calatorii Posts

Vizită în Hunedoara – prima parte

Stau în fața laptopului și încerc să îmi organizez gândurile legate de excursia în Hunedoara din sfârșitul de săptămână ce tocmai a trecut.

Se face că am fost invitat să particip la ediția de anul acesta a evenimentului „Vizită în Hunedoara”, și pot spune că eram curios să particip la o vizită de acest gen, așa cum am văzut că se tot duc mulți bloggeri. Ei, de data aceasta am avut și eu plăcerea să accept invitația și să mă bucur de ceea ce însemnă o vizită într-un oraș pe care de obicei doar îl tranzitez.

Joi seara am purces la drum și undeva la ora 22 am ajuns la destinație, ne asteptau câteva pizza, beri și voie bună. După povești și reînodarea prieteniilor, bineînțeles și după câteva beri, socializarea aferentă la terasa Sara, ne-am pregătit de prima zi, cea de vineri care se anunța a fi una extrem de interesantă, cel puțin pentru mine.

Câmp din Hunedoara

Supriza plăcută a venit de dimineață când vremea buna ne-a surâs și ne-a însoțit pe parcursul întregii zile. După un drum de 20 km, din Hunedoara, am ajuns în satul Peșteana, acolo unde am descoperit una din cele mai noi fabrici de produse lactate, cea a Fermelor Ado.

Fabrica de lactate

Nu am să intru în detalii legate de programul pregătit ci am să vă împărtășesc din lucrurile care mi-au atras atenția.

În halate

Pe întreg parcursul vizitei a trebuit să ținem seama de regulile interne legate de îmbracăminte, interacțiunea cu animalele, etc. E și normal, e vorba de produse alimentare, iar cu siguranța și calitatea acestora nu te poți juca.

Animăluțe

Am vizitat grajdurile, stația de muls, am văzut o mulțime de vaci, vițelușe și doar un taur (norocosul 😀 ).

Stația de muls

Taurul

Ce m-a impresionat este modul în care animalele sunt îngrijite, faptul că au pedometre prinse de picioare. Sunt analizate și înregistrate atât calitatea (mai mult), cât și cantitatea de lapte produs. Văcuțele sunt puse la dietă dacă greutatea lor e peste un anumit prag, asculta muzică de calitate, de la clasică la ambientală, sunt îngrijite și se are în vedere asigurarea unui mediu lipsit de stres, mai puțin când o trupa de vreo 20 bloggeri au venit în vizită.

Văcuțe cu pedometre

Boxă

La Ferma Ado am descoperit faptul că există oameni extrem de pasionați de ceea ce fac. Am aflat de exemplu, că există mai multe rase speciale pentru producția de lapte dar că e bine ca acestea să fie modificate prin încrucisări și cu rase de carne pentru a crește rezistența vacilor la diverse condiții de trai.

Ce mi-a plăcut mult a fost entuziasmul cu care ne-au fost prezentate văcuțele ”comoară”, văcuțe care au fost obținute de către cei de la Fermele Ado prin încrucișări atent făcute.

Văcuțe

Gata, trec la partea mea preferată: lactatele.

Am degustat din toate produsele pe care cei de la Fermele Ado le produc, de la chefir la mozzarella, trecând prin lapte, iaurt și telemea. Da, un rai pentru pasionații de lactate (io, io, io-s pasionat!), un loc în care dacă ai ocazia poți savura toate delicatesele proaspete.

Degustare

Farfuria mea

Am aflat informații importante, producătorii sunt obligați prin lege să specifice daca au adaos de lapte praf în produsele lor, lucru care nu e deloc sănătos.

Produsele fără adaos

Imi pare rău că nu am ajuns să vizitez și fabrica unde se procesează laptele și unde se produc toate brânzeturile, dar din motive de securitate a produselor era imposibil să vizităm 20 de oameni fabrica, le dădem peste cap normele 😀 .

Vreau să vă expun și ceva cifre: 2,5 milioane de Euro investitie în fabrica de produse lactate, peste 200 de vaci fericite, un taur (fericit și norocos 😀 ), peste 500 hectare de teren proprietate și în arendă, și o investiție totală de peste 10 milioane de Euro.

