M-a traznit acum un gand, daca sunt impacat cu mine insumi … si asa am inceput sa ma gandesc, sa analizez viata mea, rezultatele mele, unde sunt acum, ce am in plan, incotro ma indrept … iar pe final mi-am dat seama ca trebuie sa traiesc … asa cum vreau eu.

Dar de multe ori se intampla sa nu facem lucrurile cum trebuie, uneori nu gandim si luam decizii pe moment, impulsive, fara sa analizam, fara sa ne gandim la consecinte, fara sa ne intrebam si fara sa presupunem care este impactul deciziilor noastre. De multe ori in viata mea am fost pus in fata unor decizii, de multe ori am ratat decizia corecta, de multe ori am luat decizia corecta, am invatat din fiecare decizie, am trecut mai departe si am analizat, am vazut ce am gresit, unde am gresit, am realizat, dupa analiza, ce minusuri am, ce puncte forte am … si am decis sa traiesc asa cum imi doresc.

De cate ori ai stat si te-ai gandit daca poti sa fi impacat cu tot ce ai facut? Daca nu lasi lucruri neinchise, daca nu lasi in urma ta regrete, pareri de rau, daca nu lasi in urma ta rani, cicatrici ce nu se vor vindeca niciodata, daca nu cumva lasi in urma ta mai mult rau decat bine … Ai stat sa te analizezi, sa iti iei viata si sa o pui sub o lupa personala, fara sa intrebi pe cineva. Ai stat sa iei la puricat deciziile care te-au adus acolo unde esti acum? Ai stat sa vezi daca directia vietii tale este cea pe care o doresti, daca chiar poti spune ca faci ce iti doresti, ca esti multumit/a, fericit/a, implinit/a in ceea ce se vrea a fi viata ta?

Uneori poti avea impresia ca viata este necinstita si ca ofera unora totul iar tie nimic, ca altii au mai multe si tu nu ai atatea. Vezi pe cate unul/una cum se distreaza, cum nu are griji, cum mereu zambeste, dar ai stat sa te gandesti daca acel om chiar este fericit, daca chiar este implinit si daca este impacat cu el insusi?

Ce insemna sa fi implinit? Care e senzatia pe care o ai cand esti implinit? E o senzatie fizica? E o senzatie sufleteasca?

Sincer eu ma simt implinit, nu am regrete legate de deciziile mele, am regrete legate de impulsurile mele, de faptul ca nu am stiut sa am rabdare si ca nu am stiut sa-mi infranez unele dorinte, am regrete fata de unele lucruri pe care inca vreau sa le fac dar care par foarte indepartate. Dar totusi … ma simt implinit, de ce? Pentru ca in jurul meu sunt oameni la care tin, pentru ca vad in jurul meu oameni care ma apreciaza asa cum sunt, care atunci cand vorbesc cu ei ma asculta (desi de multe ori vad ca nu mai au rabdare la debitul meu verbal ), am in jurul meu oamei care ma inteleg, care atunci cand am nevoie de un sfat sunt acolo sa-l dea si care daca simt nevoia sa impart un sentiment, o dorinta, un vis stau si ma asculta.

Ma simt implinit si pentru ca vad cum viata mea este una asa cum imi doresc. Spuneam ca se indreapta viata mea spre ce imi doresc, mai e cale lunga pana acolo, multe hopuri si multe obstacole, mult de muncit si mult de asteptat, dar asta nu inseamna ca nu pot sa fac pasi pe drumul ce l-am ales si ca traiesc asa cum imi doresc, ca traiesc viata ce mi-o doresc, chiar daca nu este exact cum mi-am imaginat si chiar daca uneori disper si cred ca nu e bine, atunci stau, ma gandesc, analizez … si realizez ca traiesc … traiesc viata mea asa cum e ea …

Sa presupunem: Toyota face o campanie de promovare a modelului Land Cruiser si printr-o minune se concretizeaza visul meu: acela de a fi un om normal care primeste o masina pentru a o promova, devenind astfel un utilizator normal (nu vedeta) care sa faca ce crede de cuviinta cu masina respectiva, o promoveaza la prieteni, o utilizeaza normal (fara prea mult timp in garaj, fara alte povesti cu ingrijire speciala, simplu si cum un om normal o si foloseste).

