Nu vreau sa port casca, prefer un joben

Zilele trecute am profitat de vremea mai buna ce am avut-o in Arad si am iesit la o plimbare prin centrul orasului. In plimbarea ce am facut-o luni, am observat un mic detaliu care mi-a atras atentia mai demult, dar nu eram prea sigur ca este ceva intentionat si pe care il consider ca fiind un prim semn ca aradenii vor sa se plimbe in siguranta pe centru si fara sa se teama ca in orice moment le poate cadea in cap o bucata de tencuiala si ca intr-un final se gandesc si la frumusetea orasului in care locuim.

Avem un oras frumos, un bulevard central, care pe alocuri este mai larg ca Champs-Elysees si care se degradeaza, cladirile sunt un adevarat pericol pentru pietoni. Ce sa mai spun de locatari care traiesc cu mucegaiul in casa (chiar sper sa fie doar povesti ce am auzit legat de acest subiect). E pacat ca ne batem joc de orasul nostru si ca trecem nepasatori pe centru fara sa ne uitam mai sus de vitrinele magazinelor, fara sa stim ce bijuterii arhitecturale avem.

Trebuie sa invatam si sa tinem seama de mostenirea arhitecturala, istorica, materiala si spirituala lasata de stramosii nostri, de cei ce s-au dedicat urbei si de oamenii care au investit in cladirile care acum stau sa cada. Trebuie sa invatam sa mergem cu capul sus, sa privim ce cladiri avem, sa observam in ce stare deprolabila sunt (din pacate) si sa luam masuri pentru a nu pierde toate acestea.

Stim cu totii prea bine povestile in care oameni simpli ce mergeau prin centru s-au trezit cu bucati de tencuiala, burlane sau alte cele in cap, pe picioare, in fata sau in spatele lor. Acesta este inca un motiv pentru care sunt suparat pe proprietarii si asociatiile de proprietari ai cladirilor din centrul Aradului, pe langa faptul ca sunt reparate de mantuiala, carpite sau de cele mai multe ori doar lasate sa se degradeze.

Totusi, dupa cum spuneam in titlu, as vrea sa ma pot plimba pe centru fara grija ca imi va cadea in cap o bucata de cladire, tencuiala sau burlan, fara sa imi iau o casca pentru a fi in siguranta si fara sa ocolesc cladirile pe care exista semnele deja banale si ignorate: “Atentie cade tencuiala !!!” Vreau sa pot merge cu capul neacoperit decat eventual de un joben. Chiar nu vreau sa mai vad ca se aplica doar solutia afiselor, a benzilor de delimitare si a bucatilor de tencuiala date jos de Pompieri sau alte institutii din simplul motiv ca proprietarii spun ca nu au bani pentru a renova fatada cladirii in care locuiesc.

Si pentru ca m-am plans suficient, cred ca este momentul sa las fotografiile sa vorbeasca. Nu cunosc autorul jobenului (si de l-as cunoaste l-as felicita), dar ma bucur ca intr-un final oamenii incep sa dea semna ca le pasa de orasul nostru.

1 Comment

Newl

about 4 years ago

De ani de zile aud comentarii de genul: asociatiile de proprietari sunt de vina pentru situatia deplorabila a cladirilor din centru, cei care stau in centru sunt nepasatori, dati-le amenzi poate atunci isi renoveaza fatadele, etc. Situatia e mult mai complexa fata de vorbele aruncate de omul strazii. In primul rand aceste asociatii de proprietari pot avea cateodata si pana la 60 !!! de proprietati (cazul palatului Neumann). In cazul in care macar un proprietar nu este de acord cu renovarea fatadei putem uita subiectul. Toate cladirile sunt impanzite cu proprietari italieni cu firme fantome, care nu mai sunt de gasit de ani de zile, blocand orice demers juridic posibil. A doua problema este un dezinteres total al proprietarilor de a baga cateva sute (sau mii) de euro intr-o fatada comuna. A treia problema e ca in centru, majoritar, locuiesc pensionari care evident n-au pensii de mii de euro pe luna din care sa finanteze o lucrare de reabilitare. Executia lucrarilor de reabilitare iarasi e o problema la noi. Firme specializate in Arad, cred ca le pot numara pe o mana, cate sunt. Ma repet, firma specializata pe bune, ca in rest sunt cu duzinele cei care sunt experti in a da jos ornamentele, a schimba tamplaria sculptata de lemn in tamplarii PVC alb, a pune tencuiala imbibata in ciment care face praf toata fatada si ajuta la raspindirea igrasiei. Aceste solutii sunt ieftine si in majoritatea cazurilor agreate de proprietarii cladirilor din centru (pentru ca e ieftin) negindindu-se la implicatiile pe care le vor avea peste 2-3 ani dupa ce incepe sa se degradeze munca de maintuiala. O reabilitare profesionala e cateodata de 4-5 ori mai scumpa decat aceste interventii diletante zis, renovare fatada. Si aici vorbim de zeci de mii de euro doar la o singura cladire. Cum sa scoata babuta pensionara la o asemenea suma, cota ei parte, din pensia mizera. E drept nici cei care au putini de bani nu vor sa dea pentru o revonare de calitate. Chiar si atunci cand un presedinte al unei asociatii de proprietari ar vrea sa faca demersuri sa obtina fonduri pentru o eventuala renovare, este sugrumat de birocratie. Administratia locala e mult mai interesata de eventuala fantana pe Mures decat renovarea centrului istoric. Iar cand totusi se face o reabilitare, arata cum se vede str. Metianu. Are rost sa intru in detalii? Cred ca nu! Problema noastra e ca nu exista o legislatie clara in privinta patrimoniului, evident nici interes nu este in rindul conducerii. Nu exista regulament de urbanism care sa reglementeze situatia, oricum, chiar si daca ar exista, nimeni nu le-ar respecta. Oamenii care mai au bun simt, cultura si simt estetic, nu detin putere si bani. Iar cei care au banii si puterea, evident nu au bun simt, cultura, simt estetic sau pur si simplu n-au interes.

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*