Cel mai mare regret este acela că produsele Fermelor Ado sunt distribuite (momentan) doar în județul Hunedoara, dar există planuri de extindere și în județele învecinate (haideți către Arad, aveți deja un client fidel 🙂 ).

Urmează cât de curand partea a doua cu povești despre legume, plăcinte, drumuri prin Hațeg și Hunedoara.

LE: Să nu uit, Fabricat în Hunedoara este un proiect organizat de Denisa Bârgău, Sebastian Bârgău şi Călin Bobora, este sponsorizat de Carpatcement şi Fermele ADO, având şi următorii parteneri: Sara Cafe și Pizzeria Napoli.

Sponsori si parteneri

Budapesta pentru un sfârșit de săptămână

Am zis că ar fi frumos să împărtășesc cu voi câteva lucruri noi ce le-am descoperit prin Budapesta. De câțiva ani vizitez Budapesta destul de des dar mai mereu am mers în cam aceleași locuri, urmând aproximativ același traseu: Vaci utca, malul Dunării, Palatul Parlamentului, Citadela, Bationul Pescarilor, Muzeul Național de Artă, etc. Sunt obiective turistice clasice, binecunoscute, vizitate și revizitate.

Un nou obiectiv care merită a fi vizitat este Karolyi ut este o stradă plină de tineri, în principal datorită Curții Gozdu (Gozdu Udvar). Această curte este de fapt un complex de localuri, pub-uri, cafenele, restaurante, etc. E un loc care pulsează, plin de viață și energie. Dacă nu m-aș fi întâlnic cu o prietenă ce locuiește in Budapesta e foarte probabil să fi trecut pe lângă această stradă și să nu fi intrat in Curtea Gozdu.

IMG_3651

Un loc frumos pentru o cafea, o gustare sau o bere este Spiler BistroPub. Un local foarte frumos amenajat, încăpător și foarte popular. Nu l-am vizitat căci chiar și acum primăvara era destul de plin.

IMG_3654

Totodată vă recomand să căutati DiVino, un lanț de pub-uri (pana acum am descoperit două locații în Budapesta si una din Debrecen, dar am văzut pe site-ul lor că au o locație și in Gyor). Avantajul este acela că puteți bea un vin bun (au vreo 150 de tipuri de vinuri) în locații frumoase și la prețuri acceptabile. Se plătește o garanție pentru pahar de 1000 forinti (cam 15 lei) dar care este totuși o metoda interesantă de a achiziționa un suvenir din Budapesta.

IMG_3656

DiVino din Budapesta pe care l-am vizitat eu este în apropiere de Bazilca Sfântul Ștefan și oferă o terasă încălzită, priveliște directă Bazilicii și un loc de odihnă ideal pentru cei ce au parcurs pe jos întreaga stradă Vaci.

Dacă vă este foame, Pizza Me este o opțiune bună pentru buzunarul oricui, pizza fiind gustoasă și nu e extrem de scumpă începe de la 330 forinți pe felie (cam 5 lei). E proaspătă, crocantă și întradevăr gustoasă (da, mă repet 😀 ).

Strada Karolyi duce în Deak Ferenc ter (piață) unde găsiți un Starbucks și de unde puteți să continuați pe strada ”fashion” (Deak Ferenc utca) până în Piața Vorosmarty (aveți acolo Hard Rock Cafe, H&M, etc.) și în 300-400 metri ajungeți la Lanchid (Podul cu Lanțuri).

Ar mai fi câteva alte obiective demne de menționat dar le păstrez pentru alt articol 😛 .

Pe final am să vă ofer un sfat pentru cei ce vizitează Budapesta cu mașina: aveți girja mare la parcări, amenda este de 6600 forinți (în jur de 80-100 lei) și o primiți foarte repede. Eu am mers două străzi ca sa gasesc un automat pentru a retrage bani (bancnote, care tot nu m-ar fi ajutat) și în 5 minute m-am trezit cu amenda la ștergător. Așadar, un 200-400 forinți în monezi vă va salva de un drum la un oficiu poștal și o cheltuială suplimentară.

Experienta Miami, dupa o saptamana

Iata ca a venit momentul sa va povestesc cate ceva din experienta de aici.