Sa presupunem ca am masina la dsipozitie, plus un plin de benzina pe luna (restu’ din buzunarul propriu) si pornesc la drum. Aleg Europa ca si traseu , de ce? Avem de toate, de la 1000 de lacuri in Polonia, la Alpi (vreo 5-6 tari ii gazduiesc), la stepele din Ungaria, la padurile din Germania, sau la podgoriile din Franta. Traseul meu ar fi simplu: plecare din Arad – Ungaria mers prin stepa, Austria prin Alpi, Germania … well … cam peste tot acolo, da’ nu pe autostrazi , Polonia nordul ei, Norvegia, Olanda, Suedia, Belgia, Franta, Spania iar pe final Portugalia, dupa care drum inapoi prin Italia, Croatia, Serbia .

Am inclus cam toata Europa, un asemena tur de forta se poate face in 2-6 luni, asa incat sa poti sa vizitezi ce merita vizitat, costuri … nu prea pot sa ma pronunt, da m-as bucura sa stiu .

Acum … as merge in zone si teritorii interzise in mod normal masinilor. Sunt sigur ca un troliu si poate niste guri de aerisire inalte, poate niste bare de ramforsare si suspensii mai inalte ar ajuta. Dar pt. ca sunt un om normal as pune doar un troliu pentru a face fata eventualelor zone mai noroioase .

Am avut onoarea si placerea sa fiu intr-o Land Cruiser si pot spune: e impresionat !!! O masina robusta, iti da impresia ca poti cuceri orice obstacol ti-ar scoate natura in drum si ca orice s-ar intampla esti in siguranta. Si daca stai sa te gandesti ca actuala generatie are venerabila varsta de 60 ani … 60 ani de legenda !!! Incredibil … si ma bucur ca am reusit sa conduc una, macar o data in viata.

Oricum … pentru ca pana acum nimeni nu cred ca a spus, chiar ar fi o campanie deosebita sa ia Toyota o persona normala, sa-i faca un blog si sa ii dea o masina, orice model si apoi sa fie promovata masina, persona si tot ce face cu ea, ca si orice alt client de Toyota.

Dar cum pot doar sa visez … pot spune ca sper ca dupa acest articol scris pentru Super Blog 2011, cei de la Toyota sa se gandeasca macar asa … ca si idee sa imi dea pt. un weekend o Toyota de proba , stiu, visez, dar poate prind un test drive de weekend .

Realizam azi ca nu mai pot sa ii inteleg pe tinerii din jurul meu, mai ales pe cei iresponsabili.

Ma uit si vad cum “Carpe Diem” face ravagii printre valorile cu care ar trebui sa fim crescuti, care ar trebui sa ne ghideze in viata … Realizez cu regret ca lumea ce ma inconjoara este departe de ce imi doresc, de ce imi imaginam si este extrem de departe de ce cred eu ca ar trebui sa fie. Realizez ca traiesc cu ganduri utopice, ca imi imaginez o societate utopica, ca de fapt exigentele mele personale sunt mult prea rigide sau prea departe de realitatea anului 2011, de fapt a cel putin 2-3 generatii (de la 18-25, de la 25-30 si de la 30-40 ani).

Sunt extrem de surprins de lipsa de responsabilitate si de multe ori si de lipsa de coloana vertebrala de care dau dovada multi din cei ce ma inconjoara (si din pacate nu intotdeuna poti alege cine e in preajma ta, de multe ori esti obligat sa ii ai in jurul tau, desi ai vrea sa-i schimbi) …

Cati oameni isi asuma greselile? Cati sunt cei ce recunosc ca, da, au gresit si ca trebuie sa suporte consecintele faptelor lor? De cele mai multe ori (daca nu mereu), majoritatea incearca sa se fofileze, sa iasa ei bine, ba chiar sa arunce vina pe altii doar pentru a iesi ei cu basmaua curata si astfel sa nu suporte consecintele faptelor proprii.

In relatii, de exemplu, acolo unde un cuplu ar trebui sa comunice, sa tolereze si sa inteleaga problemele partenerului/partenerei, dar de foarte multe ori apare o rigiditate ce nu-si are rostul. Adica un egoism si o egocentricitate (cred ca am inventat un cuvant ) care nu fac decat sa dauneze atat relatiei cat si fiecaruia ca si individ. Sunt unii oameni care gandesc asa: pot sa ma casatoresc, nu-i problema daca ulterior nu ne intelegem, divortez, asta in loc sa gandeasca: ma voi casatori cu cine consider ca as putea sa-mi petrec restul vietii, cu cine as putea sa-mi intemeiez un camin si cu cine as putea sa am copiii care sa-mi aduca fericire. In loc sa fie responsabili in decizia care va influenta atat viata lor cat si viata partenerului, iar ulterior si viata posibilor copii, aleg sa nu cantareasca suficient decizia si sa se trezeasca ulterior ca au dat-o in bara rau.

