastrezi pozele? Nu le pastrezi, vrei sa fi cu cineva nou? Esti nostalgic/a? Te-a suparat asa de mult incat instant dai jos tot, dai remove tag? Le stergi de pe profil, stergi tot ce a scris pe wall-ul tau? Totul e de cum esti ca si persoana, dar trebuie totusi sa stii ca daca fugi de trecut si incerci sa-l ascunzi nu faci de loc bine, accepta-l asa cum e, e decizia ta, tu stii cum au mers lucrurile de ce s-a ajuns acolo, etc. Nu trebuie sa dai explicatii la nimeni, iar daca trebuie sa dai atunci asa macar nu vei fi acuzat/a ca ai ascuns trecutul, asa dovedesti ca ai trecut peste (sau daca celalalt interpreteaza altfel esti nostalgic si/sau inca suferi).

18. Casatorii intre “best friends”, persoane de acelasi sex (in special femeile fetele).
Aha, esti pe invers? No? Stai putin de ce spui ca esti intr-o relatie cu cineva de acelasi sex? De ce esti casatorit/casatorita cu cineva de acelasi sex? Hold on, care ii faza? Cum se face? Sincer, inseamna ca nu esti sincer si ca nu iti pasa ca lumea te vede complet atlfel decat esti.

19. Interested in Men, Women, booth ?!
Hai sa o lamurim inca o data: esti pe invers? Atunci sa nu pui ca esti interesat de altceva decat chiar esti. Pe bune, creezi confuzie (drace ce si-a luat-o o cunostinta pe faza asta).

20. Link-uri corecte.
Multi pun pe wall link-uri bune, dar din pacate nu sunt puse corect. Aveti putina rabdare inainte de a da Enter, Facebook va pune un thumbnail al site-ului si o scurta descriere. Daca nu o face, scrie tu ceva inainte. Si da, ar fi frumos ca fiecare sa spuna ceva inainte de un link sa stim despre ce e vorba sau parerea sa, etc. Si nu uitati sa lasati un spatiu intre link si alt text.

21. Like la propriul status, link, comentariu, etc.
Da, stiu, sunt unii care se iubesc atat de mult incat nu se pot abtine (narcisisti astia) >:D (ala de diavol ar trebui sa iasa). Dar sa va spun ceva: nu pare aiurea? Pentru mine da, inseamna ca folosesti exagerat de mult bumbul de like.

Gata, nu mai scriu ca nu stiu cand m-as opri . Hai dati-va cu parerea si criticati (constructiv).

Saptamana trecuta am avut din nou o masinuta la test drive: Citroen C4 si din nou aceasta este o masina ce te surprinde.

Nu ai spune ca e o masina care sa te impresioneze, designul este intradevar unul care atrage privirile, exteriorul fiind altfel decat la masinile germane care momentan domina piata.

Interior

Nu, nu esti intr-o limuzina germana, dar calitatea materialelor si ergonomia ar spune ca masina a iesit de pe linia de productie din Germania. Interiorul este mai functional la prima vedere decat un C5 (dar nu neaparat), totul e practic, amplasat unde te-ai astepta iar plasticul moale si cel dur sunt de o calitate ridicata. Pielea de pe volan e foarte placuta la atingere iar fiind la primul nivel de dotare, chiar sunt surprins sa gasesc si unele optionale incluse, cum ar fi USB-ul prin care iti asculti muzica fara sa te mai obosesti sa arzi CD-uri.

Tapiteria este dintr-un material placut, scaunele sunt ergonomice si ofera un suport lateral adecvat (se poate mai bine da’ e numai bun pt. oras si drumuri nu exagerat de lungi, la drumuri lungi nu am ajuns sa testez). Spatiul pe bancheta din spate e bun, putin cam inghesuit de urca 3 adulti.

Exteriorul

Daca te uiti la noul C4 vezi cum a evoluat de la generatia anterioara, cum noua filosofie de design se regaseste si in pastrarea unor elemente din modelul anterior. Nu ma pun sa scriu de bonsaje, unghiuri, faruri, etc. Pentru mine atat in detaliu cat si in ansamblu noul C4 este o masina frumoasa, expresiva si plina de personalitate. Ideala pentru o familie tanara. Pretul ajutand mult in a deveni prima masina a unei familii de tineri.

Motorizare si transmisie

Motorul masinii pe care am condus-o a fost unul pe benzina de 1.6 litri cu 120 cai si foarte sprinten. Treptele de viteza sunt bine etajate, m-a deranjat putin doar faptul ca pentru un 50 km/h in a 4-a motorul e putin subturat. Nu intru in detaliile legate de cat de “verde” e, cifre de tot felul si alte asemenea chestii, spun doar ca e un motor ce iti da incredere ca poti intra in depasire, ca ai suficienta putere pentru a merge constant pe autostrada, mai ales datorita unei optiuni (din cate stiu eu standard): cruise-control care mie imi place la nebunie si pe care l-as folosi zilnic .