Primul impact e temperatura, peste 20 grade permanent. Apoi te loveste umiditatea, care nu e chiar atat de rea, face ca sa fie mai suportabila caldura. Urmatoarea chestie ce te baga in ceata e faptul ca se vorbeste mai mult spaniola decat engleza. Peste tot, mai ales daca esti caucazian si putin bronzat, te ia lumea direct in spaniola, nu tu engleza. Daca tu faci primul pas si saluti in engleza, atunci vor vorbi cu tine in engleza, deci e mai bine sa spui un “Hi” cand intri in magazin.

Daca mergi cu un autobuz, plata se face la sofer, de fapt la un automat care nu da rest si e bine sa ai marunti, aaa, si sa te tii bine, conduc soferii de autobuz de parca au masina de curse. Autobuzele sunt toate dotate cu aer conditionat si diferenta de temperatura e serioasa. Unele autobuze au si WiFi, asa ca te poti descurca mai usor daca e sa cauti o anume destinatie.

Daca stai in Miami South Beach trebuie sa stii doar cateva din strazile principale: Ocean Drive, Washington, Alton (in reparatii), Collins, Lincoln sau Espaniola Way. In rest, pe Washington intre 13th si 14th (mai aproape de 14th) e Miami Ink. La intersectia strazii 11 cu Washington Av. este un dinner tipic american, chiar si numele este “The Dinner”. In aceasta locatie a filmat si Will Smith pentru clipul Miami, asa ca am fost si pe unde a fost unul din actorii mei preferati 😀

Sa va mai spun ca pe 26 martie vreau sa merg pana in Space Miami la Paul Oakenfold si ATB? Da, merg caci doara am de bifat minim o pozitie de pe lista mea de 100 chestii de facut 😀 Adevarul e ca daca stau bine si numar, pana ma introc pot sa bifez vreo 10 pozitii din cele 85 ce le am insirate pana acum 😀

Am ajuns zilele trecute si la American Airline Arena, “casa” celor de la Miami Heat (actualii campioni). Mi-am luat bilet pentru meciul cu cei de la Raptors si pot spune ca abia astept sa vina data de 31 martie ca sa pot merge.

AA Arena

AA Arena

Pentru cei ce vor merge pe Ocean Drive va dau cateva sfaturi: pentru o deplasare mai rapida, si totodata pentru a putea face poze, mergeti pe partea cu plaja, peste drum de hoteluri, nu de alta da’ evitati si aglomeratia, evitati si hostesele care incearca sa va atraga la terasele lor, etc. Legat de terase, sa aveti grija ce comandati, exista niste bauturi mari, da’ mari, la 1-2 litri, cu muuulta gheata, cu putin suc si putin alcol, bauturi care sunt la “oferta” 2 la pret de 1, dar acel 1 costa de la 40 la 80 USD, in functie de locatia terasei respective (cu cat e mai pe centru, centrul fiind de la strada 8 la 15, cu atat mai scumpa bautura), in afara de asta, sfatul meu si al celor ce lucreaza in domeniu este sa intrebi mereu care e pretul specialitatilor, cam cat te va costa ce ai comandat si nu in ultimul rand, sa compari nota de plata cu ce ai comandat, nu de alta da’ te poti trezi ca platesti 80 USD pe o specialitate care in meniu era 40 sau 60 USD.

Un loc bun unde poti manca bine este restaurantul Next de pe Lincoln, am mancat acolo de 2 ori, o data Crab Cakes cu sos Tartar, absolut delicioase. A doua oara am gustat un Ahi Tartare, pot spune ca mi-a ramas in memorie, multitudinea de gusturi, intensitatea, combinatia de dulce, sarat, acrisor, amar, gustul de ghimbir, wassabi, ton, lamaie, toate amestecate intr-una, cu niste cipsuri enorme din porumb, cu un sos dulce acrosor si seminte de susan. Wow, o adevarata simfonie de gusturi.

