Despre design – o serie de evenimente de urmarit

Ieri am participat la un eveniment care m-a atras deoarece am văzut în titlu cuvântul “arhitectură”: Teaching Design | Dialog despre arhitectură și design cu Claudiu Ionescu. În sine evenimentul a fost OK deși, spre surprinderea mea, nu s-a discutat despre arhitectură ci doar despre design și domeniile conexe.

A fost plăcut să particip și să descopăr faptul că sunt o mulțime de tineri interesați de subiect, tineri care au participat într-un număr destul de mare (să fi fost vreo 20). Claudiu Ionescu a povestit despre proiectele și concursurile ce le-a organizat și care au fost mai mult pe partea de design decât arhitectură (cum mi-aș fi dorit eu).

Undeva la o oră după ce a început evenimentul am decis că cel mai bine pentru mine este să arunc o privire peste lucrările prezentate, zis și făcut. Lucrările prezentate au fost chiar foarte interesante și mi-au plăcut.

thumb_IMG_0006_1024

thumb_IMG_0007_1024

thumb_IMG_0008_1024

thumb_IMG_0009_1024

Parcă aș participa și la urmatoarea ediție, miercurea viitoare, dar din păcate voi fi plecat din Arad și nu voi reuși să ajung. Totuși, recomand să participe oricine este interesat sau pasionat de design.

Sper ca în viitor cei de la CitiZenit să organizeze și un eveniment strict despre arihtectură. Spun asta căci eu aș fi unul din primii participanți 😀

Facebook vs. viata reala – un mic experiment social

Deoarece am fost plecat (după cum bine știți deja) o perioadă din Arad, la revenire mi-am propus un mic experiment social: Facebook vs. viața reală – interacțiunea umană.

Facebook-Vs-Reality1

Astfel am decis să răspund cererilor de prietenie de la persoane pe care nu le-am cunoscut până acum în viața reala, fără a le studia (cum îmi e obiceiul) profilul, prietenii comuni, etc., după care le-am trimis câte un mesaj privat și le-am invitat la un suc/cafea/ceai în oraș. Totodată am ales și eu câteva persoane pe care nu le cunosc deloc și le-am trimis cereri de prietenie, dar am avut grijă să avem în comun minim 50 prieteni. Pentru a nu discrimina, am ales și persoane cu care interacționez de ceva timp pe Facebook dar cu care încă nu am avut oportunitatea de a ne întâlni în viața de zi cu zi până acum, alături de persoane deja cunoscute dar cu care nu m-am mai întâlnit de ceva timp.

Facebook coffee

Rezultatele sunt următoarele: un mesaj ”delivered” fără răspuns (12,5%), trei amânări până la ”sincronizarea” programelor (37,5%), un ”block” (12,5%), două întâlniri la cafea/ceai (ulterior încă o întâlnire cu una dintre cele doua persoane) (25%), iar pe final o promisiune de întâlnire în viitorul apropiat (12,5%). Practic un 75% răspunsuri pozitive, iar 25% (momentan) întâlniri concretizate. (Am încercat să aduc numărul persoanelor implicate în acest mic experimet cât mai aproape de 10 pentru a calcula mai ușor procentajele)

Trebuie să specific faptul că am ales special persoane de sex feminin pentru a observa și modul în care acestea reacționează la o astfel de invitație din parte unui bărbat singur și despre care ele au avut la dispoziție doar informațiile din online (mă aștept ca ele să fi căutat mai în detaliu informații despre mine decât simpla vizionare a profilului de Facebook, de ex: Twitter, LinkedIn, blog, canal YouTube, etc.), excepție făcând cele două persoane din ultima categorie menționată mai sus.

Concluzia micului meu experiment: în ziua de azi ai șanse mai mari de a cunoaște oameni noi prin intermediul rețelelor sociale decât dacă ai ieși într-un club/bar/terasă, unde să pornești o discuție cu o domnișoară. Avantajul este și de partea lor, având la dispoziție motoare de căutare, istoriculul din rețelele de socializare, precum și posibilitatea de a obține informații de la prietenii comuni.

Voi ce părere aveți?

Un gurmand – ep. 1 – Am fost in Orient (Express)

Iată, am revenit în Arad. Într-un fel fiind nou venit, am decis că ar fi frumos să văd ce s-a schimbat prin oras din punct de vedere culinar (și nu numai, dar despre asta voi vorbi în alte articole). Așadar am zis că e oportun să încep o serie nouă de articole numite: “Un gurmand”. În cadrul acestei serii voi merge, săptămânal în vizită la câte un restaurant, bistro, etc. și ulterior am să vă scriu despre experiența mea acolo.