Din pacate astfel de comportamente fara de ataasamente, fara de legaturi emotionale, fara a fi intr-o relatie ii scutesc de eventualele certuri, greutati care apar intr-o relatie si la care multi nu fac fata, la care imediat ce apare o problema lucrurile o iau pe o panta descendenta si nu mai depun sau nu depun de loc efort in a ajunge inapoi la o relatie frumoasa. E mai simplu, e adevarat, sa-ti satisfaci nevoile sexuale fara a mai avea un bagaj emotional atasat, e mai simplu si fara de complicatii (aparent). Dar in timp oamenii care prefera astfel de relatii pasagere, care nu au relatii de durata, sau care schimba foarte multi partneri ajung sa devina imuni la ceea ce inseamna sentimente si la ceea ce inseamna o relatie, nu vor fi capabili sa intretina o relatie, sa faca acele sacrificii normale si asteptate intr-o relatie, vor renunta foarte usor la relatie si la partener, fix datorita faptului ca nu sunt in stare sa mentina ceva de durata deoarece mereu au renuntat si nu au incercat sa fie responsabili pentru problemele ce le-au generat si de multe ori nici nu vor sa recunoasca ca le-au generat.

Ascunzandu-se in spatele necunoasterii modului in care o relatie trebuie sa mearga pentru ca nu au avut una functionala, ajung intr-un cerc vicios: nu am relatie de durata caci nu am experienta si nu pot sa-mi fac experienta caci nu pot avea o relatie de durata, iar multora le convine aceasta situatie, pana cand, din disperare vor face greseala de a alege fara a se gandi ce fel de om aleg pentru restul vietii si ajung la divort rapid caci nu pot convietui.

Observ la multi tineri tendinta de a se lasa prada faimosului “Carpe Diem” si astfel sa se lase prada emotiilor de moment, hormonilor si pornirilor sexuale si sa-si faca de cap in excursii, prin baruri, prin discoteci, sa se angajeze in acele aventuri de o noapte, culmea, cu necunoscuti, persoane cunoscute intr-o excursie de 1-5 zile, sau mai rau, prin discoteci cu persone cunoscute de 1-5 ore, sa riste tot felul de boli, de sarcini neprevazute (care genereaza avorturi de multe ori, care doh … numai sanatoase nu sunt si care pot afecta organismul pe termen lung, iar cand vor dori copii se vor mira de ce nu pot avea), de reactii geloase din partea partenerilor, etc. Toate acestea din lipsa de responsabilitate.

Vad cum multi, tot mai multi, nu stiu sa aleaga, nu pot sau nu vreau, nu sunt in stare si nu realizeaza ca ceea ce isi doresc de la viata este posibil doar daca sunt responsabili, sinceri si doar daca intradevar se concentreaza pe cate un obstacol, pe cate o idee pe rand, le analizeaza si le pun in aplicare in mod coerent. Sunt o multime de oameni care in viata nu stiu ce sa aleaga, se incurca incercand sa faca fata la cate 2-3-4-7-9 probleme sau persoane deodata, sunt unii oameni care chiar nu fac diferenta intre a fi cu cineva si a-ti dori sa fi cu cineva. Nu poti sa iti doresti sa fi cu cineva si sa nu faci nimic in acest sens, sa stai si sa astepti, sa accepti infrangerea sau sa accepti nepasarea, sa nu incerci pana cand nu mai ai optiuni. Nu poti spune ca ai incercat si ca ai fost responsabil atat timp cat persoanele din jurul tau sufera, au suferit iar tu in continuare nu recunosti ca ai gresit, nu-ti asumi greselile si lasi ca altii sa sufere ca urmare a greselilor tale. Nu te poti numi responsabil daca gandesti asa.

Din pacate aceasta lipssa de responsabilitate deriva din multi factori: de la parintii care sunt preocupati doar de ce insemana banii si nu familia, de la familiile monoparentale, de la divorturile si certurile parintilor, de la filmele si serialele care promoveaza promiscuitatea si in care mereu cel ce inseala este iertat si totul revine la normal, etc. Din pacate valorile reale nu mai sunt promovate, iar minciuna si “fentarea” sistemului, mita si amenintarile sunt la ordinea zilei.