Confortul e la superlativ, chiar m-am simtit bine in masina, suspensiile rezista bine, atenueaza gropile de pe drumurile noastre si pe deasupra iti da impresia ca masina se aseaza bine pe sosea si ca in curbe va sta bine, dupa care daca ai ocazia te convingi caci e chiar asa .

Per total am fost foarte impresionat de C4, deocamdata fiind masina pe care eu as cumpara-o mai degraba, e aproape de idealul meu. Da, m-as bucura sa pot sa conduc un C4 minim o saptamana. De ce? Pentru ca as putea spune atunci daca e masina perfecta sau doar se apropie de idealul meu. Dar pana atunci pozele le gasiti aici.

Daca aveti idei despre ce masini sa iau in teste, dati de veste .

Ieri am luat parte la Sedinta de Consiliu Local a Municipiului Arad. Ce am vazut, ce am auzit si cu ce am ramas … well … hai sa va spun.

In primul rand motivul vizitei mele a fost Punctul 3 de pe ordinea de zi: Proiect de Hotarare Locala pentru aprobarea Studiului de Fezabilitate pentru obiectivul de investitie: “Amenajare Parcare Subterana – P-ta Avram Iancu din Municipiul Arad” – initiativa primarului. La acest proiect in reprezentarile 3D si in plansele prezentare, in schite si planuri apare o piramida de sticla si metal (ca si cea din Paris de la Luvre). Pe mine m-a surprins si oripilat totodata o asemenea aparitie intr-o zona in care clar, cladirile vechi sunt inca bine repreznentate, inca relativ bine intretinute si unde avem o statuie cu o semnificatie (Eroul Necunoscut).

Piata Avram Iancu este un ansamblu arhitectural unitar, din cate stiu Ministerul Culturii trebuie sa aprobe modificarile aduse pietei pentru a nu dauna acestui ansamblu arhitectural unic in tara. Cladirile din p-ta Av. Iancu sunt toate exemple foarte bune a modului in care arhitectura din Viena si Budapesta a influentat arhitectura din Arad. De aceea am spus ca ar fi bine sa merg la sedinta de CLM pentru a-mi exprima ingrijorarea fata de amplasarea iresponsabila a unei piramide de sticla intr-o piata cu valoare arhitecturala de exceptie.

Pentru cei ce doresc sa participe la astfel de sedinte cateva sfaturi: ajungeti cu 10 minute mai repede decat ora oficiala, inscrieti-va la secretarele prezente, precizand punctul la care vreti sa luati cuvantul, in momentul in care acel punct este in discutie ridicati mana pentru a va vedea presedintele de sedinta si sa va recunoasca dreptul de a vorbi, fiti aproape de un microfon (sedintele se inregistreaza sau ceva).

Adevarul este urmatorul fata de piramida ce m-a oripilat: momentan proiectul a trecut cu 16 voturi pentru 1 abtinere si 3 voturi impotriva. Este doar studiul de fezabilitate (adica merita sa facem, cat costa si ce avantaje/dezavantaje aduce proiectul), pasul urmator fiind o reevaluare, obtinere de PUZ si abia la PUZ daca ramane piramida va trebui sa luam atitudine serioasa. Eu am luat atitudine preventiv, in momentul in care inca se mai poate face ceva

In cadrul prezentarii proiectului d-na inginer arhitect din partea firmei care a pregatit planul a incercat sa explice ca asta a primit in tema de lucru (adica piramida a fost solicitata), o inteleg si atunci ajung la concluzia ca aceasta piramida a fost ceruta de cineva care a gandit si pregatit ideea, cineva care nu s-a gandit la ansamblul arhitectural din p-ta Av. Iancu, asa cum s-a intamplat cu Strada Metianu, unde mobilierul stradal modernist nu se potriveste, alaturi de pavajul si bilele pentru obstructionarea auto, cu ce inseamna arhitectura strazii. Toata stima pentru renovare (merita ca Metianu sa devina strada PUR pietonala), dar nu cred ca s-a facut chiar cum trebuie, deviez da’ nah, intelegeti.

Sunt poate mai conservator de felul meu, dar sunt de parerea ca istoria, arhitectura si ce exista deja merita sa fie pastrat intact, mentinut, intretinut si subliniat, scos in evidenta, nu eclipsat de ceva ce nu-si are de loc rostul, locul si nu se potrivese unui ansamblu bine inchegat.

