De aproape o saptamana sunt mitinguri in marile orase, ba mai multi oameni, ba mai putini, cu violente, fara, cu injurii, fara, etc. Toate arata nemultumirea oamenilor fata de ce se intampla in tara, de clasa politica si de modul in care suntem condusi.

Mie imi pare ca asta s-a intamplat: multi din cei ce au avut functii in vechiul regim au stiut cum sa iasa curati si sa isi construiasca mici imperii pentru ei si pentru copii lor. Sunt unii care au intrat in politica acum 10-15 ani si au inceput sa acumuleze si ei experienta in ceea ce insemana jocurile politice si de culise, astfel incat au ajuns sa treaca de la un partid la altul in functie de oportunitati si de pozitia in care se afla partidul.

Sunt foarte putini cei ce iau decizii corecte pentru tara, care nu se gandesc la contul lor bancar, care nu se gandesc la nepotisme, etc. Asadar, cu oameni putini noi incercam sa facem bine. Cu o mana de oameni pe strada incercam sa facem lucrurile sa mearga, cu o mana si mai mica de oameni curati si dornici incercam sa facem ordine in parlament, parlament care este plin de chiulangii, batrani fara de perspective asupra viitorului si politicieni oportunisti.

Imi pare rau ca nu avem o generatie care sa vrea sa faca ceva strict pentru populatia romana, pentru tara, pentru viitor si nu pentru prezent.

De mult timp m-am tot gandit sa incerc sa fiu eu cel ce ar face astfel de lucruri, dar din pacate de foarte multe ori am fost oprit de oameni care aveau alte interese si de cate ori am dorit sa fiu activ, sa fac ceva, am fost tras in jos sau mi-au fost puse piedici. Din pacate asta este ce vad, asta este ce se intampla acum si se va mai intampla pana cand nu ajungem sa ne trezim si sa facem schimbari majore de atitudine, ideologii si fapte, fapte caci vorbele sunt degeaba de multe ori. Tocmai de aceea de multe ori prefer sa tac, sa fac ceva si ulterior sa spun.

Haideti sa punem umarul si sa facem ceva, sa schimbam tara in care locuim, sa schimbam atitudinea oamenilor si chiar sa pornim o schimbare in bine a tot ceea ce tine de Arad, Romania, locurile pe care le iubim.

Ieri am luat parte la Sedinta de Consiliu Local a Municipiului Arad. Ce am vazut, ce am auzit si cu ce am ramas … well … hai sa va spun.

In primul rand motivul vizitei mele a fost Punctul 3 de pe ordinea de zi: Proiect de Hotarare Locala pentru aprobarea Studiului de Fezabilitate pentru obiectivul de investitie: “Amenajare Parcare Subterana – P-ta Avram Iancu din Municipiul Arad” – initiativa primarului. La acest proiect in reprezentarile 3D si in plansele prezentare, in schite si planuri apare o piramida de sticla si metal (ca si cea din Paris de la Luvre). Pe mine m-a surprins si oripilat totodata o asemenea aparitie intr-o zona in care clar, cladirile vechi sunt inca bine repreznentate, inca relativ bine intretinute si unde avem o statuie cu o semnificatie (Eroul Necunoscut).

Piata Avram Iancu este un ansamblu arhitectural unitar, din cate stiu Ministerul Culturii trebuie sa aprobe modificarile aduse pietei pentru a nu dauna acestui ansamblu arhitectural unic in tara. Cladirile din p-ta Av. Iancu sunt toate exemple foarte bune a modului in care arhitectura din Viena si Budapesta a influentat arhitectura din Arad. De aceea am spus ca ar fi bine sa merg la sedinta de CLM pentru a-mi exprima ingrijorarea fata de amplasarea iresponsabila a unei piramide de sticla intr-o piata cu valoare arhitecturala de exceptie.