Crab Cake

Crab Cake

Miami Beach e un loc unde poti auzi orice limba din lume. Chiar azi am avut parte de intamplare foarte faina: azi am decis sa port un tricou cu text in romana, iar in localul in care am luat micul dejun lucrau romani, a venit la mine o d-ra si m-a intrebat daca suntem romani caci e tare tricoul meu 😀 Legat de tricouri, cel cu Darth Vader si cel cu Trance-ul au avut un succes fenomenal prin Miami Beach, cu Darth Vader am avut reactii foarte bune in Starbucks, iar cu cel de Trance a starnit zambete in Story Miami (fostul Amnesia).

Tot in Miami Beach ai mai multe versiuni de deplasare gratis, sau aproape gratis: sunt faimoasele Alton Loop trolley-uri (au si WiFi) care te duc pe Alton pana pe 15, buggy-uri conduse de pustani dar care sunt aproape gratis, trebuie sa le dai un tip (recomandat intre 5 si 15 USD, functie de distanta care te-a dus), sau la 2,25 USD/drum autobuzele normale sau cu 4 USD/zi cu un abonament.

Daca vrei sa mananci bine, “The Knife” este un loc frumos si cu mancare buna, atat doat ca este in Bayside in Miami, la un 20 min. de Miami Beach, dar e aproape de AA Arena. Iar daca tot am mentionat Bayside este un loc nu prea bun pentru suveniruri, sunt cu 20-40% mai scumpe ca in Miami Beach, dar in schimb sunt mult mai multe, mai variate si sunt toate la un loc. Totusi, Bayside e un reper de vizitat caci din nou, multiculturalitatea e la ea acasa, o multime de oameni, de toate felurile, culorile, religiile si limbile.

The Knife - sea food

The Knife – sea food

Un alt loc perfect pentru a mânca in Miami Beach este “La Sandwicherie”, locul este bine cotat si vizitat chiar si de vedete. Localul este pe 14 colt cu o alee, daca vii dinspre Washington si mergand spre Collins. Localul este mereu plin, de fapt in fata lui, localul propriuzis are 2 m in latime si se intinte pe 10 metri in lungime, are un pult cu scaune inalte unde poti sa stai cat mananci sandwich-ul. Multi vin si isi iau la pachet un sandwich si/sau o salata, un smoothie sau altceva de baut. Servirea e buna, preturile foarte bune (primesti un sandwich mare, da’ mare, mananca doi oameni lejer din el, la 8,40 USD) si totul e foarte proaspat.

Yumm :D a great sandwich

Yumm 😀 a great sandwich

Hmmm, parca nu mai stiu ce sa spun, ba da, gasesti politie la fiecare colt, sunt asa de multi politisti incat te simti in siguranta permanent. Politistii sunt de toate felurile, de la cei pe biciclete, la cei ce au si caini. Pentru unii asta poate sa fie cam mult si sa se simta mega controlati.

Cops on the beach

Cops on the beach

Viata de noapte din Miami Beach este una extrem de activa, zilnic, mai ales acum in martie cand e si Ultra. Am fost pana acum in Clevelander si Story. Clevelender este o terasa pe Ocean iar intrarea este 20 USD, dar poti sa iti ei o masa daca comanzi o sticla de vodka. Vodka vine cu tot cu sucuri si costa pe la un 300-400 USD. E rentabil daca sunteti minim 5, bine, se renteaza in functie de bugetul fiecaruia 😀

Clevelander

Clevelander

In Story am prins seara de Deep House, am abut part si de cateva din cliseele tipic americane: prezentarea de act de identitate la intrarea in club sa dovedesti ca ai peste 21 ani, statul la rand in spate la acele cordoane rosii si apoi si intrarea rapida cu un telefon pe care se gasesc biletele. Bauturile in cluburi sunt scumpe, nu cu mult mai mult decat la terasele de peste tot.

The Story

The Story

Bun, acum am sa va las cu ceva poze ce le-am facut in aceasta prima saptamana de Miami.

Aventura de duminica – ep. 4 (Sunday Adventure)

Dupa cum am spus pe Facebook, azi am fost in Budapesta, astfel ca a trebuit sa ma gandesc la o aventura ce sa o pot indeplini acolo. Cu Budapesta este una din cele mai vizitate capitale Europene am decis sa profit de ocazie si am lansat o provocare pentru mine: sa imi fac poze cu 30 de oameni, de preferat turisti.