Am început mai mult dintr-o întamplare care m-a adus la “Orient Express”. Știam de prin noiembrie că s-a deschis restaurantul, căci se face că am călătorit cu unul din bucătari lor spre București în perioada în care se pregatea deschiderea restaurantului. Miercuri am vizitat restaurantul, invitat fiind la un eveniment și din curiozitate am rămas puțin după acesta discutând cu Alina (bucătăreasă și manager).

După discuțiile despre mâncare cu Alina, am zis că ar fi interesant să degust un produs din meniu și să încep să scriu despre mâncare în speranța dezvoltării unei culturi a mâncatului în oraș mai diversificat decât clasicele pizza, paste, shaorma, sau orice alt fel de fast food (foarte popular în ziua de azi). Zis și făcut am comandat o porție de shish kebap din carne de oaie (un fel de mâncare, în ton cu tema restaurantului care oferă în meniul său mâncăruri din țările prin care trece faimosul “Orient Express”).

IMG_3143

Prezentarea a fost exemplară, cel puțin din punctul meu de vedere, iar gustul a fost pe măsura prezentării și întradevăr s-a simțit carnea de oaie din compoziție, dar nu exagerat de mult. Patul de rucola a fost proaspăt, fără exces de oțet. Sosul picant a fost suficient de iute pentru o persoană normală dar pentru mine (care mănânc foarte iute de obicei) a fost cam slab (ceea ce nu a fost rău, căci astfel am reușit să apreciez mult mai bine combinația de arome).

IMG_3149

Având în vedere că este relativ recent deschis, localul este liniștit, fără agitatie, curat și decorat conform temei. M-a deranjat faptul că încă se poate fuma în local (din punctul meu de vedere nu ar avea voie să se fumeze într-un restaurant, nu vreau să mănânc o mancare afumată cu gust de nicotină și tutun, mancarea afumată cu e altceva, un lucru complet diferit).

IMG_3145

Per total notez 8,25 din 10 maxim, împărțit astfel:

– atmosfera: 8;
– mâncare (prezentare, gust, etc.): 9;
– fumat (faptul că e permis trage în jos): 6;
– servire: 10 (Alina se ocupă de clienți, îi întreabă despre cum a fost, cere sfaturi, critici, etc. ceea ce pentru mine dovedeste dedicație și pasiune, pe acest considerent obținând un maxim la partea de servire).

Acum, având în vedere că e prima dată când scriu despre acest subiect, aștept un feedback de la voi și eventuale sfaturi despre ce anume vă interesează să aflați când vine vorba de localurile din Arad.

LE: În urma solicitărilor iată și adresa unde găsiți localul: P-ța Av. Iancu nr. 11. O altă informație destul de solicitată a fost cea legata de costuri: din punctul meu de vedere acestea sunt normale pentru un restaurant și le categorisesc ca fiind medii. Astfel nu veți plăti mai mult de 60 lei pentru două persoane comandând câte un fel de mâncare și o băutură sau o cafea sau un pahar de vin.

Pe final vă las să vizionați câteva fotografii pentru a vă răsfața macar vizual 😉

IMG_3146

IMG_3147

IMG_3148

IMG_3151

Restart acasa

Am zis de ceva timp ca e momentul sa ma reintorc acasa si sa repornesc pe directiile deja consacrate, sa revin la scris, la implicarea activa in comunitatea locala, evenimente, etc.

Am decis sa fie un fel de “restart” al vietii, al proiectelor, samd. Astfel, in curand am sa repornesc seria de articole despre masini “La Plimbare”, am sa incep sa scriu din nou despre Apple (noutati, sfaturi, experiente), etc. In plus la aceste doua directii am sa scriu in continuare despre evenimente, Arad si ce se mai intampla prin orasul nostru.

OK, gata despre planuri ca dupa aceea daca nu ma tin de ele va suparati 😉 adevarul e ca am fost foarte secatuit de energie, vitalitate si rabdare in ultimele luni (sa fi fost vreo 10-12 astfel de luni). Oricum, avand in vedere cam am cateva idei ce incep sa-mi rasara in minte sper ca macar doua din ele sa se concretizeze in proiecte care sa aduca si sa ofere ceva nou Aradului.

Bun, acum ca v-am informat asupra unora din intentiile mele, va las cu o melodie care sa va dea putina energie 😀

Vremea schimbarilor

Am avut un an plin, cel ce a trecut, nu asta ce tocmai a inceput.

Am avut parte de multe, multe schimbari. Am invatat sa locuiesc 90% din timp singur, sa-mi intretin locuinta (chiar de e inchiriata), sa gatesc mai variat, sa imi impart timpul conform prioritatilor mele si nu ale altora, sa imi descopar prioritatile, sa-mi organizez cat mai eficient timpul redus, cateodata prea redus.