Pentru cei ce doresc sa participe la astfel de sedinte cateva sfaturi: ajungeti cu 10 minute mai repede decat ora oficiala, inscrieti-va la secretarele prezente, precizand punctul la care vreti sa luati cuvantul, in momentul in care acel punct este in discutie ridicati mana pentru a va vedea presedintele de sedinta si sa va recunoasca dreptul de a vorbi, fiti aproape de un microfon (sedintele se inregistreaza sau ceva).

Adevarul este urmatorul fata de piramida ce m-a oripilat: momentan proiectul a trecut cu 16 voturi pentru 1 abtinere si 3 voturi impotriva. Este doar studiul de fezabilitate (adica merita sa facem, cat costa si ce avantaje/dezavantaje aduce proiectul), pasul urmator fiind o reevaluare, obtinere de PUZ si abia la PUZ daca ramane piramida va trebui sa luam atitudine serioasa. Eu am luat atitudine preventiv, in momentul in care inca se mai poate face ceva

In cadrul prezentarii proiectului d-na inginer arhitect din partea firmei care a pregatit planul a incercat sa explice ca asta a primit in tema de lucru (adica piramida a fost solicitata), o inteleg si atunci ajung la concluzia ca aceasta piramida a fost ceruta de cineva care a gandit si pregatit ideea, cineva care nu s-a gandit la ansamblul arhitectural din p-ta Av. Iancu, asa cum s-a intamplat cu Strada Metianu, unde mobilierul stradal modernist nu se potriveste, alaturi de pavajul si bilele pentru obstructionarea auto, cu ce inseamna arhitectura strazii. Toata stima pentru renovare (merita ca Metianu sa devina strada PUR pietonala), dar nu cred ca s-a facut chiar cum trebuie, deviez da’ nah, intelegeti.

Sunt poate mai conservator de felul meu, dar sunt de parerea ca istoria, arhitectura si ce exista deja merita sa fie pastrat intact, mentinut, intretinut si subliniat, scos in evidenta, nu eclipsat de ceva ce nu-si are de loc rostul, locul si nu se potrivese unui ansamblu bine inchegat.

Un lucru bun: se doreste creerea unei zone/axe centrale cu pietonal de la Turnul de Apa, prin p-ta Reconcilierii, p-ta Mare (catedralei ortodoxe), Metianu, p-ta Av. Iancu, str. N. Balcescu, cladirea liceului Moise Nicoara, malul Muresului, o zona care sa fie toata renovata si sa poata deveni un punct de atractie al Aradului. Idee buna daca se va include in ea si: Strandul (renovat si transformat in centru de recreere ca si cum a fost in urma cu 7-10 ani), Cetatea Aradului (redata circutului turistic, renovata dar fara sa devina bazar, centru comercial, etc. devenind un obiectiv turistic PRIMORDIAL pentru Arad).

Acum ajung la titlu, de ce politica nu ajuta, pentru ca am vazut cum s-au iscat discutii aprinse, contre elegante si mai putin elegante, impunsaturi directe, indirecte, sub centura, etc. intre politicieni. Am vazut si cum se voteaza: consilierii PDL (majoritari) ridica mana automat, nu intreaba, nu comenteaza, nu vin cu propuneri, nimic, fac cum li se dicteaza. Consilierii din opozitie incearca ceva, nu au cum sa schimbe voturile (sunt doar 3 care au votat contra), dar sunt si putin mai rai, ataca prima data, uneori iti dau impresia ca nu au citit tot ce aveau de citit (ca ulterior sa afli ca de fapt nu s-a trimis de la primarie). Pe scurt, un mic show, discutii aprinse, orgolii ce nu incap in sala mica in care eram prezenti, bataturi calcate de ambele tabere, etc. toate astea in dauna noastra ca si cetateni. De ce spun asta? Pentru ca in loc ca politicienii sa se certe, se poate colabora, se pot aduce imbunatatiri la orice proiect, se poate face un bine pentru oras si pentru noi, cetatenii care i-am votat (aia ce i-au votat, restu’ sa taca, daca nu au fost la vot nu au dreptul sa vorbeasca, ei nu s-au exprimat, asa ca sa suporte).

