Ieri am luat parte la Sedinta de Consiliu Local a Municipiului Arad. Ce am vazut, ce am auzit si cu ce am ramas … well … hai sa va spun.

In primul rand motivul vizitei mele a fost Punctul 3 de pe ordinea de zi: Proiect de Hotarare Locala pentru aprobarea Studiului de Fezabilitate pentru obiectivul de investitie: “Amenajare Parcare Subterana – P-ta Avram Iancu din Municipiul Arad” – initiativa primarului. La acest proiect in reprezentarile 3D si in plansele prezentare, in schite si planuri apare o piramida de sticla si metal (ca si cea din Paris de la Luvre). Pe mine m-a surprins si oripilat totodata o asemenea aparitie intr-o zona in care clar, cladirile vechi sunt inca bine repreznentate, inca relativ bine intretinute si unde avem o statuie cu o semnificatie (Eroul Necunoscut).

Piata Avram Iancu este un ansamblu arhitectural unitar, din cate stiu Ministerul Culturii trebuie sa aprobe modificarile aduse pietei pentru a nu dauna acestui ansamblu arhitectural unic in tara. Cladirile din p-ta Av. Iancu sunt toate exemple foarte bune a modului in care arhitectura din Viena si Budapesta a influentat arhitectura din Arad. De aceea am spus ca ar fi bine sa merg la sedinta de CLM pentru a-mi exprima ingrijorarea fata de amplasarea iresponsabila a unei piramide de sticla intr-o piata cu valoare arhitecturala de exceptie.

Pentru cei ce doresc sa participe la astfel de sedinte cateva sfaturi: ajungeti cu 10 minute mai repede decat ora oficiala, inscrieti-va la secretarele prezente, precizand punctul la care vreti sa luati cuvantul, in momentul in care acel punct este in discutie ridicati mana pentru a va vedea presedintele de sedinta si sa va recunoasca dreptul de a vorbi, fiti aproape de un microfon (sedintele se inregistreaza sau ceva).

Adevarul este urmatorul fata de piramida ce m-a oripilat: momentan proiectul a trecut cu 16 voturi pentru 1 abtinere si 3 voturi impotriva. Este doar studiul de fezabilitate (adica merita sa facem, cat costa si ce avantaje/dezavantaje aduce proiectul), pasul urmator fiind o reevaluare, obtinere de PUZ si abia la PUZ daca ramane piramida va trebui sa luam atitudine serioasa. Eu am luat atitudine preventiv, in momentul in care inca se mai poate face ceva

In cadrul prezentarii proiectului d-na inginer arhitect din partea firmei care a pregatit planul a incercat sa explice ca asta a primit in tema de lucru (adica piramida a fost solicitata), o inteleg si atunci ajung la concluzia ca aceasta piramida a fost ceruta de cineva care a gandit si pregatit ideea, cineva care nu s-a gandit la ansamblul arhitectural din p-ta Av. Iancu, asa cum s-a intamplat cu Strada Metianu, unde mobilierul stradal modernist nu se potriveste, alaturi de pavajul si bilele pentru obstructionarea auto, cu ce inseamna arhitectura strazii. Toata stima pentru renovare (merita ca Metianu sa devina strada PUR pietonala), dar nu cred ca s-a facut chiar cum trebuie, deviez da’ nah, intelegeti.

Sunt poate mai conservator de felul meu, dar sunt de parerea ca istoria, arhitectura si ce exista deja merita sa fie pastrat intact, mentinut, intretinut si subliniat, scos in evidenta, nu eclipsat de ceva ce nu-si are de loc rostul, locul si nu se potrivese unui ansamblu bine inchegat.

Un lucru bun: se doreste creerea unei zone/axe centrale cu pietonal de la Turnul de Apa, prin p-ta Reconcilierii, p-ta Mare (catedralei ortodoxe), Metianu, p-ta Av. Iancu, str. N. Balcescu, cladirea liceului Moise Nicoara, malul Muresului, o zona care sa fie toata renovata si sa poata deveni un punct de atractie al Aradului. Idee buna daca se va include in ea si: Strandul (renovat si transformat in centru de recreere ca si cum a fost in urma cu 7-10 ani), Cetatea Aradului (redata circutului turistic, renovata dar fara sa devina bazar, centru comercial, etc. devenind un obiectiv turistic PRIMORDIAL pentru Arad).