Dupa ce in primavara am schimbat domiciliul, parte din locul de munca, am descoperit ce inseamna sa devii mai eficient in ceea ce priveste timpu petrecut pe drumurile din Romania, ce inseamna sa conduci sute de km pe drumurile noastre mai vechi, pe autostrazi semi-functionale, cum sa anticipez traficul si cum sa folosesc 2 aplicatii extrem de utile pt. calatori, alaturi de clasica statie CB 😀

Dupa toata tetavura si nebunia din vara si toamna, pe final de an am decis sa mai fac o schimbare: revin in Arad dar si schimb locul de munca (dupa mai bine de 5 ani).

Am invatat multe legate si de oameni, de locuri, de diferentele care 500 km le aduc oamenilor de langa mie cat si ce diferente apar intre oamenii in functie de regiuni.

Sincer, stau intr-un Starbucks pe laptop si scriu, da, un cliseu tipic american, hispteresc, dar am simtit nevoia sa ies din rutina deja bine consacrata noii locatii si sa “sarbatoresc” ultima mea saptamana in Bucuresti.

  
AMR 7 zile pana la revenirea mea “acasa”, in orasul meu, in Arad.

6 luni departe

Iată că au trecut 6 luni de când sunt plecat din Arad în timpul săptămânii și pot spune că e terorizant, obositor și încă nu pot să mă obișnuiesc cu oamenii din București.

Orașul e OK căci sunt destule de văzut, vizitat, făcut, etc. dar oamenii sunt mult prea egoiști, grăbiți si concentrați pe câștiguri facile. Normal ca sunt și excepții.

Traficul e infernal, mai ales acum că a început și anul universitar.

Sunt mai multe evenimente ca pe timp de vară dar și pt. a ajunge la ele e musai să te deplasezi mai mult prin trafic iar la cât de mult îmi place mie cum se conduce pe aici mereu am impresia că șoferii bucureșteni sunt porniți să provoace un accident doar pt. a se certa cu cineva.

Ce să vă mai spun? Sincer nu prea am ce să vă împărtășesc deoarece momentan am intrat într-o rutină ce nu mă ajută deloc în a mă adapta situației.

Asta e, dacă cineva are ceva idei de a adapta mai rapid, le aștept 😀

Nu te ascunde, rezolvă din timp, epilează-te

În urmă cu mulți, mulți ani, pe vremea când încă eram un minor prostuț și totodată un adolescent și mai prostuț, am avut prima mea experiență legată de ceea ce înseamna părul ne-epilat la o fată.

Să vă povestesc mai în detaliu.

Se face că eram într-o tabără undeva în zona lacului Sf. Ana și era prima dată când eu, adolescent fiind aveam cât de cât un interes față de o domnișoară, fată, adolescentă. Adică pentru prima dată am privit cu alți ochi (așa, mai direcționat de hormonii adolescenței) o domnișoară ca o potențială parteneră.

Deh, nu eram eu prea in temă cu subiectele legate de sexualitate (eram în acea perioada un avid credincios în ale neoprotestanților credință) și cum în școală nu aveam ore de sexualitate, nu aveam Internetul care să ajute în cele ce țin de … well … sex, habar nu aveam ce înseamnă pentru fete să se epileze inghinal.

Așadar, se face că eram la lac și mă tot uitam eu mai insistent după domnișoara ce-mi atrase atenția când observ diferența între alura ei și cea a domnișoarelor de lângă ea (mai puțin conservatoare și poate chiar mai răsărite din punct de vedere al experiențelor sexuale, sau ale cuceririlor). Săraca era extrem de rușinata, cu mâna aproape în permanență în fața slipului. Ce să creadă subsemnatul? Păi aveam impresia ca poate de aia ținea mâna ca să se protejeze de vânt sau pentru că era mai transparent slipul, nope, chiar nu eram aproape deloc. Domnișoara de fapt încerca să ascunda faptul că nu era deloc epilată, să minimizeze sau sa distragă atenția de la tufa ce s-a ițit de sub slip.

Evident că fisa mi-a căzut abia după ce domnișoara s-a scăldat o tură și am observat atunci faptul că pe lângă slip există o zonă mai întunecată. În mod normal cred că aș fi ignorat situația și nu aș fi judecat deloc dacă nu s-ar fi găsit un baiat mai răsarit care să-mi explice fix ceea ce eu intuiam dar nu eram sigur, explicație cu exemple despre cât de frumos arată celelalte domnișoare care erau prezente pe malul lacului. Nah, ca să vedeți cât de importantă este epilarea inghinală, te poate face vedeta sau paria. Adică nah, în acele vremuri epilarea nu se făcea așa de simplu ca în ziua de azi când ai toate uneltele ncesare într-un kit pentru epilat, ca cel din imagine.

kit-epilare-cu-incalzitor-de-ceara-duo-basic-2

Până la urmă, după ceva ani, am ajuns să înțeleg și utilitatea igineico-sanitară a acestui detaliu, bineînțeles există si excepții.