Un alt lucru care m-a mirat, nu se discuta aprins cand vine vorba de spitale, cultura, etc. banii care s-au dat au fost dati dupa anumite criterii pe care nu le inteleg, nu le vad ca fiind bune (mai mereu spitalele raman fara bani). Ce e de facut si cu acestea?

Sunt efectiv consternat de modul in care politica, uneori, da cu stangul in dreptul si se poticneste, creaza probleme si strica din lucrurile bune si frumoase ale unui oras. Din pacate asta este politica, dar tot ce sper este ca pana la urma politicienii sa inteleaga ca ei trebuie TREBUIE sa faca tot ce le sta in putere pentru a pastra frumusetea orasului nostru si pentru a-l transforma in acel oras minunat pe care il vedem in fotografiile si vederile vechi.

Pentru cei ce vor sa vada mai multe fotografii de la sedinta CLM, aici le gasiti.

Inchei cu o fraza: I LOVE ARAD !!! Da, imi iubesc orasul si de aceea vreau sa devina mai frumos, bun si sa fie locuit de oameni care sa-l aprecieze.

Acum o saptamana si jumatate am participat la unul din cele mai bune concerte la care am luat parte in tara. La Armonia s-a incheiat campania lor de Sarbatori si dupa ce s-au dat o multime de premii (cel mare un apartament, de ce nu puteam fi eu norocosul? eu m-am ales cu un voucher de 50 RON ) a sosit vremea unui spectacol de zile mari: Horia Brenciu and band (am zis bine?).

Urcarea pe scena s-a facut cu Horia alergand cu camera video in mana, toata trupa sa fiind super de gasca si o reala placere in a-i asculta.

De la melodii faimoase din repertorul propriu, la melodii cunoscute din repertoriul international, Horia a incantat pe toti cei prezenti si au fost multi ce au venit sa-l asculte. Din ce am vazut eu toata partea de la iesirea din Carefour a fort blocata de spectatori, plus cei din zona de foodcourt si partea opusa acesteia.

In total showul a durat cam o ora si jumatate, iar dupa inca aproximativ 40 minute de semnat autografe.

Eu am fost norocos deoarece organizatorii au pregatit o zona pentru presa si bloggeri, noi bloeggeri fiind pentru prima data “acreditati” in mod similar cu ziaristii profesionisti. Atat eu cat si echipa WWMP News am profitat de ocazie si am reusit sa-l intevievam (BTW, sunt mentionat in interviul sau ) pe Horia reusind sa ii pun cateva intrebari la care mi-a raspuns pe scurt.

Era evident ca intreb de IT si masini , Horia a spus ca utilizeaza un Mac Book Pro, mai exact: “Mac Book Pro pana la capat, nu exista altceva mai bun”. Cand vine vorba de telefoane foloseste un Nokia model mai vechi caci: “daca am si eu unca si al tau [si imi ia din mana iPhone-ul si incepe sa tastezela el], tot asa as face”. La categoria auto: “am un Allroad (Audi A6 Allroad), de cativa ani si e o masina foarte buna, de care sunt multumit”.

Ce sa mai spun? Aaa … poze … le gasiti aici. Filmarile ce le-am facut (una chiar super faian este cea cu o fetita ce s-a pierdut de mama sa) le gasiti la mine pe canal, aici e link-ul.

Iar in cadrul interviului la minutul 1:56-2:05 e momentul mentionarii mele (ahhh ce ma umflu acum in pene ).

Scriam in urma cu 1 an despre cetatea Aradului, acum revin cu continuarea informatiilor ce le detin iar pe viitor voi incerca sa detaliez informatiile oferite.

