Stiluri arihtecturale – stilul crestinismului timpuriu si stilul bizantin

Revin cu inca un articol despre stilurile arhitecturale, de aceasta data vorbesc despre doua stiluri care merg mana in mana: stilul crestinismului timpuriu si cel bizantin.

Dupa ce crestinismul a devenit religia oficiala in imperiul roman, in anul 326 d. Hr., arhitectura romana a fost adaptata noii religii. Astfel a aparut bazilica, flancata de nave laterale, folosita inainte ca si loc de adunare, acum a devenit model pentru bisericile crestine. De asemena ornamentatia a fost si ea adaptata noii religii. In marea parte a Europei a fost abandonate metodele clasice de realizare a constructiilor romane, dar acestea au rezistat in partea de est sub denumirea de Bizant.

O bazilica tipica este formata din 5 nave, cea centrala fiind inalta si era strapunsa in partea superioara de un sir de ferestre. Absida, folosita in bazilicile romane ca tribunal, adapostea acum altarul, in timp ce nava a ramas crestinilor. Parte a procesului de dezvoltare a bazilicii, s-a introdus si domul central, al carui rol principal a fost acela de a permite luminii sa patrunda in mijlocul constructiei.

Parte importanta a bisericilor crestine timpurii a fost si nartexul exterior. Credinciosii nebotezati nu puteau sa ia parte la slujba si ei se retrageau in nartex in a doua parte a liturghiei. Uneori, pe langa nartex, unele biserici aveau si un atrium in aer liber, pentru a face fata unor adunari numeroase de credinciosi.

Santa Costanza Mozaic

Un alt element important a acestui stil arhitectural il reprezinta mozaicurile. Acestea erau realizate din sticla colorata, pietre sau piese de ceramica. Uneori piesele de mozaic erau aurite pentru a crea un efect stralucitor, cu scopul final de a demonstra maretia divina. Mai sus este o bucata din mozaicul ce impodobeste biserica Santa Constanza din Roma.

Capitelurile din aceasta perioada, a crestinismului timpuriu, erau adaptari a celor corintice, simplificate si stilizate. In unele cazuri frunzele, pasarile si chiar animalele salbatice devin simple forme geometrice, dar toate se vor regasi in jurul unei cruci crestine.

Stilul crestinismului timpuriu a fost influentat si de dezintegrarea Imperiului Roman, invaziile barbare avand si ele o influenta serioasa asupra sa. Astfel, noile influente arhitecturale din bizant au devenit preponderente si elementele arhitecturi bizantine s-au dezvoltat in forme si modalitati noi.

Sant Apollinare

Influenta estica si inventivitatea arhitecturii crestine postromane sunt cel mai evidente in Sant’ Apollinare si Sa Vitale, ambele in Ravenna. Acolo se pot observa in nava principala capiteluri cu model de frunze “bature de vant”, acestea fiind inspurate din capitelurile corintice.

Capitel

Acest capitel din biserica Sf. Sergius si Bachus din Istambul, este similar cu un material textil ce a fost adunat de coloana in cute. Capitelul cu falduri are frunzele intercalate intr-un model repetitiv, cunoscut ca si dantelarie.

De multe ori se refoloseau materialele din vechile constructii, repunandu-le intr-un nou context conform religiei crestine. De cele mai multe ori aceasta operatiune era facuta printr-o adaugarea unei sculpturi rudimentare, de exemplu a unei cruci. Acest procedeu se numeste spolia.

Sursa imagini: Wiki Commons.
Bibliografie: Ghid de arhitectura – Carol Davidson Cragoe – ed. Litera.

No Comments

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*