Totuși, de câte ori observ câte o domnișoara mai despuiată imi sare in fața ochilor imaginea celei domnisoare iar în urechi imi răsuna râsul acelui prieten care mai că nu s-a împraștiat de râs.

Și uite așa reușesc să vă împartășesc câte o poveste veche și nu prea cunoscută, în timp ce scriu pentru o nouă probă în cadrul Super Blog 2015.

Lasi ceva in urma ta?

Toți ne dorim să lăsam ceva ân urma noastră, o vorbă, o expresie, un sentiment, o familie, copii, o casă, o afacere, etc. Mă întreb dacă totuși noi constientizam ce anume lăsam în urma noastra, mai ales noi cei ce scriem în online, cei ce virtual aruncăm idei, gânduri și vorbe în spațiul cu 0 si 1 după care așteptam reacții.

Noi, bloggeri nu lăsam prea multe lucruri fizice, palpabile, în urma noastră și de asta de multe ori nu suntem luați în serios. Asta pana azi, azi cand m-a trăznit ideea de a face ștampila blogger-ului.

Simplu, îți cumperi o ștampilă, o personalizezi și te pui pe promovat, pe a lăsa ceva în urma ta.

De unde ideea asta? Cum de am ajuns la ea? Pfff, se face că azi toata ziua mi-am stors creierul după un subiect despre care să scriu pt. Super Blog un articol despre ștampile, proba data de cei de la Colop, iar după ce am vazut ca e ora 23 am zis că a venit momentul să mă gândesc serios asupra temei, asta până când am ajuns prea serios și astfel am ajuns să am titlul acesta serios la un articol mai ușor.

Revin totusi si va spun asta: multi cred ca lucrurile materiale ajuta si sunt importante a fi lasate in urma, eu in schimb sunt de părere că ideile, gândurile, cugetările și filosofările sunt cele mai de pret lucruri ce le poți lăsa în urma ta. De ce? Simplu, ele pot shimba viața persoanelor la care ajung cele spuse, scrise, expuse de tine.

Așadar, nu renunța și expune-ți ideile, susține-le și nu renunța.

Eu propun să te inspiri din ștampila tinereții și să o personalizezi cu blogul tău, ulterior folosește ștampila pentru a te promova în cele mai inedite locuri.

SB6

Pentru ceva mai multe informații și variante de personalizare urmați link-ul: http://imagecard.colop.com/?home=1

Unde nu-i cap, vai de păr

De ceva vreme sunt mutat de acasă și fiind în alt oraș interacționez cu un număr redus de persoane, una dintre ele fiind colega mea de muncă. 

Ei, a mea colegă de muncă are “bunul” obicei de a se vopsi des, cam prea des dacă e după mine. Pe langa faptul că se vopsește des mai are parte și de tot felul de incidente legate de podoaba ei capilară. Hai sa va povestesc o astfel de întâmplare.

Se face ca eu eram fix dupa un drum mai lung, nu stiu dacă delegație sau dupa un sfârșit de săptămana in Arad, iar colega mea ma întreaba:

– Nu vezi nimic ciudat la parul meu?

Normal ca m-am uitat din nou: mai scurt nu era, aceeași culoare, spre roșcat/roșu/arămiu cu baza neagră, asa ca ii răspund nonșalant:

– Nu, te-ai vopsit la fel?

Ei, asta a fost o greseala. Știți bine ca unei femei nu e bine sa ii spui astfel de lucruri. Răspunsul a fost absolut genial:

– Mi-am ars bretonul!

Vedeți voi, colega mea e fumătoare si tocmai si-a luat o bricheta noua iar cand a încercat-o si-a aprins bretonul. 

Dupa o tura de ras pe saturate si cateva saptamâni am aflat si cum si-a rezolvat situația: cu Gerovital contra căderii de par, evident, fara sa aibă treaba cu parul ars sau vopsit, dar care si-a făcut efectul iar dupa 2 luni bretonul ei a aproape ca nou. 

Cu toate astea eu i-as fi recomandat un Kit de regenerare sau o masca de regenerare sau chiar si un gel termoprotector 😜, toate fiind produse romanești de calitate.

Așadar as fi făcut pe doctorul de par, un fel de expert in ale parului 😜

  
Iata ca nu a fost nevoie ea apelând din start la gama Gerovital de la Farmec iar eu am avut o poveste faină de utilizat pe tru Super Blog 2015.

PS: dacă aveți nevoie de sfaturi ii găsiți si pe Facebook.