La ridicarea zidurilor cetatii s-a folosit ca si liant varul nestins, fapt ce face ca si in prezent caramizile sa fie greu de dizlocat. Astfel cetatea va mai rezista cu siguranta inca cateva sute de ani fara a fi nevoie de o interventie serioasa de consolidare.

In 1779 imparatul Iosif al II-lea a ordonat stramutarea Aradului in zona localitatii Utvinis (14 km distanta) pentru a realiza un camp de vizibilitate si totodata camp de tragere pentru cetate (aceasta avand 296 guri de tun). Tot din acest motiv s-a inceput si demolarea unor cladiri inalte ca si: vechea cetate, biserica ortodoxa, etc. Populatia nu a acceptat si s-a revoltat, iar in 1781 imparatul a renuntat la ordinul de stramutare a orasului.

Datorita pacii de la Passarotitz, cand Banatul a trecut de la turci la austrieci, apararea pe linia Muresului nu-si mai are rostul, iar cetatea proaspat terminata este transfromata in inchisoare. Astfel in 1784 aici sunt intemnitati romanii rasculati impreuna cu Horia, CLosca si Crisan, mai exact cei din ceata lui Petru Baciu, capetenia din zona. 24 de tarani au fost decapitati iar 92 au fost torturati si maltratati. In 1789, dupa interventia Austriei care a contribuit la infrangerea Revolutiei Franceze, in cetate sunt adusi si intemnitati sute de revolutionari francezi.

Intre 1848-1849 Kossuth lajos isi stabileste comandamentul in cetate si se intalneste cu Nicolae Balcescu pentru a realiza impacarea cu Avram Iancu. Dupa pacea de la Siria (1849), in cetate se constitue un tribunal imperial condus de generalul-baron Jacob von Haynau care declara ca va face “liniste pentru 1000 de ani”. 40.000 de oameni au fost anchetati dupa inabusirea revoltelor, 264 de ofiteri alaturi de un numar mare de participanti sunt condamnati la moarte. Printre acestia se aflau si cei 13 generali ai Revolutiei Ungare, 4 fiind impuscati iar 9 spanzurati langa zidurile cetatii. Eftimie Murcu, care a fost liderul revolutionarilor din Banat a fost condamntat si a executat 4 ani de inchisoare in cetate.

In 1914 dupa atentatul de la Sarajevo, Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (asasinat care a pornit Primul Razboi Mondial), a fost intemintat in cetate. Iar dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial in cetate au fost deportati prizonierii de razboi si populatia sarba, iar datorita conditiilor proaste de detentie, a maltratarii, foametei, frigului si ciumei in cetate mor peste 2000 de oameni.

Incepand cu 1918 cetatea alaturi de Arad iau parte la miscarea de realizare a Statului National Unitar Roman, in cetate constituindu-se Consiliul Militar, garzile nationale si Consiliul National Roman. Pe 10 iunie 1919 in cetate intrand prima unitate militara romana (Regimentul 6 Vanatori). In perioada interbelica cetatea este folosita ca si cazarma pentru unitatile romane.

Intre 1945-58 cetatea este ocupata de o unitate sovietica, iar in 1958 aceasta este inlocuita de Regimentul 19 Infanterie sosit din Bistrita, Batalionul 191 Infanterie “Colonel Radu Golescu” pastreaza traditiile lor.

In timpul Revolutiei din 1989, pe 21 decembrie militarii din cetate trec de partea revolutionarilor inca de la ora 10 dimineata, astfel cu ajutorul militarilor Aradul devine oras liber, imediat dupa Timisoara. In urma ciocnirilor de la Revolutie 4 militari au murit si 19 au fost raniti.

Astfel, momentan sunt aproape 250 ani de prezenta militara permanenta in Cetatea Aradului.