As I said on Facebook, today I was in Budapest, so I had to think of an adventure that I can do there. Because Budapest is one of the most visited European capitals I decided to take advantage of this occasion and I set as a challenge for myself: to take pictures with 30 people, preferably tourists.

Zis si facut. Dupa ce am gasit un loc de parcare in apropiere de Deak Ter, am purces pe Vaci utca spre Bastionul Pescarilor deoarece stiam ca acolo e plin de turisti si imi va fi mult mai usor sa indeplinesc aventura/provocarea.

As said, done. After finding a parking spot close to Deak Ter, I went on Vaci utca towards the Fishermen Bastion because I knew that there is full of tourists and it would be easier for me to fulfil the adventure/challenge.

Pe drumul spre Bastion am decis sa ma opresc putin deasupra tunelului, loc unde am dat peste un grup de noua tineri turisti (cred ca de prin Franta, da’ poate gresesc). Grupul era insotit de un ghid care le povestea despre istoria Ungariei. Cand a terminat de povestit si se pregateau sa plece am intrat in vorba cu ei si le-am propus sa participe la aventura mea. Nu au ezitat si astfel, din prima incercare am bifat 9 persoane din 30 propuse.

On my way to the Bastion I decided to stop for a second overt the tunnel, at that place I found a group of nine young tourists (I think they were from France, but I might be wrong). The group was with a guide that was telling them about the history of Hungary. After the guide finished and they were getting ready to leave I proposed to them to be part of my adventure. They didn’t hesitate and thus, from my fist try I’ve checked 9 people out of 30.

The first nine

Vazand ca imi merge am prins putin curaj si am purces mai departe. Dupa ce am dat o tura pe la Bastion am realizat ca imi va fi mai simplu sa fac aceste poze in fata Galeriei Nationale de Arta (cladirea mare cu cupola care e sus pe deal). Am “ochit” un grup de spanioli si am abordat ghidul, de data aceasta fara de succes caci nu stia engleza. Sa nu ma dau batut am mers la primul grup compact de tineri, de fapt tinere (norocosul de mine 😉 ) si am gasit intelegere. Fetele au fost super simpatice si chiar si-au pus caciulile colorate in cap, ele calatorind prin toata Europa si peste tot isi fac poze cu acele caciuli.

Seeing that it’s working I got some courage and move on. After taking a tour at the Bastion I realised that it would be simpler to take these photos in front of the National Gallery of Art (the big building with dome from the hill). I “eyed out” a group of spanish people and started to talk with the guide, this time with no luck because it didn’t know english. Not giving up I went to the first group of young people (I can’t say teens, or can I?), actually girls (lucky me 😉 ) and they understood me. The girls were super cool and even put on some coloured hats, they are traveling trough Europe and everywhere they take pictures with those hats.

The girls with coloured hats

Nici bine nu m-am indepartat si am vazut o familie care isi faceau poze. M-am oferit sa ii ajut, dupa care le-am cerut eu ajutorul 😀 . Vedeti, e bine sa ajuti pe altii, si ei te pot ajuta dupa aceea.

I didn’t even went to far and I saw a family that was taking pictures. I offered to help, then I asked them for their help 😀 . See, it’s good to help others, they can also help afterwards.

A nice hungarian family with 3 kids

Intr-un final am mai vazut un grup de tineri si i-am rugat sa ma ajute cu aventura mea. Au fost atat de simpatici incat si-au chemat si prietenii si de la 5 oameni au devenit 16, astfel ei au devenit cel mai numeros grup cu care m-am fotografiat.

Finally I saw again a group of teens (this time I think they are in their teens) and asked them for help with my adventure. They were so nice that they called for their friends and from 5 people they were 16, thus making them the biggest group I took pictures with.

Egyptians, Spanish and Italians (I think) the largest group, 16 people!

Astfel, calculand ca am depasit numarul de 30 de persoane, am decis ca ar fi momentul sa pornesc spre casa. Tin sa multumesc tuturor care s-au lasat fotogafiati. Multumesc, sunteti niste oameni minunati, cu totii 😀 .

Thus, adding up I found I exceed the 30 people mark, so I decided that it would be a good time to head back home. I would like to thank all whom had taken pictures with me. Thank you, you are all wonderful people 😀 .

