Aventura de duminica Posts

Aventura de duminica – ep. 9

Mi-am tot spus că trebuie să reîncep și seria de articole ”Aventura de duminică”, iată că a sosit momentul.

După revenirea din State de acum 2 ani (mai să fie cum a zburat timpul), mi-am tot notat în telefon aventurile cu datele aferente dar nu am avut timpul și nici nervii, și da, mi-a lipsit inspirația, cheful, etc. în a scrie aventurile din perioada imediat urmatoare întoarecerii. Dar acum că m-am întors din București am decis că e oportun să mă țin cât de cât (dacă nu săptămânal, măcar lunar) de această serie.

Acum două săptămâni, pe 7 februarie, am făcut o nouă aventură: am mers pentru prima dată la un curs de dans. Inspirația pentru aventura aceasta mi-a venit când am primit invitația la curs de la Otilia (hello Oti 😀 ). Cum aveam de gând să-mi umplu programul pentru acel sfârșit de săptămână am acceptat provocarea (indirectă) și mi-am programat două ore pentru a învăța West Coast Swing.

Am ajuns tocmai la timp (deși am întârziat 15 minute), când s-a facut dansul demonstrativ și s-a explicat în ce constă stilul de dans.

IMG_3455

După ce ne-am ales perechile, am trecut la învățarea pașilor de bază, condusul partenerei (aici au fost câteva probleme căci au fost femei care nu s-au prea lăsat conduse), metoda aplicată de instructori pentru a învăța femeile să fie conduse a fost una extrem de amuzantă și totodata eficientă: noi, bărbații dădeam un impuls de deplasare partenerelor care trebuiau să se deplaseze cu ochii închiși până în momentul în care noi le opream, direcționarea, pentru a evita coliziunile, era baza în acest exercițiu și pot spune că a fost puțin dificilă pentru unele femei.

Cel de al doilea exercițiu a presupus utilizarea unei benzi elastice care a avut rolul de a ajuta în sincronizare și descoperirea modului de transmitere a impulsurilor necesare schimbării de direcție, coordonarea partenerilor, etc. Nu are rost să vă spun că a fost foarte amuzant, dar mai puțin amuzant ca primul exercițiu.

12694949_740906249383704_1879770419987660257_o

12698580_740905769383752_8607307782539553352_o

Cel de al treilea exercițiu a fost individual/în grup, bărbații și separat femeile, și a constat din învățarea pașilor, a întoarcerilor și a păstrării axului de deplasare specific West Coast Swing-ului. Nu e așa de ușor pe cât ați crede, dar nici moarte de om nu e, trebuie exersat și necesită puțină coordonare (zic eu, un începător).

Ultimul exercițiu la care am participat (deh, am plecat mai repede căci prea mi-am umplut programul) a fost cel în care am exersat cu partenerele pașii de bază precum și deplasarea pe axa specifică stilului de dans. După o jumătate de ora, sau mai bine, de exercițiu pot spune că am ajuns să mă descurc satisfăcător și am decis că pot pleca mai repede.

12694613_740906652716997_69423944786973080_o

Zis și făcut, când s-a luat pauza eu am plecat și acum parcă regret, am pierdut cu siguranță câteva elemente mai deosebite din stilul de dans.

12657891_740906602717002_8141152645006941576_o

Cu toate astea pot spune că am învățat ceva și sunt sigur că voi putea să recuperez rapid dacă voi continua cursul. Încă nu sunt 100% sigur că vreau să continui căci e destul de dificil să ajung în fiecare duminică de la 11 la 13 la curs.

Per total a fost o experiență frumoasă și vă recomand cu căldură un curs de dans, ajută mult, mai ales cuplurile.

Pentru cei interesați de a învăța, aici găsiți link-ul cu evenimentul pe Facebook ce conține toate informațiile și costurile (reduse din punctul meu de vedere) pentru acest curs de dans.

Rămâne să revin cu aventura de săptămâna aceasta, una simplă și relativ scurtă dar asta dar mai multe în următorul episod 😀

Imaginile sunt luate de pe pagina evenimentului inițial, la care am participat, și dacă vă uitați cu atenție poate mă găsiți și pe mine într-o fotografie.