Ca si fapt inedit: Biserica din Cetatea Aradului a fost construita , in prima ei forma, de calugarii francisani ai “Ordinului Sfantul Francisc d’Assisi”, in anul 1705, ulterior cetatea fiind construita in jurul bisericii.

Sunt mandru ca sunt Aradean, asa cum am si o categorie si un tag: Mandru ca-s Aradean. De ce sunt mandru? Pentru ca e un oras foarte frumos, un oras cu o istorie impresionanta, un oras cu oameni minunati, etc.

Dar tu, tu care esti din alt oras, iti iubesti orasul? Hai enumerati de ce va iubiti orasul, cat de mult, etc.

Fa o asemenea lista si scrie, scrie despre dragostea ce o porti orasului tau, descrie-ti iubirea fata de orasul tau. Nu o poti face? Nu as spune asta, nu cred ca exista oameni care sa-si urasca orasul natal, exista? Sper ca nu.

Pana la urma astept sa aflu cat de mult iti iubesti orasul si de ce.

A fost cu ceva timp in urma, dar am fost foarte prins, am fost plecat si la Viena in acest sfarsit de saptamanta (scriu mai incolo despre el) si in plus am simtit nevoia sa imi aerisesc capul dupa toata nebunia cu Super Blog 2011, unde BTW (adica apropos ) sunt la 2 locuri de zona cu premii si tare am impresia ca asa voi raman pana la final, dar deviez.

Salut Arad a fost un sfarsit de saptamana in care 20-25 de tineri dornici sa invete au participat la sesiuni, prezentari si teme practice (a se vedea articolul meu de aici, parte din tema primita de mine).

In prima zi din cele doua au “luat cuvantul” Gabriel Gorgan si Florin Rusanu, primul dintre ei vorbind despre modul in care trebuie sa scrii, frecventa, asteptarile si imaginatia unora dupa ce incep sa scrie, cel de al doilea a vorbit despre modul in care sa scrii, structura si a facut o comparatie intre ziaristi si bloggeri, subliniind nevoia ca ambele grupe de scriitori sa isi verifice informatiile si sa stie sa le sustina.

In cea de a doua zi am fost soferul desemnat pentru Nebuloasa, Cristina si Dojo, cele trei vorbitoare din ziua de duminica. Nebuloasa a fost prima la cunvant si ne-a explicat ce inseamna sa scrii, cum sa scrii, subiectele si ne-a impartasit parte din experienta sa de bloggerita de cam 3-4 ani vechime in “breasla”. Cristina ne-a vorbit de PR, de modul in care sa scrii, subiectele, stilul propriu, pasiunea si apoi ne-a evidentiat despre ce sa nu scriem, cand sa scriem si cand nu, facand apel foarte mult la noi sa ne uitam in propria ograda si sa scoatem ce avem mai bun. In final Dojo ne-a vorbit de freelancing si de felul in care trebuie sa avem puterea sa facem munca pentru noi, cum timpul chiar costa si cum poti ajunge sa devii independent, facand ce iti place sau cum sa faci bani stand acasa in pijama in pat cu un laptop in brate.

Toate trei invitatele de duminica au avut cate o lectie pentru noi, asa cum si cei doi invitati de sambata au avut lucruri pe care ne-au invatat.

Chiar imi pare rau ca nu am scris mai devreme, dar promit sa incerc sa ma indrept din acest punct de vedere si acum ca Super Blog nu mai este sa nu mai am motive sa nu mai scriu despre lucrurile care ma pasioneaza.

Stateam in usa de la intrarea in Centru de Educatie Incluziva la Salut Arad si priveam pe strada … privirea mi-a cazut fix pe un detaliu arhitectural ce este complet nepotrivit pe o cladire recent renovata sau construita …

Sunt multi care au case vechi si nu le pot intretine si asa se distrug cladiri de patrimoniu, bijuterii arhitecturale, cladiri deosebite … si sunt multi care au bani si nu au o idee asupra felului in care o cladire trebuie renovata, intretinuta si sau construita. De aceea e un adevarat haos in ceea ce inseamna renovarile cladirilor.