Avantajele studentului de azi

De mult tot stau si ma gândesc, analizez si cântăresc, compar si ma întreb, atât pe mine cât si pe unii din oamenii cei mai apropiați mie, dacă sa plec in vizita in SUA.

In timpul facultatii (așa, mâine vremuri), nu existau programe de genul Work and Travel ca si cele de acum. Nu aveai cum sa pleci așa de ușor, trebuia sa aplici pentru viza, sa aștepți răspunsul, sa mergi la interviuri, etc. In plus in perioada de acum vreo 10 ani nu prea aveai cum sa treci prea ușor de interviuri si erau foarte mulți care cu tot cu “chemare” nu reușesc sa plece.

Iată ca in ziua de azi exista o mulțime de programe ce ajuta tinerii sa meargă in State. Cel mai popular, Work and Travel oferind o multime de avantaje.

Un prim avantaj: câștigi bani, pe care e normal ca ii cheltui vizitând America in lung si in lat. Eu unul după doua din cele trei luni petrecute as munci (unde o fi, banu’ sa iasă) si apoi o luna întreaga as petrece-o la volanul unei rental si as traversa America de la o coasta la alta.

As vrea sa vad Marele Canion, Mount Rushmore, Capitoliul, tot Washington D.C.-ul, Miami (plimbându-ma pe acolo cu Will Smith in boxe – Welcome to Miami 😀 ), Cape Cod, New York, Las Vegas si Los Angeles.

As mai merge in câteva locuri pitoresti: Yellowstone Park, acel desert din sare (nu știu cum i-l cheamă) si as încerca sa vad dacă pot rămâne o noapte intr-o rezervație indiana (asta rămasă de pe vremea când am citit Winetou).

Ideea de baza este ca as încerca sa absorb cât mai mult din cultura americană, dar la modul sănătos, fra de fast-food, fără de consumatorismul ce ii caracterizează. As încerca si sa le spun cât mai multe despre Romania, alte lucruri decât Dracula si vampiri, ceva despre Călușari, despre Daci, despre locurile frumoase ce le pot descoperi la noi si as mai povesti despre cum lucrurile stau diferit de cum vad ei la TV, ca avem orașe frumoase, moderne si curate, autostrăzi (ok, vreo 2 doar), si unul din cele mai frumoase drumuri din lume: Transfăgărășanul.

În ultimii ani, sa spunem așa, cinci (sau sa fi fost doar trei?), am călătorit foarte mult prin Europa, in special in Ungaria, Polonia, Serbia, Cehia si o singura data in Italia (oare v-am zis povestea despre Milano si primul meu zbor?). Dacă cineva ar fi zis ca voi ajunge sa fiu pe drumuri cam jumătate din timpul ce eu il petrec muncind as fi zis ca e prea frumos sa fie adevărat, dar iată ca nu e. Si cu toate locurile acestea văzute, parca tot la noi găsesc locuri minunate, in special când vine vorba de natura.

Oricum, as încerca sa fac deodată doua lucruri: sa cunosc cât mai multe despre America, si sa transmit cât mai multe despre Romania. Nu cred ca ar fi o experiența fenomenală, ar fi o experiența de neuitat.

Cum ai putea sa compari oferte de vacante unde doar plătești si cheltuiesti cu o experiență Work and Travel unde si faci bani si călătorești? Eu unul cu siguranță as profita de așa o ocazie, dar cum din păcate stundetia nu ma mai îmbracă (pai la vârsta mea nu știu dacă se merita, cu toate ca as mai putea face un Master măcar), nu cred ca voi avea ocazia vreodată.

Voi ați profita de aceasta ocazie dacă cineva ar oferi-o? Eu cu siguranță as spune da, de fapt DA !!! la așa o experiența.

Sincer, dacă nu ar fi trebuit sa scriu pentru Super Blog 2013 acest articol, poate ca nu realizam ce norocosi sunt tinerii de acum căci pot pleca mult mai ușor in State sau Europa fata de cum as fi putut merge eu, pe vremea studenției. Așadar, nu ratati nici o oportunitate ce viața v-o oferă, niciodată nu puteți sti ce experiente minunate va așteaptă.