Aventura de duminica – ep. 8

Asta este ultima aventura din State. Si ce aventura!

Se face ca vineri seara am pornit spre New York, asa ca va imaginati ca aventura avea sa fie clar una memorabila. Ei, de data aceasta, aventura a avut de fapt 3 componente, nu doar una.

Prima bucata si cea la care m-am gandit in prima faza ca fiind singura aventura a fost acea aventura pe care la ora 23.30 sambata noaptea am zis ca e momentul sa o pornesc.

Hai ca nu va mai tin in tensiune, am pornit spre Empire State Building, si da, am inceput ziua de duminica, sus, deasupra New York-ului.

 

IMG_5654

Empire State Building este deschis zilnic de dimineata de la 9 pana noaptea la 2, iar la recomandarea sorei mele am decis sa il vizitez noaptea, deoarece este mult mai spectaculos decat in timpul zilei. Tin sa va spun ca pentru mine a fost intradevar extrem de spectaculos, dar nu am termen de comparatie astfel ca nu pot spune daca este mai spectaculos ca pe timpul zilei.

(more…)

Aventura de duminica – ep. 7

Aventurile continua, chiar daca nu am ajuns inca la zi, de aceea o sa incerc sa scriu 2 aventuri pe saptamana ca sa ajung la zi, cred ca nu va suparati daca azi va mai spun o alta aventura din cele ce le-am facut cat am fost in State.

Fiind duminica, de sambata mi-am tot stors creierii si am intrebat prietenii de acolo: ce sa fac pentru aventura de duminica?

Dupa ce mai multe sugestii amuzante si cam nerealiste sau nerealizabile mi-au trecut pe la urechi, am cedat intr-un final la cea mai buna din ele. Aaa, si partea faina a fost ca discutia s-a petrecut chiar dupa ce m-am intalnit cu Vali Barbulescu intr-un Starbucks 😀

Astfel, aventura de duminica a fost primul meu pool-party! Wohooo, am ales pool-patry-ul celor de la Anjunabeats, o alegere excelenta deoarece am avut parte de cativa DJ pe care ii urmaresc prin intermediul podcasturilor, ca de exemplu: Boom Jinx, Matt Lange, Mat Zo, Arty sau Norin & Rad.

IMG_4756

De duminica dimineata ne-am pus pe pregatite, rucsacul meu cel umblat prin lume (cred ca a vazut cam toate tarile ce le-am vizitat), a devenit locul de depozitare pentru doua prosoape mari, crema protectoare pentru soare si alte cele necesare unei zile de leneveala la soare, party si muzica buna.

Pe dupamasa, devreme, sa tot fi fost 13, ne-am prezentat la hotelul Raleigh, care au ditamai piscina pregatita pentru pool party. Si ne punem la rand, frumos, dupa un gurp de vreo 10 oameni si stam vreo 10 minute. Nici bine nu incepe sa se miste randul cand observ ca oamenii de la paza nu lasa pe nimeni sa intre daca aveau rucsac. Frast, va dati seama ce incomod, adica sa car toate cele din rucsac, sa imi scot toate cele si sa renunt la rucsacul meu? WTF?! Nu zicea niciunde pe site-ul lor ca sa nu venim cu rucsac sau geanta sau ceva. Si trece o prietena de a mea cu un rucsac de acela de plaja. Perfect, o sa trec si eu. Vezi sa nu, al meu e prea mare si nu au timp/nervi sa il verifice. Solutia, sau nu intru sau il las afara, in strada.

Nah, va dati voi seama? Ce optiuni aveam? Nu de alta da’ noi trebuia sa intram pana la ora 14 si casa era la un 40 minute distanta iar taxi de luam ma termina de bugetul meu pt. distractie. Ce ziceti ca am facut? Da, l-am golit, atat cat am putut cara in maini, pe la prieteni prin maini si am lasat una bucata rucsac cu stick-uri, servetele, carti de vizita, etc. pe strada, in spatele unui tufis. Da, in spate la un tufis.