Revenind … peste drum este o casa galbena, relativ nou renovata si care e clar ca a fost o cladire veche care a fost renovata fara cap … de ce? Pentru ca din tot ce a fost cladirea veche s-a pastrat un ornament sau a fost pus un ornament asemantor cu unul original … dar care denota kitch-ul in arhitectura … nu stiu daca a consultat un arhitect sau nu inainte de renovare/constructie si asta este o greseala enorma.

Daca ai bani, vrei sa renovezi o cladire veche intr-o zona buna din Arad pe care ai cumparat-o cu bani multi sau putini … well … vorbesti cu un arhitect, te interesezi de istoria cladirii, cauti in arhiva fotografii, planuri, etc. si faci o renovare ca la carte, asta daca ai bani, daca nu ai bani … well … exista multe solutii iar daca nu crezi ca ai solutii bune, macar incearca sa pastrezi originalul, sa mentii ceea ce a fost cladirea cand ai cumparat-o.

So … pana la urma … renovarea este importanta sau nu? Eu consider ca renovarea trebuie sa tina seama foarte mult de istoria si cladirea propriu zisa … si nu de felul in care crezi tu ca trebuie sau vrei tu ca vrea sa arate cladirea, daca intradevar vrei sa ai o cladire cum vrei tu, construieste ce doresti … da’ nu te apuca sa schimbi o cladire care a fost construita de un arhitect pe vremuri, pastreaza istoria, pastreaza ce este vechi atat timp cat nu iti dauneaza …

Am tot vorbit de cladirea ce mi-a atras privirea, acum e vremea sa o vedeti:

Atentie la capul de deasupra usii … banda de imitatie de caramida de la nivelul solului … si ferestrele care au pastrat doar o mica parte din original, pozitia, dimensiunea si parte de deasupra a ferestrei, acolo era un ornament, dar care sigur nu a mai fost repozitionat.

Daca voi avea timp, nervi si rabdarea necesara am sa incerc sa gasesc o fotografie mai veche a cladirii pentru a face o comparatie … asta ar merita … sa aratam cum trebuie facuta o renovare ca la carte si astfel poate ajuntem sa pastram ce e frumos si sa avem si noi un oras care sa atraga turisti asa cum sunt o multime de orase in Europa, orase ce le vizitam la randul ca si turisti si ne plac cladirile frumoase, le fotografiem si le admiram … hai sa facem un mic efort (cat tine de noi) si sa reusim sa pastram istoria si cladirile asa cum au fost ele menite sa arate.

Disclamer : articolul l-am scris in timp ce se tineau prezentari, se discuta si aveam si eu interventii la Salut Arad .

Imi amintesc de vremurile de dinainte de Revolutie cand mergeam la scoala si stiam ca am in geanta, ca si desert o Eugenia … Era zi mare … de ce? Pentru ca puteam sa mananc Eugenia cu mar, incepeam prin a linge crema dintre bucatile de biscuiti, dupa care pe rand luam cate o imbucatura din biscuite si mar, alternandu-le in asa fel incar zeama merelor sa inmoaie biscuitele. Nu conta ca era cam uscata, nu conta ca acea crema era mai mult praf de tot felul … Era buna . Cu alte ocazii prindeam cate un Brifcor si imi aduc aminte cu cata rabdare stateam langa o sticla de Brifcor la povesti cu prietenii pe bordura de pe marginea drumului, in pantalonii scurti si tenisi, fara sosete si povesteam cate o carte citita sau faceam strategii pentru mata-ascunsa sau pentru lapte gros, ba chiar mai planuiam cate o ambuscada de dude (tevile de plastic din care suflam conurile de hartie facute din foi de la caietele vechi) contra baietilor din blocurile vecine …

Ei … am intrat in nostalgie si deviez de la subiect.