Totuși, încă nu știu dacă sa plec in State sau nu (mai ales ca pot sa plec ușor pt. o perioada scurta: 1-3 luni). Ma ajuta cineva cu un sfat?

De pe drum culese

Am fost miercuri si joi in Cluj-Napoca si imprejurimi. Rezultatul? Trebuie sa aloc un weekend pentru Alba-Iulia, Aiud, Turda si Cluj-Napoca. In Alba-Iula au renovat cetatea si sunt curios sa o vad, in Aiud cetatea arata bine si sunt iarasi curios sa o vad, in Turda trebuie sa vizitez salina (yep, inca nu am vizitat-o) si in Cluj-Napoca imi pare interesant sa merg sa petrec o zi plimbandu-ma pur si simplu prin oras.

Intre Deva si Simeria au deschis o portiune din autostrada A3 (17 km), bucata mica, dar care te scuteste de minim 10 minute pierdute la 60 km/h prin Deva si Simeria.

Autostrada Deva

Intre Reghin si Targu Mures se lucreaza la modernizarea soselei deci e plin de semafoare.

Ca de obicei, marea majoritate a drumurilor nu sunt curatate ca lumea de zapada si daca prinzi ceata cum am prins eu mai mult de 30-50 km/h nu ai cum sa mergi, iti risti rau de tot gatul.

Pe valea Muresului intre Arad si Deva stau radarele in clasicele localitati: Zam, Lipova, Toc, etc. iar drumul a “dezvoltat” gaurile de dupa iarna, evident, gropile sunt grupate in asa fel incat daca vrei sa le ocolesti nimeresti in alte gropi 🙁

Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva: angajatii din benzinarii sunt tot mai amabili si nu se uita chioras la tine daca stai 2 minute sa te decizi ce suc/apa/energizant vrei sa alegi sau daca te opresti la ei doar pentru o vizita la toaleta.

Cu cartea sub brat

Cu totii stim cat de groaznic e sa calatoresti cu trenul, cat timp pierdem, cat asteptam dupa trenurile care la noi intrazie mereu, cum pierdem timpul pe trenul care se deplaseaza mai incet decat trebuie, din varii motive, etc. De aceea marea majoritate isi gasesc ocupatie. Eu unul ma pun si citesc.

Cel mai mult reusesc sa citesc cand sunt pe drum, cu trenul si/sau in gara, asteptand sa vin/plece.

De aceea mereu iau cu mine, “la sub brat”, macar o carte. Ca si un exemplu, in pozele ce urmeaza, veti remarca 3 carti de la Nemira:

Orson Scott Card – Copiii Mintii,

Philip K. Dick – Viseaza androizi oi electrice?,

Arthur C. Clarke – 2001: Odiseea Spatiala.

Acestea sunt cartile pe care le am plasate “strategic” in genti diferite, genti ce le folosesc la deplasari. Astfel nu raman niciodata fara cel putin o carte buna de citit. Cand am terminat vreuna, linistit pot sa iau alta din colectia mea, iar daca sunt pe drum, numai bine, mai completez colectia cu cate o carte ce nu o am, inca :D.

Mai multe poze gasiti mai jos, in galeria foto special creata ;).

Dupa cum bine stiti, Nemira este sponsor la Super Blog si de data aceasta am scris acest scurt articol pentru ei. Cu toate astea, va recomand cu caldura sa aveti cu voi, mereu, cate o carte pentru a nu pierde timpul jucandu-va aiurea pe telefon sau citind cine stie ce ziare/reviste ciudate se vand prin gari si nu numai, de fapt peste tot pe unde mergeti.

PS: Multumesc celor doi ce mi-au fost modele azi: Norbert si Andreea.

La drum, spre Budapesta

In decembrie planuiesc ca atat eu cat si alti 11 prieteni sa mergem in Budapesta pentru revenlion. Era initial vorba de Bratislava, dar am schimbat planul deoarece mai multi din cei ce vroiau sa vina cu noi au vazut de prea multe ori atat Bratislava cat si Viena (care era in plan sa fie vizitata 2-3 zile). Astfel am ajuns sa schimbam destinatia.