Acum ajung la titlu, de ce politica nu ajuta, pentru ca am vazut cum s-au iscat discutii aprinse, contre elegante si mai putin elegante, impunsaturi directe, indirecte, sub centura, etc. intre politicieni. Am vazut si cum se voteaza: consilierii PDL (majoritari) ridica mana automat, nu intreaba, nu comenteaza, nu vin cu propuneri, nimic, fac cum li se dicteaza. Consilierii din opozitie incearca ceva, nu au cum sa schimbe voturile (sunt doar 3 care au votat contra), dar sunt si putin mai rai, ataca prima data, uneori iti dau impresia ca nu au citit tot ce aveau de citit (ca ulterior sa afli ca de fapt nu s-a trimis de la primarie). Pe scurt, un mic show, discutii aprinse, orgolii ce nu incap in sala mica in care eram prezenti, bataturi calcate de ambele tabere, etc. toate astea in dauna noastra ca si cetateni. De ce spun asta? Pentru ca in loc ca politicienii sa se certe, se poate colabora, se pot aduce imbunatatiri la orice proiect, se poate face un bine pentru oras si pentru noi, cetatenii care i-am votat (aia ce i-au votat, restu’ sa taca, daca nu au fost la vot nu au dreptul sa vorbeasca, ei nu s-au exprimat, asa ca sa suporte).

Un alt lucru care m-a mirat, nu se discuta aprins cand vine vorba de spitale, cultura, etc. banii care s-au dat au fost dati dupa anumite criterii pe care nu le inteleg, nu le vad ca fiind bune (mai mereu spitalele raman fara bani). Ce e de facut si cu acestea?

Sunt efectiv consternat de modul in care politica, uneori, da cu stangul in dreptul si se poticneste, creaza probleme si strica din lucrurile bune si frumoase ale unui oras. Din pacate asta este politica, dar tot ce sper este ca pana la urma politicienii sa inteleaga ca ei trebuie TREBUIE sa faca tot ce le sta in putere pentru a pastra frumusetea orasului nostru si pentru a-l transforma in acel oras minunat pe care il vedem in fotografiile si vederile vechi.

Pentru cei ce vor sa vada mai multe fotografii de la sedinta CLM, aici le gasiti.

Inchei cu o fraza: I LOVE ARAD !!! Da, imi iubesc orasul si de aceea vreau sa devina mai frumos, bun si sa fie locuit de oameni care sa-l aprecieze.

Avem de cam o saptamana o noua portiune din autostrada A1: zona Arad – Timisoara, o portiune de 32 KM si o centura ocolitoare a Aradului in regim de autostrada. Toate bune si frumoase pana cand chiar vrei sa circuli pe ceea ce premierul Emil Boc, ministrul Anca Boagiu si primarul Gheorghe Falca au inaugurat cu mare tamtam si ce se vrea o realizare deosebita.

Well … am fost joi pana in Timisoara folosind autostrada si portiunea de centura. Primul lucru care te frapeaza e faptul ca asfaltul de pe centura este inca la nivelul de strat brut, stratul de uzura nefiind turnat si asta se observa foarte usor, se simte si in plus circuli doar pe o banda din cele 2, de ce? Pentru ca doar jumatate din centura este deschisa. Esti limitat la 60 km/h, iar centura e destul de lunga incat sa iti vina sa mai scapi piciorul pe acceleratie in speranta ca nu te prinde noaptea sau dimineata pe centura.

In rest, se vede ca se munceste, se vede ca va fi gata doar la anu’ si se vede ca inca nu sunt protejati locuitorii din Alfa. Sincer, pot sa vad in casa la oameni daca merg incet, nu tu panouri fonoabsorbante, nu tu panouri pentru intimintate, iar centura trece la maxim 50 m de un bloc. La 300 m de centura e si aeroportul, fara gard ai putea foarte usor sa ajungi pe pista de aterizare/decolare.