Stau si ma gandesc cate din produsele romanesti au mai supravietuit si cate din ele au puterea sa concureze cu produse din Europa sau din alte tari si imi dau seama ca noi avem o problema mare … In Romania nu se mai consuma produse Romanesti.

Eu sunt pro produselor autohtone, e clar sunt produse straine care nu le avem in Romania, dar exista produse Romanesti de o caliate net superioara pe care nu le apreciem, nu ne uitam si nu suntem mandrii cu ce avem. Un exemplu exceptional l-am primit de la seful meu din Polonia si anume: a cumparat pentru un targ doar produse ce au tara de provenienta Polonia, de ce? Le cunoaste calitatea, ii plac si in plus genereaza venit pentru tara sa natala.

Din pacate noi Romanii nu ne simtim Romani si nu ne mandrim cu faptul ca suntem Romani, din pacate imaginea pe care o avem despre noi nu face decat sa ne dauneze si in loc sa fim patrioti ne stricam imaginea .

Cand ai cumparat ultima data mancare 100% romaneasca? Cand ai fost la un targ de produse Romanesti si sa cumperi cele necesare de acolo? In piata suntem invadati de mere, pere, prune, etc. duse din alte tari, de ce? Par a fi mai iefine, dar nu poti compara calitatea unui produs care sta zile sau saptamani pe drumuri, inca verzi, cu cele culese proaspat de cateva zile.

Eu ma simt Roman si ma mandresc cu asta, imi laud tara si orasul (deh … e evident doar faza cu orasul ), chiar si pe sefii mei i-am inebunit cu povesti despre diverse cladiri din Arad si cu plimbari lungi pe malul Muresului, pe faleza, pe stradul (care e cel mai mare de pe o apa curgatoare din Europa ), etc. M-am laudat si cu branza de burduf, mierea din zona Fagarasului, etc. De ce sa nu o fac? Cand au gustat au ramas foarte placut impresionati de ele si de aceea voi continua sa le promovez si sa le aminesc de cate ori pot.

Un exemplu de produse din Arad sunt vinurile de la Wine Princess (cramele de la Minis), istorice si cu un vin deosebit.

Oricum … ma bucura initiativa celor de la Real care au saptamanal cate un targ cu o produse Romanesti in magazinele lor. De exemplu in acest sfarsit de saptamana e targ de mere (trebuie sa fug sa-mi iau mere Ionatane, imi plac cel mai mult caci sunt zemoase ). Aici mai multe informatii despre evenimentele lor.

M-ar bucura daca fiecare oras ar face o piata strict pentru producatorii locali, in care cei cu produse din alte tari sa nu aiba voie. Asa s-ar putea promova si stimula mult mai bine comertul cu produse alimentare autohtone. Si sa nu carecumva sa nu stimulam agricultura … caci zau … avem un potential enorm … am putea hrani jumatate din Europa daca ne-am pune osul la treaba … Asadar … putem incerca?

Pana la urma cred ca voi relua subiectul si in afara Super Blog 2011, caci acest articol este pentru acest concurs … dar nu numai, chiar trebuie sa dam un semnal si sa pornim lucrurile in directia buna in asa fel incat intradevar sa devenim o tara cu care sa ne mandrim, de fapt sa ne mandrim si cu alte lucruri, cum ar fi agricultura.

Iata ca am terminat cu aceasta editie de Lecturi Urbane. Si ce editie a fost … pentru prima data am fost in tramvaie si am impartit carti calatorilor. Am dat peste 300 carti, am stat in tramvaie peste 5 ore si am avut o multime de oameni alaturi: Daniel, Cristina, Anca, Crazzy, Costin, Amalia, Sorin si liceenele: Adriana, Cristina, Monica, Anca, Estera, Lenuța, Roxana, Ileana, Emanuela, Claudia, Diana (daca vor pot sa dau numele complet, dar m-am gandit ca mai bine e sa nu ).