Ma doare sa vad in jurul meu tot mai putini oameni responsabili, tot mai putini oameni care atunci cand e vorba de tentatii pot spune NU si pot merge cu capul sus pe strada, acei oameni care responsabili fiind nu au nimic de ascuns, care nu pot fi amenintati cu dezvaluirea de secrete care sa-i comporomita, etc.

Imi e dor sa pot sa stau cu un asemenea om la masa si sa pot discuta deschis fara sa fiu privit ciudat pentru faptul ca incerc sa fiu integru, pentru ca imi place sa fiu sincer, pentru ca spun ceea ce gandesc si pentru ca imi exprim sentimentele, dorintele, pentru ca spun clar si raspicat ceea ce-mi doresc de la viata. Imi e dor sa pot discuta cu un om responsabil care atunci cand imi spune ceea ce isi doreste sa fie sincer, care atunci cand greseste recunoaste si nu da vina pe alcineva, care atunci cand sarcinile pe care le are vine sa ceara ajutorul si nu cauta scuze pentru a le pasa altcuiva. Imi e dor sa cunosc astfel de oameni si imi pare rau ca ei sunt tot mai putini.

Imi amintesc de vremurile de dinainte de Revolutie cand mergeam la scoala si stiam ca am in geanta, ca si desert o Eugenia … Era zi mare … de ce? Pentru ca puteam sa mananc Eugenia cu mar, incepeam prin a linge crema dintre bucatile de biscuiti, dupa care pe rand luam cate o imbucatura din biscuite si mar, alternandu-le in asa fel incar zeama merelor sa inmoaie biscuitele. Nu conta ca era cam uscata, nu conta ca acea crema era mai mult praf de tot felul … Era buna . Cu alte ocazii prindeam cate un Brifcor si imi aduc aminte cu cata rabdare stateam langa o sticla de Brifcor la povesti cu prietenii pe bordura de pe marginea drumului, in pantalonii scurti si tenisi, fara sosete si povesteam cate o carte citita sau faceam strategii pentru mata-ascunsa sau pentru lapte gros, ba chiar mai planuiam cate o ambuscada de dude (tevile de plastic din care suflam conurile de hartie facute din foi de la caietele vechi) contra baietilor din blocurile vecine …

Ei … am intrat in nostalgie si deviez de la subiect.

Stau si ma gandesc cate din produsele romanesti au mai supravietuit si cate din ele au puterea sa concureze cu produse din Europa sau din alte tari si imi dau seama ca noi avem o problema mare … In Romania nu se mai consuma produse Romanesti.

Eu sunt pro produselor autohtone, e clar sunt produse straine care nu le avem in Romania, dar exista produse Romanesti de o caliate net superioara pe care nu le apreciem, nu ne uitam si nu suntem mandrii cu ce avem. Un exemplu exceptional l-am primit de la seful meu din Polonia si anume: a cumparat pentru un targ doar produse ce au tara de provenienta Polonia, de ce? Le cunoaste calitatea, ii plac si in plus genereaza venit pentru tara sa natala.

Din pacate noi Romanii nu ne simtim Romani si nu ne mandrim cu faptul ca suntem Romani, din pacate imaginea pe care o avem despre noi nu face decat sa ne dauneze si in loc sa fim patrioti ne stricam imaginea .

Cand ai cumparat ultima data mancare 100% romaneasca? Cand ai fost la un targ de produse Romanesti si sa cumperi cele necesare de acolo? In piata suntem invadati de mere, pere, prune, etc. duse din alte tari, de ce? Par a fi mai iefine, dar nu poti compara calitatea unui produs care sta zile sau saptamani pe drumuri, inca verzi, cu cele culese proaspat de cateva zile.

Eu ma simt Roman si ma mandresc cu asta, imi laud tara si orasul (deh … e evident doar faza cu orasul ), chiar si pe sefii mei i-am inebunit cu povesti despre diverse cladiri din Arad si cu plimbari lungi pe malul Muresului, pe faleza, pe stradul (care e cel mai mare de pe o apa curgatoare din Europa ), etc. M-am laudat si cu branza de burduf, mierea din zona Fagarasului, etc. De ce sa nu o fac? Cand au gustat au ramas foarte placut impresionati de ele si de aceea voi continua sa le promovez si sa le aminesc de cate ori pot.