Un lucru bun: se doreste creerea unei zone/axe centrale cu pietonal de la Turnul de Apa, prin p-ta Reconcilierii, p-ta Mare (catedralei ortodoxe), Metianu, p-ta Av. Iancu, str. N. Balcescu, cladirea liceului Moise Nicoara, malul Muresului, o zona care sa fie toata renovata si sa poata deveni un punct de atractie al Aradului. Idee buna daca se va include in ea si: Strandul (renovat si transformat in centru de recreere ca si cum a fost in urma cu 7-10 ani), Cetatea Aradului (redata circutului turistic, renovata dar fara sa devina bazar, centru comercial, etc. devenind un obiectiv turistic PRIMORDIAL pentru Arad).

Acum ajung la titlu, de ce politica nu ajuta, pentru ca am vazut cum s-au iscat discutii aprinse, contre elegante si mai putin elegante, impunsaturi directe, indirecte, sub centura, etc. intre politicieni. Am vazut si cum se voteaza: consilierii PDL (majoritari) ridica mana automat, nu intreaba, nu comenteaza, nu vin cu propuneri, nimic, fac cum li se dicteaza. Consilierii din opozitie incearca ceva, nu au cum sa schimbe voturile (sunt doar 3 care au votat contra), dar sunt si putin mai rai, ataca prima data, uneori iti dau impresia ca nu au citit tot ce aveau de citit (ca ulterior sa afli ca de fapt nu s-a trimis de la primarie). Pe scurt, un mic show, discutii aprinse, orgolii ce nu incap in sala mica in care eram prezenti, bataturi calcate de ambele tabere, etc. toate astea in dauna noastra ca si cetateni. De ce spun asta? Pentru ca in loc ca politicienii sa se certe, se poate colabora, se pot aduce imbunatatiri la orice proiect, se poate face un bine pentru oras si pentru noi, cetatenii care i-am votat (aia ce i-au votat, restu’ sa taca, daca nu au fost la vot nu au dreptul sa vorbeasca, ei nu s-au exprimat, asa ca sa suporte).

Un alt lucru care m-a mirat, nu se discuta aprins cand vine vorba de spitale, cultura, etc. banii care s-au dat au fost dati dupa anumite criterii pe care nu le inteleg, nu le vad ca fiind bune (mai mereu spitalele raman fara bani). Ce e de facut si cu acestea?

Sunt efectiv consternat de modul in care politica, uneori, da cu stangul in dreptul si se poticneste, creaza probleme si strica din lucrurile bune si frumoase ale unui oras. Din pacate asta este politica, dar tot ce sper este ca pana la urma politicienii sa inteleaga ca ei trebuie TREBUIE sa faca tot ce le sta in putere pentru a pastra frumusetea orasului nostru si pentru a-l transforma in acel oras minunat pe care il vedem in fotografiile si vederile vechi.

Pentru cei ce vor sa vada mai multe fotografii de la sedinta CLM, aici le gasiti.

Inchei cu o fraza: I LOVE ARAD !!! Da, imi iubesc orasul si de aceea vreau sa devina mai frumos, bun si sa fie locuit de oameni care sa-l aprecieze.

Acum o saptamana si jumatate am participat la unul din cele mai bune concerte la care am luat parte in tara. La Armonia s-a incheiat campania lor de Sarbatori si dupa ce s-au dat o multime de premii (cel mare un apartament, de ce nu puteam fi eu norocosul? eu m-am ales cu un voucher de 50 RON ) a sosit vremea unui spectacol de zile mari: Horia Brenciu and band (am zis bine?).

Urcarea pe scena s-a facut cu Horia alergand cu camera video in mana, toata trupa sa fiind super de gasca si o reala placere in a-i asculta.

De la melodii faimoase din repertorul propriu, la melodii cunoscute din repertoriul international, Horia a incantat pe toti cei prezenti si au fost multi ce au venit sa-l asculte. Din ce am vazut eu toata partea de la iesirea din Carefour a fort blocata de spectatori, plus cei din zona de foodcourt si partea opusa acesteia.

In total showul a durat cam o ora si jumatate, iar dupa inca aproximativ 40 minute de semnat autografe.

Eu am fost norocos deoarece organizatorii au pregatit o zona pentru presa si bloggeri, noi bloeggeri fiind pentru prima data “acreditati” in mod similar cu ziaristii profesionisti. Atat eu cat si echipa WWMP News am profitat de ocazie si am reusit sa-l intevievam (BTW, sunt mentionat in interviul sau ) pe Horia reusind sa ii pun cateva intrebari la care mi-a raspuns pe scurt.

