Stiluri arhitecturale – stilul grecesc

Am tot spus ca trebuie sa reincep sa scriu si despre stilurile arhitecturale, caci e important sa stim cate putin si despre cladirile pe care le vedem pe strada, atunci cand nu ne uitam in pamant, apasati de ganduri sau cand nu ne uitam la cer, cand suntem cu capul in nori.

Azi am sa va vorbesc pe scurt despre stilul grecesc. Acesta s-a dezvoltat, dupa cum ii este si numele, in Grecia antica si s-a bazat pe transpunerea sistemului de constructie din stalpi si grinzi de lemn in cele de piatra. Cele mai multe cladiri de acest gen au fost templele inchiate diverselor zeitati grecesti.

Siruri de coloane sustineau grinzi iar acestea, la randul lor, sustineau acoperisul care era de obicei simetric, cu doua pante usoare. Astfel la capete se formau frontoane triunghiulare care erau ulterior bogat decorate cu diverse sculpturi sau picturi, uneori chiar si mozaicuri. Aceste frontoane fiind si unul din elementele defninitorii ale acestui stil arhitectural.

Designul fiecare parti a cladirii era guvernat de reguli stricte, denumite ordine, reguli care stabileau inclusiv marimea si forma coloanelor, ornamentele de pe capiteluri si chiar si designul antablamentului de deasupra capitelurilor. Capitelul este partea superioara cu care se incheie coloana si pe care se aseza grinda. Antablamentul este partea asezata pe coloana si are rolul de a sustine acoperisul. Partile componente ale antablamentului in stilul grecesc sunt: cornisa, friza si arhitrava (epistil).

Sursa foto.

Dupa cum spuneam acest stil arhitectural era guvernat de reguli stricte, acestea avand totusi doua directii importante: ordinul ionic, corintic si cel doric.

Ordinul ionic se remarca prin capiteluri din lut care erau amplasate la capetele coloanelor din lemn si aveau de multe ori rolul de a proteja lemnul de intemperii si foc.

Ordinul corintic isi are originea din ordinul ionic si s-a dezvoltat o data cu deprinderea artei de a sculpta in piatra. Capitelurile ordinului corintic contineau mult mai multe elemente decorative fata de cele ionice si erau de obicei mai masive.

Ordinul doric este un ordin care se recunoaste foarte usor prin capitelurile simple, fara ornamente, dar care erau pictate in culori vii si motive complexe, de cele mai multe ori de inspiratie florala. Coloanele dorice grecesti nu au baza (spre deosebire de cele romane) si sunt putin bombate la mijloc, pentru un plus de eleganta.

Proiectarea templelor se baza pe regulile stricte ale proportiilor care guvernau toate partile si cuprindeau de obicei un peristil exterior (colonada, adica un sir de coloane), dispus in jurul sanctuarului care era compus din veranda de intrare a pronaosului, nava principala (cella) sau naos, precum si din opistodomul din spatele acesteia.

Cella (nava sau naos) era inima templului grecesc si era rezervat preotilor. Aici se afla statuia zeitatii, iar aici se aduceau si ofrandele aduse de credinciosi. Cella era mascata de portic iar altarul se afla de obicei pe treapta superioara, numita stilobat.

Surse: Wikipedia: aici si aici, Ghid de arhitectura – Carol Davison Cragoe (ed. Litera).

1 Comment

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*