Un exemplu de produse din Arad sunt vinurile de la Wine Princess (cramele de la Minis), istorice si cu un vin deosebit.

Oricum … ma bucura initiativa celor de la Real care au saptamanal cate un targ cu o produse Romanesti in magazinele lor. De exemplu in acest sfarsit de saptamana e targ de mere (trebuie sa fug sa-mi iau mere Ionatane, imi plac cel mai mult caci sunt zemoase ). Aici mai multe informatii despre evenimentele lor.

M-ar bucura daca fiecare oras ar face o piata strict pentru producatorii locali, in care cei cu produse din alte tari sa nu aiba voie. Asa s-ar putea promova si stimula mult mai bine comertul cu produse alimentare autohtone. Si sa nu carecumva sa nu stimulam agricultura … caci zau … avem un potential enorm … am putea hrani jumatate din Europa daca ne-am pune osul la treaba … Asadar … putem incerca?

Pana la urma cred ca voi relua subiectul si in afara Super Blog 2011, caci acest articol este pentru acest concurs … dar nu numai, chiar trebuie sa dam un semnal si sa pornim lucrurile in directia buna in asa fel incat intradevar sa devenim o tara cu care sa ne mandrim, de fapt sa ne mandrim si cu alte lucruri, cum ar fi agricultura.

Stau uneori si ma intreb … oare un robot autonom stie ca e liber? Evident ca nu poate sa gandeasca, nu este programat, dar daca printr-o minune a naturii IT ar incepe sa gandeasca, ar intelege ca autonomia sa nu este de fapt o libertate, ca nu este independent?

Asa suntem si noi oamenii, indivizi autonomi, liberi, independenti dar totodata ingraditi. Cum suntem ingraditi? Well … hai sa o luam simplu: toata lumea are nevoie de bani pentru a-si cumpara cele necesare vietii, o suma minima (ridicola spun eu) este data de stat, dar nu e relevanta pentru subiectul meu.

Suntem autonomi, liberi si independenti intre anumite limite, iar acestea automat ingradesc libertatea absoluta, independenta si autonomia pe care noi ca si indivizi ar fi bine sa o avem.

De exemplu, sunt liber, independent, autonom si am masina mea, dar nu pot circula cu ea pe unde vreau, nu pot circula cu ea la infinit si nu pot sa o folosesc cum vreau eu. Exista niste reguli pe care trebuie sa le pastram, suntem limitati de cheltuielile legate de masina (benzina, service, revizii, taxe, impozite, asigurari OBLIGATORII, etc.). Toate cheltuielile adiacente masinii sunt ingradiri, daca e sa exagerez, ale independentei noastre in relatie cu masina (yeah … stiu … suna foarte folosofic si academic ).

Daca privim lucrurile din alta perspectiva: vreau sa merg oriunde, nu suntem liberi sa mergem unde dorim, la granita trebuie sa prezinti acte, sunt tari in care nu poti merge usor, decat cu viza, etc. Asadar … din nou suntem ingraditi de reguli si legi.

Dar cand suntem autonomi, liberi, independenti? Atunci cand ne traim visele, atunci cand ceea ce ne dorim se realizeaza, asa cum eu ma pun acum si spun ca sunt fericit, sau multumit sau ca ma simt bine in locul in care sunt, ca ma simt implinit legat de viata pe care o am, ca nu m-am gandit asa, dar ca acum o gandesc. Toate astea spun despre mine ca sunt un om independent, liber, autonom, dar in limitele impuse, in limitele pe care eu le consider normale. Si le consider normale deoarece daca nu ar fi un set minim de reguli lumea ar lua-o razna. Am vedea oameni pe strada mergand cu masinile cum vor, oprindu-se unde vor, etc. Am vedea oameni care ar profita de orice loc si si-ar insusi orice isi doresc. Traim intr-o societate bazata pe egoism, simt al proprietatii si invidie. Dar nu trebuie sa disperam, daca suntem buni, daca mergem si oferim altora ce avem in plus, daca spune o vorba buna unui om trist, daca ajutam pe cineva si daca facem bine … atunci totul devine mai pozitiv … iar daca suntem pozitivi putem sa ne facem o lume mai buna, o lume in care noi sa fim liberi, independenti, autonomi.