Cand in final ajungi pe autostrada speri ca poti sa recuperezi din timpul pierdut pe centura, nope, ghinion, nu merge asa, esti limitat la 100 km/h, lipsa panouri, lipsa parapeti, lipsa garduri de protectie care sa tina animalele departe, lipsa telefoane de SOS, lipsa zone de refugiu, lipsa parcari, lipsa spatii de servicii si lipsa podete terminate. Pe scurt, din nou la anu’ se va putea circula in conditii normale (sa nu spun optime). Momentan autostrada A1, portiunea Arad – Timisoara este un drum national de 32 km cu iesire in Giarmata (la 16 km de Timisoarei, 10 km de centura Timisoarei si pe un drum pe care daca pui 6-10 tiruri ai probleme de trafic), un drum care scurteaza cu aproximativ 10 minute din drumul normal pe DN 7 intre Arad si Timisoara.

E dezolant sa vezi astfel de lucruri, cum se dau in functiune obiective fara a fi terminate si care cand vor fi gata vor fi puse in reparatii pentru ca anumite parti trebuiesc inlocuite/reparate/schimbate datorita uzurii si cine stie, poate a altor probleme ce pot aparea.

Partea buna: sanse mai mici de accidente (desi inteleg ca dupa prima zi am avut 1 accident), timp mai scurt de tranzit Arad – Timisoara si o centura completa a Aradului. Pacat doar ca din nou nu s-a terminat totul la timp si pacat ca autoritatile s-au grabit sa se laude cu ceva neterminat.

Daca vedeti si alte parti bune/rele spuneti-mi sa nu fiu doar un critic si carcotas.

Scriam in urma cu 1 an despre cetatea Aradului, acum revin cu continuarea informatiilor ce le detin iar pe viitor voi incerca sa detaliez informatiile oferite.

La ridicarea zidurilor cetatii s-a folosit ca si liant varul nestins, fapt ce face ca si in prezent caramizile sa fie greu de dizlocat. Astfel cetatea va mai rezista cu siguranta inca cateva sute de ani fara a fi nevoie de o interventie serioasa de consolidare.

In 1779 imparatul Iosif al II-lea a ordonat stramutarea Aradului in zona localitatii Utvinis (14 km distanta) pentru a realiza un camp de vizibilitate si totodata camp de tragere pentru cetate (aceasta avand 296 guri de tun). Tot din acest motiv s-a inceput si demolarea unor cladiri inalte ca si: vechea cetate, biserica ortodoxa, etc. Populatia nu a acceptat si s-a revoltat, iar in 1781 imparatul a renuntat la ordinul de stramutare a orasului.

Datorita pacii de la Passarotitz, cand Banatul a trecut de la turci la austrieci, apararea pe linia Muresului nu-si mai are rostul, iar cetatea proaspat terminata este transfromata in inchisoare. Astfel in 1784 aici sunt intemnitati romanii rasculati impreuna cu Horia, CLosca si Crisan, mai exact cei din ceata lui Petru Baciu, capetenia din zona. 24 de tarani au fost decapitati iar 92 au fost torturati si maltratati. In 1789, dupa interventia Austriei care a contribuit la infrangerea Revolutiei Franceze, in cetate sunt adusi si intemnitati sute de revolutionari francezi.

Intre 1848-1849 Kossuth lajos isi stabileste comandamentul in cetate si se intalneste cu Nicolae Balcescu pentru a realiza impacarea cu Avram Iancu. Dupa pacea de la Siria (1849), in cetate se constitue un tribunal imperial condus de generalul-baron Jacob von Haynau care declara ca va face “liniste pentru 1000 de ani”. 40.000 de oameni au fost anchetati dupa inabusirea revoltelor, 264 de ofiteri alaturi de un numar mare de participanti sunt condamnati la moarte. Printre acestia se aflau si cei 13 generali ai Revolutiei Ungare, 4 fiind impuscati iar 9 spanzurati langa zidurile cetatii. Eftimie Murcu, care a fost liderul revolutionarilor din Banat a fost condamntat si a executat 4 ani de inchisoare in cetate.

In 1914 dupa atentatul de la Sarajevo, Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (asasinat care a pornit Primul Razboi Mondial), a fost intemintat in cetate. Iar dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial in cetate au fost deportati prizonierii de razboi si populatia sarba, iar datorita conditiilor proaste de detentie, a maltratarii, foametei, frigului si ciumei in cetate mor peste 2000 de oameni.