Pot spune ca oamenii sunt surprinsi, chiar nu stiau de proiect, unii intrebau cat trebuie sa plateasca pentru carti, altii au fost mai avizi si au luat cate 2-3 carti. Tinerii au fost receptivi si chiar am dat multe carti tinerilor. Am primit si propuneri de donatii de carti, astfel ca desi am dat o multime de carti pe viitor vom avea tot mai multe.

A fost prezenta si putina presa, ca de obicei evenimentele de la Primarie si lasari de carte de acolo au fost mai importante , multumesc lui Lucian pentru amabilitatea si rabdarea de a merge cu noi cu tramvaiul si de a ne vedea in lucru .

Asadar, un succes si aceasta editie. Urmeaza altele, cat mai curand si cat mai reusite .

Pozele … after the break

Aici … pauza publicitara, care nu este .

Desi e cam racoare am zis ca ar fi frumos ca sa ne strangem mai multi si sa ne apucam de pedalat … nu oricum si nu oriunde … ci in Lunca Muresului.

E la o aruncatura de bat de Arad, dar totodata iti permite sa traiesti o adevarata aventura, cortul meu permite 4 oameni sa doarma in el, masina mea are 4 locuri, eu am biclicleta … dar ai mei dragi prieteni nu au toti … asa ca am ales o solutie foarte facila: inchirierea de biciclete si de suport pentru ele ca sa pot sa le transport cu masina.

Stateam si imi faceam planurile … prima zi, sambata o tura scurta (cam 2 ore de pedalare), dupa care masa gatita la ceaun , plimbare apoi prin zona si m-as pune si de o oglinda cu bicicletele. Pentru cei nefamiliarizati … oglinda este un joc super simplu, trebuie sa-l imiti pe cel dinaintea ta, iar daca gresesti acumulezi puncte, la final primu’ care are 21 puncte pierde si se alege cu o pedeapsa . Ziua 2, duminica … well … tura mare a rezervatiei Lunca Muresului, vreo 4-5 ore … cu sandwich-uri dupa noi, cu apa si celelalte necesare … sa ne pierdem prin hatisuri si bineinteles sa descoperim fauna. V-am spus ca sunt caprioare, iepuri, o multime de pasari … iar cand vine vorba de biodiversitate … e loc de studiu … si de fotografii . Dupa care … gratar? Ceaun? Da de unde foc si frigarui (gurmandul de mine sufera la ora asta iar faptul ca scriu despre mancare ma face sa nu ma mi-o doresc asa de mult … sper ) … iar dupa … partea de desert … nu spun … as face o surpriza placuta, as pune bezele la foc da’ exista riscul sa par prea americanizat … asa ca as pregati altceva: nuci cu miere amestecate si puse peste un blat dulce, insiropat si cu niste ciocolata rasa deasupra … ce spuneti?

Da’ stai ca ma ia imaginatia pe dinainte … fiind vorba de un weekend … eu il consider ca fiind ideal doar 2 zile: sambata si duminica … vineri de obicei cam trebuie sa-ti iei liber de la munca … sau esti rupt dupa munca … iar vineri as face pregatirile si as inchiria cele necesare … iar daca cortul meu nu face fata … i-as pedepsi pe prieteni sa aduca unu’ de pe unde apuca

Multi prieteni ma stiu … is om cu idei, inventez, promovez, ma implic, ma agit … da’ uneori parca nu prea am acelasi randament daca nu sunt impulsionat … iar acum sincer … cand am vazut preturile pentru inchirierea de produse de la Aventuria … well … ma simt de parca aceasta proba de la Super Blog 2011 ar putea sa devina realitate … atat doar … vreama asta rece, umeda si mohorata … este complet impotriva mea … da’ nu-i buba … vine primavara si vara .

E clar? Proba pentru Super Blog … bifata .