Stiu ca am luat-o rau de tot pe o directie filosofala … dar hey … mai am si eu momente de genu’ chiar si cand am de facut cate o proba pentru Super Blog, asa cum am facut acum, asta fiind inca o proba la Super Blog 2011.

Am participat saptamanile trecute la doua evenimente despre care nu am ajuns sa scriu … deh … oboseala, multiplele proiecte de pe capul meu, concursurile, etc. (pot strecura si putina lene sau comoditate aici ), m-au cam impiedicat sa le mentionez sau sa scriu despre ele …

Acum imi iau revansa

Primul: Cinema City

Cinema City a deschis al doilea multiplex in Arad, de data aceasta am fost prezent la conferinta de presa (am aruncat o intreare pentru toti cei pasionati de filme: fidelizare, nu de alta da’ la cat merg la film merit un card de fidelitate ), si m-am ales cu o mapa frumoasa de prezentare, un portcard branduit si un card de reducere valabil 1 an de zile (ha … fildelizare valabila ). A fost prezent si Mooky Greidinger (CEO Cinema City), care ne-a raspuns intrebarilor (si mie la cea cu fidelizarea ) si ne-a prezentat cateva date utile legate de Cinema City.

Ce mi-a placut a fost evenimentul de deschidere (au cantat cei de la Sistem, a fost si Gina Pistol), am mancat Sushi, branza de calitate buna si am baut un vin. Dupa care am fost la avampremiera VIP la Real Steel (bun film, bun ) iar apoi am inceput sa utilizez cardul de reducere .

Concluzia: renteaza sa existe doua multiplexuri in acelasi oras si mai ales de la aceeasi firma (care are o isotire de aproape 100 ani in cinematografe, mai exact din 1929), de ce? pentru ca in Arad sunt suficient de multi oameni care sa vina sa umple si noul multiplex cu cele peste 1600 locuri.

Restanta doi: Knorr

Knorr si cele 4 promisiuni facute bucatarilor a fost un eveniment in Oradea … si am avut bucuria sa particip alaturi de cam toti bloggeri Aradeni si de o mare parte din cei Timisoreni, ce sa mai spun de Clujeni si Oradeni .

Bucataria nu este un domeniu forte de al meu (desi imi place sa gatesc) … dar sunt un gurmand si asta ajuta putin , asa ca nu am fost complet pe dinafara cu ce s-a discutat.

Partea cea mai faina a fost degustarea de sosuri, vinuri si mancaruri exceptionale … a fost totul un deliciu culinar, demn de orice gurmand adevarat iar la final am fost placut surprins de faptul ca desi am stat mai bine de 2 ore acolo totul a decurs ca uns (bravos organizatorilor), nici o boacana, boroboata, nimic, totul impecabil.

Aici link la pozele de la eveniment.

Asadar … misiune incheiata si astfel sunt … cred ca la zi cu povestile de la evenimentele la care am fost invitat .

Dupa ce ca m-am ales cu voucherul am decis sa merg intr-un trip pozitiv, asa ca mine .

Unde? Pai … Amsterdam scrie pe mine

Dupa ce am ajuns in aeroport, primul meu zbor cu un avion real (pana acum am zburat doar cu planorul … si am zburat doar 10 minute la un 500 m inaltime, da’ am zburat ) si o data iesit din terminal m-am pus pe cautat directia spre hotelul NH unde ma voi caza.

Dupa un zbor in care am fost in priza mereu m-am decis sa dorm … mai ales ca am ajuns noaptea … de ce? Pentru ca am considerat ca e cel mai bine sa incep sa vizitez orasul de vineri si de aceea am zburat joi seara. Din primul moment am fost intampinat cu zambete in hotel … bun … unde-i camera? Ahhh … intr-un final … pat … da’ intai un dus … lumina din baie pare difuza, dar nu e … e doar impresia pe care o am datorita becurilor economice care cresc in intensitate pe masura ce trece timpul … apa … perfecta pentru dus … nu uit sa folosesc cat mai putina … de ce sa risipesc? Ma uitam dupa cosul de gunoi … si am observat ca ambalajul de la sapun e parca mult mai subtire si pare dintr-un material diferit fata de ce am vazut pana acum … asta am lamurit imediat ce am vazut inscriptia: oxo-biodegradabil pe margine … hey … asta e un lucru nou .