Eh, am trecut hopul si am zis ca asta e, nu renunt eu la aventura mea de duminica si nah, o sa fie fain de povestit ulterior daca imi recuperez rucsacul sau nu, adica o sa am un fel de doi in unu aventura.

Primul impact cu party-ul a fost: ha?! Adica erau vreo 500 de oameni in total, vreo 20-50 pe langa piscina si doar vreo 5-10 in piscina, cam 50 oameni pe sezlonguri, iar in fata scenei sa fi tot fost aproximativ 2-300 oameni, restul erau in miscare pe la baruri, intinsi la plaja. Ce mai, o atmosfera chill si cam linistita pentru un party.

IMG_4754
(more…)

Aventura de duminica – ep. 6

Ei iata ca a venit timpul sa scriu despre aventurile de duminica de care am avut parte in State. Am continuat sa le fac si acolo, si dupa ce m-am intors, dar cum mi-am luat o mica vacanta de la scris, acum avand chef de scris, am zis ca e momentul sa ajung la zi cu aventurile.

Asadar, aventura de duminica, prima din State.

Brunch

Cum eu nu sunt un prea mare pasionat al plajei am zis sa profit de faptul ca am de facut aventura de duminica si sa merg la plaja. Zis si facut, dupa ce m-am trezit mai tarziu (deh, am sarbatorit o zi de nastere cu o seara inainte), am purces la micul dejun tarziu (brunch) si apoi la plaja.

 

Pe plaja sunt in permanenta masini de politie care sunt pozitionate la mai toate intrarile pe plaja. Motivul? L-am aflat ulterior: sa nu mergi pe plaja cu bauturi alcolice, sau baut, ori cu altfel de substante de natura … well va dati seama de care.

10001348_10203532849987707_1542322982_n

Cum se face, cum nu se face, am avut norocul ca soarele sa se ascunda in spatele norilor, astfel ca planul meu s-a schimbat si am ajuns sa merg la piscina, sa ma relaxez la un semi-soare, printre nori si palmieri, langa un graffiti ce orna peretele de langa piscina 😀

 

Si iata ca aventura mea s-a schimbat din plaja in chilling by the pool. Bineinteles ca nu aveam cum sa fac aceasta aventura singur, am avut alaturi pe Ana, Peter si Larisa 😀

Pe drumul inapoi, am ajuns pe langa un rent-a-car, dar nu orice fel de rent-a-car, ci un exotic rent-a-car 😀 Sumele? Intre 500 si 2000 USD/zi. Apropos de masini, pe langa faptul ca cei din Miami conduc masini noi sau foarte noi, muscle cars, ei o fac deoarece le cumpara in leasing pe care il deduc ca si cheltuiala, pe cand restul americanilor nu prea fac asta.

Va las si cu pozele facute in aceasta aventura, care din pacate a fost scurta (deh, vremea asta, mai ales prin Miami, schimbatoare al naibii).

PS: Cu ocazia acestei aventuri am mai bifat o chestie de pe lista mea cu 100 de chestii de facut 😀

1939701_10203532849107685_998198180_n

10007431_10203532848947681_879673636_n

 

1013865_10203532850507720_1212140524_n

 

1939439_10203532849827703_1083401472_n

1558578_10203532849547696_1308942623_n

1982170_10203532849347691_1074172351_n

Aventura de duminica – ep. 4 (Sunday Adventure)

Dupa cum am spus pe Facebook, azi am fost in Budapesta, astfel ca a trebuit sa ma gandesc la o aventura ce sa o pot indeplini acolo. Cu Budapesta este una din cele mai vizitate capitale Europene am decis sa profit de ocazie si am lansat o provocare pentru mine: sa imi fac poze cu 30 de oameni, de preferat turisti.

As I said on Facebook, today I was in Budapest, so I had to think of an adventure that I can do there. Because Budapest is one of the most visited European capitals I decided to take advantage of this occasion and I set as a challenge for myself: to take pictures with 30 people, preferably tourists.