In Budapesta am gasit un hostel la un pret foarte rezonabil si asa ne vom permite sa avem cat mai multe alte activitati, planul fiind, evident, vizitarea principalelor obiective turistice si a parcului de distractii, a gradinii zoologice, etc.

Prima problema a aparut atunci cand am facut calculul pentru transport. Eu am propus sa merg cu masina mea (sunt obisnuit sa merg mult cu masina), imi pare mai confortabil si in plus consider ca e mai avantajos din punct de vedere financiar. Problema care a aparut este lipsa spatiului pentru bagaje. Masina mea este un Peugeot 107 (daca cunoasteti marca si modelul atunci stiti ca e o masina mica, compacta, clasa mini), iar spatiul pentru bagaje este unul redus. La numarul de 2 calatori, care merg pentru 5-6 zile (inca e o mica dezbatere pe tema asta, cate zile sa stam), portbagajul nu poate suporta decat bagajele a eventual maxim 2 persoane. Pentru a fi si mai eficienti am zis ca pot sa iau 3 persoane, dar apare problema bagajelor.

Asa ca m-am pus sa caut solutii, noroc cu Super Blog 2012 si noua proba de la Aventuria, mi-au dat o idee buna. Am gasit o cutie portbagaj de inchiriat, cu tot cu sinele de prindere, intr-un pret bun si astfel pot lua in considerare transportul confortabil a 4 persoane (da, aici intru si eu in calcul :D). In prima faza nu stiam sigur ce sa caut intre multimea de produse ce le gasesti pe site la Aventuria, asta pana cand am vazut ca au cutii pentru bagaje, am stiut in secunda urmatoare ca voi impusca doi iepuri dintr-un foc: atat proba la Super Blog 2012 cat si problema transportului de bagaje.

Asadar, iata ce cutie m-am gandit sa inchiriez:

Avantaje: pret bun (236 lei cu tot cu bare), spatiu (de care chiar duc lipsa acuta), flexibilitate (nu trebuie sa o cumpar, sa o depozitez undeva cand nu o folosesc, deci nu ocupa spatiu aiurea si in plus pot sa o inchiriez pe ce perioada am nevoie). Iata si link-ul pentru aceasta cutie portbagaj.

Cu asta am bifat inca o problema rezolvata de pe lista pentru NYE Budapesta. Urmatoarea problema: ce iau cu mine ;). Dar pana atunci, stay tuned, diseara avem eveniment Apple.

Chatbox 4/5

Acum 2 saptamani am fost din nou speaker la Chatbox, editia a 4-a, pana acum cea mai reusita. Editia a avut un record de persoane prezente, iar din acestea am avut aproape 50% prezenti pentru prima data, toate astea datorita subiectului: Social Media.

Afis

Pot spune ca discutiile au variat de la mIRC la Facebook, de la Twitter la Pintrest (de care, apropos, unii s-au indragostit :D). Si pot spune, hai, mai bine sa va lamuresc: faptul ca esti activ sau inactiv in Social Media sau in online, nu te face social, antisocial sau mai social ori ai antisocial, esti asa cum esti, iar Social Media te pune in legatura cu o multime de oameni si astfel poti sa pastrezi legatura, foarte usor, cu oameni aflati la mii de km de tine, ba chiar sa cunosti oameni aflati pe cealalta parte a globului.

Cam asa a fost:

t-shirt

talking

all

Dar sa nu divulg tot ce s-a discutat, povestit, contrariat, descoperit si ras la Chatbox 4, fac ceva mai bun: va invit la Chatbox 5.

Chatbox editia a 5-a este o editie speciala, de vancanta, iar in cadrul ei vom vorbi fix despre asta, calatorii si vacante. Asadar avem Chatbox: World Adventures o editie speciala, cu invitati din strainatate, cu 2 speakeri: Cristina Puscas si subsemnatul, iar pe final inca o surpriza: totul in limba engleza :D.

Asadar, nu lipsiti de la o noua editie Chatbox si ca sa fie distractia completa sa aduceti maxim 3 fotografii tiparite cu locatiile preferate (da, merg si cele din reviste daca visati la o destinatie mai deosebita ce inca nu a ajuns sa fie bifata de voi din lista locurilor de vazut).