Dimineata de la micul dejun sunt binedispus, de ce? Pai am primit micul dejun cu un zambet, la propriu … si la figurat (propriu de la angajati si figurat, figura de zambarici in farfurie, ochiurile si cu sunca faceu o fata asa de amuzanta …). Ce sa mai spun de faptul ca la intoarcerea in camera totul era la fel … dar cu o mica diferenta: patul facut mai bine (deh … nu am talent la a face patul prea bine), o ciocolatica pe el (drace … de cand nu am mai gasit asa ceva pe pat in a doua zi de stat intr-un hotel) si prosoape noi in baie (ma intreb cum ar economisi la cate prosoape au de spalat zilnic).

Pe drumul spre iesire … well … am dat nas in nas cu ditamai conferinta ce se organiza intr-o sala a hotelului NH … bey … cum sa organizeze atat de bine conferinta fara ca io sa-mi dau seama decat la iesire? Hmmm … inca un lucru pozitiv de inceput de zi … asta pe langa zambetele si saluturile cordiale primite de la angajati … Sa va spun de nenea de la poarta care a avut rabdarea sa-mi explice unde e cea mai apropiata statie de autobuz? Asta fara sa neglijeze ceilalti oaspeti ai hotelului si cu un zambet de zile mari pe buze …

Dupa o tura ce m-a rupt prin Amsterdam am ajuns la hotel seara … de gasit a fost usor … mai greu a fost sa-mi revin de la durerea de picioare si de la entuziasmul ce m-a cuprins cand am vazut ca am o camera impecabila .

Sambata si duminica lucrurile s-au cam repetat … mai putin micul dejun, care a fost altul, culmea … mereu m-a binedispus caci aveam parte de cate o surpriza amuzanta pe langa mic dejun, in farfurie sau dupa micul dejun. Camera mea arata impecabil mereu … si m-am intrebat totusi cum de reusesc sa faca asta fara ca eu sa-mi dau seama … astia de la hotelul NH din Amsterdam m-au lasat masca si m-au surprins placut prin amabilitate, pozitivism, amuzament, rabdare si serviciile superbe.

Am ajuns sa caut pe net ceva de NH hotels ca sa imi dau seama de ce atatea lucruri bune, pozitive si care sa te faca sa te simti excelent intr-o excursie. Uite ce am gasit:

Iata explicatia deci … folosifia lor este: “Wake Up To a Better World” … fix ce am simtit eu zi de zi cat am stat la ei.

Acum … pentru ca un asemenea vis va deveni realitate doar in primavara sau la vara … totusi nu pot sa spun ca nu m-am simtit partial ca si cum as fi fost deja in Amsterdam la hotel … si de ce spun asta? Pentru ca astfel am mai bifat o proba la Super Blog 2011, proba pentru NH hotels.

Iata ca am terminat cu aceasta editie de Lecturi Urbane. Si ce editie a fost … pentru prima data am fost in tramvaie si am impartit carti calatorilor. Am dat peste 300 carti, am stat in tramvaie peste 5 ore si am avut o multime de oameni alaturi: Daniel, Cristina, Anca, Crazzy, Costin, Amalia, Sorin si liceenele: Adriana, Cristina, Monica, Anca, Estera, Lenuța, Roxana, Ileana, Emanuela, Claudia, Diana (daca vor pot sa dau numele complet, dar m-am gandit ca mai bine e sa nu ).

Pot spune ca oamenii sunt surprinsi, chiar nu stiau de proiect, unii intrebau cat trebuie sa plateasca pentru carti, altii au fost mai avizi si au luat cate 2-3 carti. Tinerii au fost receptivi si chiar am dat multe carti tinerilor. Am primit si propuneri de donatii de carti, astfel ca desi am dat o multime de carti pe viitor vom avea tot mai multe.

A fost prezenta si putina presa, ca de obicei evenimentele de la Primarie si lasari de carte de acolo au fost mai importante , multumesc lui Lucian pentru amabilitatea si rabdarea de a merge cu noi cu tramvaiul si de a ne vedea in lucru .

Asadar, un succes si aceasta editie. Urmeaza altele, cat mai curand si cat mai reusite .

Pozele … after the break

Aici … pauza publicitara, care nu este .

Desi e cam racoare am zis ca ar fi frumos ca sa ne strangem mai multi si sa ne apucam de pedalat … nu oricum si nu oriunde … ci in Lunca Muresului.