Zis si facut. Dupa ce am gasit un loc de parcare in apropiere de Deak Ter, am purces pe Vaci utca spre Bastionul Pescarilor deoarece stiam ca acolo e plin de turisti si imi va fi mult mai usor sa indeplinesc aventura/provocarea.

As said, done. After finding a parking spot close to Deak Ter, I went on Vaci utca towards the Fishermen Bastion because I knew that there is full of tourists and it would be easier for me to fulfil the adventure/challenge.

Pe drumul spre Bastion am decis sa ma opresc putin deasupra tunelului, loc unde am dat peste un grup de noua tineri turisti (cred ca de prin Franta, da’ poate gresesc). Grupul era insotit de un ghid care le povestea despre istoria Ungariei. Cand a terminat de povestit si se pregateau sa plece am intrat in vorba cu ei si le-am propus sa participe la aventura mea. Nu au ezitat si astfel, din prima incercare am bifat 9 persoane din 30 propuse.

On my way to the Bastion I decided to stop for a second overt the tunnel, at that place I found a group of nine young tourists (I think they were from France, but I might be wrong). The group was with a guide that was telling them about the history of Hungary. After the guide finished and they were getting ready to leave I proposed to them to be part of my adventure. They didn’t hesitate and thus, from my fist try I’ve checked 9 people out of 30.

The first nine

Vazand ca imi merge am prins putin curaj si am purces mai departe. Dupa ce am dat o tura pe la Bastion am realizat ca imi va fi mai simplu sa fac aceste poze in fata Galeriei Nationale de Arta (cladirea mare cu cupola care e sus pe deal). Am “ochit” un grup de spanioli si am abordat ghidul, de data aceasta fara de succes caci nu stia engleza. Sa nu ma dau batut am mers la primul grup compact de tineri, de fapt tinere (norocosul de mine 😉 ) si am gasit intelegere. Fetele au fost super simpatice si chiar si-au pus caciulile colorate in cap, ele calatorind prin toata Europa si peste tot isi fac poze cu acele caciuli.

Seeing that it’s working I got some courage and move on. After taking a tour at the Bastion I realised that it would be simpler to take these photos in front of the National Gallery of Art (the big building with dome from the hill). I “eyed out” a group of spanish people and started to talk with the guide, this time with no luck because it didn’t know english. Not giving up I went to the first group of young people (I can’t say teens, or can I?), actually girls (lucky me 😉 ) and they understood me. The girls were super cool and even put on some coloured hats, they are traveling trough Europe and everywhere they take pictures with those hats.

The girls with coloured hats

Nici bine nu m-am indepartat si am vazut o familie care isi faceau poze. M-am oferit sa ii ajut, dupa care le-am cerut eu ajutorul 😀 . Vedeti, e bine sa ajuti pe altii, si ei te pot ajuta dupa aceea.

I didn’t even went to far and I saw a family that was taking pictures. I offered to help, then I asked them for their help 😀 . See, it’s good to help others, they can also help afterwards.

A nice hungarian family with 3 kids

Intr-un final am mai vazut un grup de tineri si i-am rugat sa ma ajute cu aventura mea. Au fost atat de simpatici incat si-au chemat si prietenii si de la 5 oameni au devenit 16, astfel ei au devenit cel mai numeros grup cu care m-am fotografiat.

Finally I saw again a group of teens (this time I think they are in their teens) and asked them for help with my adventure. They were so nice that they called for their friends and from 5 people they were 16, thus making them the biggest group I took pictures with.

Egyptians, Spanish and Italians (I think) the largest group, 16 people!

Astfel, calculand ca am depasit numarul de 30 de persoane, am decis ca ar fi momentul sa pornesc spre casa. Tin sa multumesc tuturor care s-au lasat fotogafiati. Multumesc, sunteti niste oameni minunati, cu totii 😀 .

Thus, adding up I found I exceed the 30 people mark, so I decided that it would be a good time to head back home. I would like to thank all whom had taken pictures with me. Thank you, you are all wonderful people 😀 .

