In weekendul trecut am fost pana in Milano. Am zburat pentru prima data (inca un punct bifat pe lista mea ), am vazut o multime de opere de arta deosebite si am avut parte de 2 zile superbe, acum hai sa detaliez.

La inceputul lunii cand prieteni de ai mei au spus ca vor sa plece in Milano si ca mai sunt locuri libere nu stiam daca sa accept provocarea sau nu, daca voi avea curajul sa fac ceva iesit din comun sau nu? Si intr-un moment de curaj am ales, am plecat de mi-am luat biletul de avion dupa nici 5 minute de gandire, iar cei ce ma cunosc stiu ca imi ia ceva timp sa iau o decizie si ca analizez deciziile luate, mai putin cand ma apuca si iau decizii pe moment (nu intotdeauna inspirate). Asa se face ca pe 27 ian la ora 5 dimineata m-am urcat in masina cu inca 2 prieteni si ne-am dus la punctul de intalnire cu restul calatorilor.

Avand in vedere ca nu am zburat niciodata pot spune ca eram foarte emotionat si am intrebat toti prietenii si cunostintele toate trucurile si sfaturile care ma vor face sa am un zbor cat mai placut. Cel mai bun sfat a fost sa mestec guma de mestecat pentru a preveni infundarea urechilor, a mers si de aceea il recomand mai departe tuturor. In rest, am prins si turbulente, am avut parte de aterizari bune si chiar per total pot spune zbor foarte bun.

Imediat ajunsi in Bergamo la aeroport ne-am pus pe cautat variante de transport in Milano, cu trenul ar fi insemnat cam 6 euro, dar drumul pana la gara insemna minim jumatate de ora sau inca un cost suplimentar pt. taxi, varianta a doua a fost autobuzul care ne-a costat 7 euro fata de 9 euro (fiind mai multe persoane). 40 de minute am stat in autobuz uitandu-ne la peisajele de pe langa autostrada sau atipind (unii dintre noi). Autobuzul te lasa la gara centrala (dar mai are o oprire intermediara (atentie sa nu coborati la prima oprire ca e la marginea orasului), de unde poti ajunge usor in orice parte a orasului folosind autobuze, tramvaie sau metroul.

Dupa un drum de cam 45 minute sau o ora pe jos (nu eram siguri ca avem autobuz pana la hostel) am reusit sa gasim hostelul (folosidu-ne doar de harta), super frumusel, la o distanta de 30-40 minute de plimbare de centrul orasului, lucru ce a fost extrem de util, deoarece am economisit banii pentru transport si am facut miscare . Hostelul a fost curat, baia fiind mai mult decat decenta, s-a facut curat cat am fost plecati (din pacate au aruncat si 2 chestii minore da’ pe care doream sa le pastrez, da’nu-i buba) si asternuturile au fost schimbate zilnic.

Milano are destul de putine atractii pur turistice (zona centrala veche in principal), dar pe orice strada ai merge vei vedea o multime de cladiri care mai de care mai frumoase si bine intretinute. Astfel in prima zi am mers direct la Dom, o biserica construita in stil neogotic cu peste 3500 statui si vreo 15 turnuri. Panorama de pe acoperisul Domului merita cei 6 Euro si cele peste 250 scari de urcat (sau 10 euro si un lift pentru cei mai lensi din fire ). De sus realizezi ce imens e orasul, cate lucruri sunt de vazut si cat de bine sunt intretinute cladirile.

In imediata apropiere a Domului se gaseste Galleria Vitorio Emanuelle II (un fel de shoping mall), o galerie de cumparaturi plina de firme de renume: Gucci, Luis Vuiton, Rolex, DG, etc., iar in centrul galeriei se gaseste un taur facut din mozaic despre care se spune ca iti aduce noroc daca il calci pe testicule (da, e ingramadeala acolo ). Mai este un lucru deosebit in galerie si anume politisti imbracati in haine de gala sau de epoca.

La Scala (opera din Milano) este o cladire pe care o gasesti destul de greu sau usor, depinde cum te poti orienta si cat stii despre cum arata La Scala pe dinafara. Cladirea pe exterior nu ar indica ca fiind o opera sau ca fiind impresionanta pe dinauntru, fix de aceea ea poate sa scape din vedere atunci cand stai cu spatele la ea si faci poze la o statuie a lui Leonardo da Vinci care e pusa fix in fata ei.

Dupa toate acestea am pornit inapoi la Hostel, am terminat de depozitat bagajele, de pregatit pentru cina si am purces la prima masa serioasa a zilei. La recomandarea patronului de la hostelul unde am fost cazati am mers la Blender (un barulet din zona) unde cu doar 8 Euro am mancat cat am dorit si am baut cate o bere de caciula.