E la o aruncatura de bat de Arad, dar totodata iti permite sa traiesti o adevarata aventura, cortul meu permite 4 oameni sa doarma in el, masina mea are 4 locuri, eu am biclicleta … dar ai mei dragi prieteni nu au toti … asa ca am ales o solutie foarte facila: inchirierea de biciclete si de suport pentru ele ca sa pot sa le transport cu masina.

Stateam si imi faceam planurile … prima zi, sambata o tura scurta (cam 2 ore de pedalare), dupa care masa gatita la ceaun , plimbare apoi prin zona si m-as pune si de o oglinda cu bicicletele. Pentru cei nefamiliarizati … oglinda este un joc super simplu, trebuie sa-l imiti pe cel dinaintea ta, iar daca gresesti acumulezi puncte, la final primu’ care are 21 puncte pierde si se alege cu o pedeapsa . Ziua 2, duminica … well … tura mare a rezervatiei Lunca Muresului, vreo 4-5 ore … cu sandwich-uri dupa noi, cu apa si celelalte necesare … sa ne pierdem prin hatisuri si bineinteles sa descoperim fauna. V-am spus ca sunt caprioare, iepuri, o multime de pasari … iar cand vine vorba de biodiversitate … e loc de studiu … si de fotografii . Dupa care … gratar? Ceaun? Da de unde foc si frigarui (gurmandul de mine sufera la ora asta iar faptul ca scriu despre mancare ma face sa nu ma mi-o doresc asa de mult … sper ) … iar dupa … partea de desert … nu spun … as face o surpriza placuta, as pune bezele la foc da’ exista riscul sa par prea americanizat … asa ca as pregati altceva: nuci cu miere amestecate si puse peste un blat dulce, insiropat si cu niste ciocolata rasa deasupra … ce spuneti?

Da’ stai ca ma ia imaginatia pe dinainte … fiind vorba de un weekend … eu il consider ca fiind ideal doar 2 zile: sambata si duminica … vineri de obicei cam trebuie sa-ti iei liber de la munca … sau esti rupt dupa munca … iar vineri as face pregatirile si as inchiria cele necesare … iar daca cortul meu nu face fata … i-as pedepsi pe prieteni sa aduca unu’ de pe unde apuca

Multi prieteni ma stiu … is om cu idei, inventez, promovez, ma implic, ma agit … da’ uneori parca nu prea am acelasi randament daca nu sunt impulsionat … iar acum sincer … cand am vazut preturile pentru inchirierea de produse de la Aventuria … well … ma simt de parca aceasta proba de la Super Blog 2011 ar putea sa devina realitate … atat doar … vreama asta rece, umeda si mohorata … este complet impotriva mea … da’ nu-i buba … vine primavara si vara .

E clar? Proba pentru Super Blog … bifata .

Ieri pe inserate, orele 20 am pus piciorul dincolo de pragul ceainariei Ahmad Tea si am ramas surprins de numarul mare de bloggeri pe care i-am gasit cu cate un ceai, cafea, suc, vodka (Crazzy ce era aia?) in fata .

Am fost prezenti o multime: Silviu Cozma, Daniel Mitre, Florin Rusanu, Alex Gal, Gabriel Gorgan, Cristina Sabau, Crazzy, Cristian, Cristina Dima, Verde de Paris, Gia, Daniel Tulcan, Sorin Drache si Bucatar Maniac format din doua persoane , astia pe langa subsemnatul.

Dupa ce ne-am cam inscris pe o listuta care este la Silviu si de la care am o copie, ce trebuie sa o editez (e-mail-urile nu vreau sa le aiba oricine ), dupa care am sa o incarc aici sa ajunga toti sa se vada si sa putem comunica mai usor, ne-am pus pe povesti. De la subiectele normale: trafic, teme, subiecte, politica blogurilor, relevanta, prezenta in online, influenta, proiecte, etc. s-a ajuns si la imprieteniri, oferta de suport si sprijin reciproc pentru evenimente, proiecte, etc.

Pana pe la 22-23 m-am intins … dupa care am fugit intr-o alta locatie, am bifat condica de prezenta, iar pe final ultima locatie unde am stat mai mult …

Per total sunt bucuros ca sunt o multime de aradeni care activeaza in online si m-as bucura daca am reusi sa ne promovam ca si comunitate in asa fel incat sa putem sa ne promovam eficient proiectele.

Eu sunt super incantat si sunt de acord sa ne vedem cat mai des pe viitor, asa cum am facut si in anii trecuti, dar de data asta sa ne si tinem de frecventa .