Aventura de dumininca – ep. 3

Duminica aceasta am pornit din nou intr-o aventura. Asa cum am mai spus, vreau ca in fiecare duminica sa fac ceva deosebit.

Fiind trecut de data de 1 martie, mai exact fiind fix pe 2 martie am zis ca cea mai buna idee ar fi sa fac ceva legat de primavara si pentru femei, sa fiu un fel de vestitor al primaverii. Zis si facut, sambata am dat pe telefoane si am stabilit cu inca alti 3 barbati sa ne unim puterile si sa cumparam o multime de flori pe care sa le impartim femeilor de pe strada, din magazine, etc.

Lalele

Lalele

Surpriza mai neplacuta a fost aceea ca toti cei ce initial au spus ca participa, au renuntat. Ei, ce sa-i faci? Si asa aveam eu un plan de rezerva. Asadar, am apelat la planul de rezerva si anume: am mers pana la Lidl si am cumparat 35 fire de lalele de mai toate culorile ce le aveau (mai putin galbene caci nu-mi place sa ofer flori de culoare galbena) si am pornit spre Malul Muresului.

O lalea pe hinta

O lalea pe hinta

Aradenii stiu prea bine ca duminica, mai ales daca e vreme bunicica, pe Malul Muresului, pe faleza, se gasesc foarte multi oameni care ies la plimbare. Ei, conform planului meu de rezerva, am trecut la “amplasarea strategica” a cate unui fir de lalea, ba pe banci, ba pe hinte, ba iarasi pe banci, s.a.m.d. reactiile nu au intarziat sa apara si pot spune cu mana pe inima ca am vazut o multime de oameni care au zambit, in special femei, normal, nu?

Tot ca si rezultate pot sa spun ca am vazut o familie care pe centru avea lalele din cele puse de mine pe Malul Muresului, asta m-a bucurat caci astfel se vor bucura de aceste flori si acasa, nu doar cat a tinut plimbarea.

Rezultatele le vedeti in pozele de mai departe.

Ramane ca pe duminca ce vine sa pregatesc mai din timp aventura, nu de alta da’ am impresia ca s-ar putea aceasta aventura sa includa un drum intr-o alta localitate, daca nu o alta tara 😀

Aventura de duminica – ep. 2

Asa cum am mai scris, am decis ca in fiecare saptamana sa am parte de o aventura, sa fac ceva ce nu-mi sta in fire.

Saptamana asta nu prea am avut inspiratie asa ca dupa o scurta consultare cu Norbert am decis ca ar fi interesant sa scot oameni din casa si sa ii duc cu mine intr-un periplu culinar 😀 Evident ca am pastrat destinatiile surpriza si nici nu am dat detalii asupra a ce vom face exact. Dupa ce am dat sfoara in tara, in nici o ora am avut 3 voluntari: Silviu, Bia si Miha (ordinea in care s-au anunat).

Dupa mai putin oficialul tur in care i-am ridicat pe toti am purces la prima noastra oprire. Astfel prima oprire in cadrul aventurii a fost gelateria Venetia din Atrium Center, gelaterie unde ne-am delectat cu prima tura de desert. Am luat asa: Miha – tiramisu, Silviu – savarina (update: a ales savarina dupa ce a cerut Choux a la Creme), Bia – cupa de pepene, iar eu o cupa Amareto. Miha a spus: bun, i-a placut si posibil sa mai revina. Silviu, well, Silviu a spus ca e la fel ca peste tot, dar a fost nemultumit de faptul ca servetelul sau a fost imbibat complet in siropul in care a fost insiropata savarina, zau, arata galben ca o foaie veche. Bia a mancat toata, dar toata cupa de inghetata cu pepene si a laudat-o. Eh, ce sa spun de inghetata mea? A fost buna, cu putin ca multa frisca si cu visine multe pe fundul cupei, asa, ca si o comoara ascunsa. Verdict dupa ce am platit si am analizat si serviciile: 6-7 din 10, cu posibilitatea sa ii dam 7 pentru ca e aproape de cam toti. Atmosfera e tipica de un mall, trafic mare de persoane, scaune clasice ieftine si cam incomode, viteza de servire: mica, avand in vedere ca e o singura d-ra ce serveste vreo 10 mese cu un total de aprox. 50 oameni.