In cea de a doua zi am fost matinal iar la ora 8 eram treaz si imi insiretam noua pereche de pantofi (la doar 16 euro la promotie intr-o zona scumpa si cu reducere de 50%), iar la ora 9 eram deja pe drum rontaind o minipizza cu sos de rosii si mozzarella. La ora 10.40 eram la Cenaclo Vinciano, la biserica Santa Maria delle Grazie, locul unde Cina cea de taina este inca si acum vizibila dupa o renovare de peste 20 ani (1977-1999). Norocul milanez (dupa calcatul taurului pe testicole) mi-a suras si fara a avea o programare (e recomandat sa-ti faci programare, chiar daca te costa 8 euro in loc de 6,5 euro) am reusit sa-mi iau bilet pe ora 12.15 (intrarea se face din 15 in 15 minute cu trecerea prin 4 incaperi distincte cu o temperatura si umiditate atent reglate).

A urmat o ora si aproape jumatate de hoinareala la 7 grade pe strazile din jurul bisericii. Asta in loc sa fi mers sa vad castelul Sfoerzesco (la 10 minute dupa cum am descoperit ulterior). Pot spune ca dupa ce am trecut prin camerele cu reglarea temepraturii am ramas masca la opera lui Leonardo da Vinci. Pictura este mai mare decat mi-o imaginam, are cam 3 metri inaltime si vreo 10 in latime. Am stat de am studiat de la o distanta sanatoasa (cam 4-5 metri), nu aveai voie sa faci poza, in clipa in care o d-ra chinezoaica a ridicat telefonul sa faca ceva din boxe s-a auzit vocea unei doamne si imediat si-a facut aparitia o alta doamna de la paza care a luat-o deoparte pe chinezoiaca si a intrebat-o de gestul ei, asadar securitate extrema. Pe peretele opus este scena rastignirii pictata de Giovanni Donato da Montorfano, pictura realizata in aceeasi perioada (si se presupune ca sunt personaje pictate si de da Vinci acolo) si care se pastreaza mult mai bine. Ce e de retinut si interesant e istoria bisericii care a fost folosita ca si grajduri dupa ce Napoleon a cucerit Milano, iar cladirea a fost bombardata rau de tot in timpul celui de al doilea razboi mondial si desi s-a distrus mare parte din picturi, Cina cea de taina si Rastignirea au supravietuit miraculos.

Dupa toata experienta de la Santa Maria delle Grazie am pornit spre Castelul Sforzesco unde m-am intalnit cu restul trupei si impreuna am vizitat muzeul din castel, un muzeu impresionant cu opere de arta (in special sculpturi cu tenta religioasa) si unde am gasit a doua “piesa de rezistenta” a excursiei: Pieta Rondanini, ultima lucrare a lui Michelangelo Buonarotti, sculptura la care a lucrat cu 6 zile inainte de moartea sa. Se poate vedea si modul de lucru al lui Michelangelo precum si maestria sa. Castelul Sforzesco este impresionant, frumos renovat si destul de bine exploatat ca si obiectiv turistic (cum la fel s-ar putea face si cu Cetatea din Arad), iar dupa aproximativ 2 ore petrecute in castel si in muzeu am luat-o inapoi spre Dom.

De la Dom se poate ajunge usor de tot si in cam 10 minute la Torre Velasca, un turn construit prin anii ’50 dar care are 9 etaje deasupra cate sunt iesite in exterior, imitand forma unui turn medieval. Din pacate este un obiectiv mai putin interesant pentru marea majoritate, dar pentru mine (pasionat de arhitectura) extrem de interesant, mai ales in a studia solutiile tehince alese.

Pe final in ziua a doua am mers din nou la Blender pentru o masa la fel de copioasa (la mine mai putin, aveam chef de fructe multe si cred ca am mancat 3 portii de fructe ), o bere si o poveste, iar dupa ne-am pregatit de culcare. Inainte sa apucam sa ne culcam ne-am urnit si am mers sa vedem Gara Centrala din Milano pe timp de noapte. Dupa aproximativ 40 minute am reusit sa ajungem si am facut o multime de poze, astfel am realizat de fapt cat de mare si cat de impresionanta este gara din Milano, merita sa fie considerata un obiectiv turistic principal.

Dupa drumul de intoarcere (in care am realizat ca am bataturi si ca genuchiul de la piciorul drept incepe sa-mi faca figuri, a urmat o noapte de odihna, bine mai bine spus cateva ore de somn caci la ora 5 dimineata am fost sus, facandu-ne bagajele iar la 6 eram deja pe drum pentru ca la 6.30 sa plecam cu autobuzul spre aeroport. Astfel ca in final am urcat in avion si de data aceasta am prins loc la geam (dovada sunt pozele facut din zbor, vreo 20-30).

Per total pot spune ca am vazut 80% din ce mi-am propus, as mai fi dorit sa vizitez inca alte 2 muzee, dar vor ramane pentru o alta vizita in Milano. Recomand tuturor sa mearga sa-l viziteze si pot spune sigur ca sunt suficiente 3-4 zile pentru a vedea Milano, doar 1 zi e prea putin iar 2 zile e cam la limita in a vedea doar ce e mai important.

Mai departe galeria foto