Era evident ca intreb de IT si masini , Horia a spus ca utilizeaza un Mac Book Pro, mai exact: “Mac Book Pro pana la capat, nu exista altceva mai bun”. Cand vine vorba de telefoane foloseste un Nokia model mai vechi caci: “daca am si eu unca si al tau [si imi ia din mana iPhone-ul si incepe sa tastezela el], tot asa as face”. La categoria auto: “am un Allroad (Audi A6 Allroad), de cativa ani si e o masina foarte buna, de care sunt multumit”.

Ce sa mai spun? Aaa … poze … le gasiti aici. Filmarile ce le-am facut (una chiar super faian este cea cu o fetita ce s-a pierdut de mama sa) le gasiti la mine pe canal, aici e link-ul.

Iar in cadrul interviului la minutul 1:56-2:05 e momentul mentionarii mele (ahhh ce ma umflu acum in pene ).

Avem de cam o saptamana o noua portiune din autostrada A1: zona Arad – Timisoara, o portiune de 32 KM si o centura ocolitoare a Aradului in regim de autostrada. Toate bune si frumoase pana cand chiar vrei sa circuli pe ceea ce premierul Emil Boc, ministrul Anca Boagiu si primarul Gheorghe Falca au inaugurat cu mare tamtam si ce se vrea o realizare deosebita.

Well … am fost joi pana in Timisoara folosind autostrada si portiunea de centura. Primul lucru care te frapeaza e faptul ca asfaltul de pe centura este inca la nivelul de strat brut, stratul de uzura nefiind turnat si asta se observa foarte usor, se simte si in plus circuli doar pe o banda din cele 2, de ce? Pentru ca doar jumatate din centura este deschisa. Esti limitat la 60 km/h, iar centura e destul de lunga incat sa iti vina sa mai scapi piciorul pe acceleratie in speranta ca nu te prinde noaptea sau dimineata pe centura.

In rest, se vede ca se munceste, se vede ca va fi gata doar la anu’ si se vede ca inca nu sunt protejati locuitorii din Alfa. Sincer, pot sa vad in casa la oameni daca merg incet, nu tu panouri fonoabsorbante, nu tu panouri pentru intimintate, iar centura trece la maxim 50 m de un bloc. La 300 m de centura e si aeroportul, fara gard ai putea foarte usor sa ajungi pe pista de aterizare/decolare.

Cand in final ajungi pe autostrada speri ca poti sa recuperezi din timpul pierdut pe centura, nope, ghinion, nu merge asa, esti limitat la 100 km/h, lipsa panouri, lipsa parapeti, lipsa garduri de protectie care sa tina animalele departe, lipsa telefoane de SOS, lipsa zone de refugiu, lipsa parcari, lipsa spatii de servicii si lipsa podete terminate. Pe scurt, din nou la anu’ se va putea circula in conditii normale (sa nu spun optime). Momentan autostrada A1, portiunea Arad – Timisoara este un drum national de 32 km cu iesire in Giarmata (la 16 km de Timisoarei, 10 km de centura Timisoarei si pe un drum pe care daca pui 6-10 tiruri ai probleme de trafic), un drum care scurteaza cu aproximativ 10 minute din drumul normal pe DN 7 intre Arad si Timisoara.

E dezolant sa vezi astfel de lucruri, cum se dau in functiune obiective fara a fi terminate si care cand vor fi gata vor fi puse in reparatii pentru ca anumite parti trebuiesc inlocuite/reparate/schimbate datorita uzurii si cine stie, poate a altor probleme ce pot aparea.

Partea buna: sanse mai mici de accidente (desi inteleg ca dupa prima zi am avut 1 accident), timp mai scurt de tranzit Arad – Timisoara si o centura completa a Aradului. Pacat doar ca din nou nu s-a terminat totul la timp si pacat ca autoritatile s-au grabit sa se laude cu ceva neterminat.

Daca vedeti si alte parti bune/rele spuneti-mi sa nu fiu doar un critic si carcotas.

Sunt mandru ca sunt Aradean, asa cum am si o categorie si un tag: Mandru ca-s Aradean. De ce sunt mandru? Pentru ca e un oras foarte frumos, un oras cu o istorie impresionanta, un oras cu oameni minunati, etc.

Dar tu, tu care esti din alt oras, iti iubesti orasul? Hai enumerati de ce va iubiti orasul, cat de mult, etc.

Fa o asemenea lista si scrie, scrie despre dragostea ce o porti orasului tau, descrie-ti iubirea fata de orasul tau. Nu o poti face? Nu as spune asta, nu cred ca exista oameni care sa-si urasca orasul natal, exista? Sper ca nu.

Pana la urma astept sa aflu cat de mult iti iubesti orasul si de ce.