Cupa cu pepene si tiramisu

Amareto si savarina

Cea de a doua oprire, anticul, binecunoscutul si mai comunistul local: Libelula. Aici aventura mica: Silviu era: bai e inchis, vad eu ca nu e aprinsa lumina, e inchis, va spun eu. Evident ca a fost deschis si ne-am pus de am comandat: profiterol, ce altceva sa comanzi la Libelula? E locul pe care toti aradenii il asociem cu cel mai bun profiterol din oras. Rezultatul: din cele 4 cupe comandate, doar in una a mai ramas putin, sunt sigur ca daca ne aducea ceva cu ce sa ne spalam pe degete am fi fost in stare sa curatam cupele cu degetele. Reactiile: Miha: chiar e bun, nu ma asteptam sa fie asa de bun. Silviu: nu mai pot, nu mai pot, da’ il mananc pe tot. Bia: bun, foarte bun. Eu ce era sa spun? Era clar, acelasi gust ce in copilarie era rasfatul ocazional, cand cu parintii si sora ieseam vara la o plimbare pe centru si ne opream de mancam un profiterol si beam un Pepsi (nu ca in ziua de azi Coca-Cola). Verdictul dupa plata: 7-8 din 10. Atmosfera e partial comunista (personalul si felul in care arata cupele, Miha, stiai ca a ta cupa a fost stramba?), scaunele comode, totusi curat si ingrijit, acelasi gust din copilarie, spatiul muuult mai mic in interior si … plin de italieni batrani.

4 cupe cu Profiterol

Profiterol

Destinatia finala nu a mai ramas secret inca de la prima din ele, secretul major fiind a doua destinatie. Cu toate astea cand am ajuns la Segafredo Zanetti Espresso Arad eram aproape toti giftuiti, dar credeti ca ne-am dat batuti? Nu, cel putin nu eu 😀 Am mers pe o prajitura: Tortino al Cioccolato. Restul au mers pe chestii light: Miha – apa plata cu lamaie (si nu pt. cliseu ci pt. ca avea nevoie de alt gust decat dulcele ce l-a mancat pana acum), Silviu – Coca-Cola (zau?! aaa, bine optiunea lui), Bia – un fresh de mere, sfecla si morcovi (da, sfecla rosie, de aia dulce). Cum eu am ramas singurul pe reduta pot spune atat: cred ca au regretat cand au vazut cum se scurgea ciocolata topita din prajitura aburinda. Dumnezeu-le mare da’ a fost un deliciu. Pareri: pai ce pareri, eu am mancat singur si va spun ca a fost mirifica prajitura asta, iar ce inseamna gaura la buget, nu a fost mare. Verdict: 9 din 10, local nou, servire buna, rapida, modern, cu gust si plin, Doamne, au refuzat un cuplu caci nu mai aveau loc, culmea, cuplul a revenit mai tarziu, asta da perseverenta 😀 (sau poate le-a recomandat ospatarul cand sa revina).

Tortino al Cioccolato cu decor

Tortino al Cioccolato cu decor

Tortino al Cioccolato

Update: Silviu a venit si cu notele sale: 4, 9 si 9. Asa ca m-am simtit obligat sa va ipartasesc si notarea sa, e bine, asa va faceti o impresie mai buna 😀

Rezultatul aventurii: o dupamasa plina de povesti, dulciuri si plimbari prin ploaie, dar cel mai important: o aventura unica, placuta si care se pare ca mi-a adus fani pentru aceste aventuri saptamanale.

Pe saptamana viitoare.

Aventura de duminica

Am decis ca in fiecare duminica sa am parte de cate o aventura, sa fac ceva ce nu-mi sta in fire, ceva ce de obicei nu face sau alte lucruri care sa ma provoace. Ei, duminica trecuta, atunci cand am luat decizia am zis ca neaparat sapt. asta o sa fac acest lucru. Nu l-am facut duminica deoarece s-a ivit ocazia sa am parte de o aventura joi, si ce aventura.

Joi, am primit provocarea unui prieten: sa imi aloc 4-6 ore seara de la 18.30 si un buget de 30 lei pt. o aventura/deszvoltare personala, provocare acceptata.

Zis si facut, la ora 18.30 eram in Aradul Nou, la gara si ma pregateam sa ma urc intr-un tren pt. a merge in Timisoara, eu care nu am mai fost cu trenul de vreo 4-5 ani.

Prima impresie: wow, au schimbat vagoanele, e mai curat, iata ca face ceva CFR-ul, am si zis pe Twitter ca ii mai acord o sansa.

Sansa CFR

Am mentionat eu ca e 13, ca e luna plina, da’ de unde sa stiu eu ce urma.

Totul bine si frumos, am ajuns in Timisoara, am pornit pe jos prin centrul ei (cum intr-o zona se lucreaza am ocolit mult si am descoperit o noua strada pietonala) si ne-am indreptat spre Iuliu Mall, destinatia noastra finala. Dupa ce ne-am invartit aiurea vreo 10 minute am descoperit unde se gaseste Pizza Hut si ne-am pus pe mancate, profitande de oferta gen “all you can eat”, oferta cu cateva conditii, pe care evident ca nu le stiam si datorita carui fapt se prea poate ca a noastra chelnerita sa se fi iritat explicandu-ne ce nu se poate din ce noi doream.

Pizza Hut

OK, totul s-a lamurit si am purces la degustarea a catorva sortimente de pizza (destul de gustoase). Dupa ce ne-am saturat ne-am pus in miscare inapoi spre gara, nu cumva sa pierdem ultimul tren, cel de la 23:23 spre Aradul Nou.

Ne-am incadrat in timp, cu toate ca ne-am prapadit de ras pe drum (Moon-moon 😀 ) si am ajuns cu 30 min. mai devreme, biletele luate, ne-am dus la peronul 7, asa cum zicea pe LCD-ul ce tine loc de panou electronic. La ora 23:15 anuntul prin sistemul CFR ne confirma ca al noustru tren: 2613 directia TM-Nord – Aradul Nou pleaca de la linia 7, dar ce tren, linia e goala. Observam noi un tren pe linia 6, (sase pt. cei ce confunda numerele, sase inainte de sapte), dar scrie pe el ca e 2601 de la TM-Nord la Arad, nu Aradul Nou.

DSCN8312

Vine ora 23:23 si tren pe lina 7 (sapte) nu este, pe la 23:30 pleaca cel de pe linia 6 (sase). Stam inca vreo 10 minute si mergem de intrebam ce se intampla cu trenul nostru, 2613 (vezi biletul de mai jos), raspuns halucinant de la tanti de la casierie:

“- Pai de ce nu ati urcat in ala de Arad?
– Ne scuzati, dar pe el era scris Arad, nu Aradul Nou si in plus la sistem s-a anuntat ca cel de Aradul Nou e pe linia 7 (sapte) si nu 6 (sase).
– Aaa, dar trebuia sa va urcati in cel de Arad, caci doar ati vazut ca pe linia 7 (sapte) nu este tren.”

Asadar, noi trebuia sa ghicim ca trenul de pe linia 6 (sase), cu un alt numar, cu alta destinatie, este cel in care trebuie sa ne urcam, nu cel de pe linia 7 (sapte), anuntat, afisat si cu numarul corespondent biletelor noastre. Minunat!

IMG_2838

Intr-un final, am pus mana pe telefon, l-am trezit pe tatal meu, care a venit de ne-a recuperat din TM pt. a nu ramane blocati in gara de acolo pana la 4:30 dimineata cand ar fi fost urmatorul tren.

Da, asta inseamna o aventura, asta inseamna sa te bazezi pe CFR si sa te astepti sa functioneze corect un sistem care doar manaca bani 🙁

Oricum, asa am reusit de am bifat, fara sa planuiesc inca o pozitie de pe bucket list-ul meu 😀 .