Incepand cu 1918 cetatea alaturi de Arad iau parte la miscarea de realizare a Statului National Unitar Roman, in cetate constituindu-se Consiliul Militar, garzile nationale si Consiliul National Roman. Pe 10 iunie 1919 in cetate intrand prima unitate militara romana (Regimentul 6 Vanatori). In perioada interbelica cetatea este folosita ca si cazarma pentru unitatile romane.

Intre 1945-58 cetatea este ocupata de o unitate sovietica, iar in 1958 aceasta este inlocuita de Regimentul 19 Infanterie sosit din Bistrita, Batalionul 191 Infanterie “Colonel Radu Golescu” pastreaza traditiile lor.

In timpul Revolutiei din 1989, pe 21 decembrie militarii din cetate trec de partea revolutionarilor inca de la ora 10 dimineata, astfel cu ajutorul militarilor Aradul devine oras liber, imediat dupa Timisoara. In urma ciocnirilor de la Revolutie 4 militari au murit si 19 au fost raniti.

Astfel, momentan sunt aproape 250 ani de prezenta militara permanenta in Cetatea Aradului.

Ca si fapt inedit: Biserica din Cetatea Aradului a fost construita , in prima ei forma, de calugarii francisani ai “Ordinului Sfantul Francisc d’Assisi”, in anul 1705, ulterior cetatea fiind construita in jurul bisericii.

Dupa aproape un an in care nu ne-am prea vazut intre noi … decat cu ocazia variilor eventimente la care participam a venit vremea sa facem iarasi un Blogmeet in Arad la initiativa lui Dainel.

Locatie: Ahmad Tea
Ora: 20
Data: 22.10.2011
Invitati: toti bloggeri Aradeni si toti cei ce tin de online-ul Aradean
Prezenta: de preferat

Va astept si ne vedem.

Iata ca a venit momentul sa reiau Lecturile Urbane, dupa ultima editie din mai 2011 am decis sa le mut intr-un loc ce imi face cu ochiul de cand am inceput proiectul: in tramvaie.

Asadar, acum 2 sapt. am depus hartie la CTP si am primit raspunsul miercuri cum ca ne putem desfasura in tramvaie …

Asadar … pe 28.10.2011 intre orele 12 si 18 cautati-ne cu privirea prin tramvaie sa va dam carti pe care sa le cititi si apoi sa le dati mai departe.

Pentru donatii si restul … urmariti postarile si veti afla curand mai multe detalii.

Ieri m-am intors din Bucuresti unde am petrecut o saptamana. Nu pot spune ca e un oras frumos Bucurestiul, are partile sale frumoase dar zonele unde m-am deplasat au fost negre/gri, pline de blocuri, incinse, fara umbra sau soare, etc.

Dar sa revin la Arad, orasul meu iubit

Aradul are un farmec aparte, de la Malul Muresului plin de parcuri, la centrul cu cladiri deosebite, la fiecare cartier in parte cu al sau farmec.

Cartierele sunt imbaiate de lumina pe timpul noptii, centrul incepe sa prinda contur tot mai mult pe zi ce trece prin sublinierea arhitecturii cladirilor (care ar trebui sa fie si mai bine subliniata, cladirile renovate). Din loc in loc mai gasesti cate o poarta, o fereastra, un detaliu care efectiv iti ia ochii, te lasa masca si te surprinde. Sunt sigur ca sunt Aradeni care nu cunosc multe din cladirile si detaliile pe care am sa le pun acum.

Haideti sa iubim orasul nostru, nu doar sa trecem pe langa o cladire in viteza, sa mai poposim cu privirea la cladirile din oras. Sa ne uitam si la oameni, sa observam cu multi Aradeni merg cu capul sus, nu se uita in pamant, multi zambesc, nu au de ce sa fie incruntati, merg calmi, nu alearga. Sa ne uitam la masinile curate (ok, sunt si muradare, da’nu asta e rostul a ceea ce scriu acum ), sa ne uitam la ordinea, logica si pozitionarea strazilor, la modul in care de multa vreme au fost gandite pentru viitor.

Hai sa gandim si acum spre viitor, cladirile sa fie intretiunte, renovate, strazile curate, strazile dimensionate pentru traficul viitor, cartiere de case, cartiere de blocuri da’ nu zgarie nori (nu inca ), parcuri si locuri de promenada, parcari frumoase si organizate, respectand locurile pentru persoanele cu dizabilitati, parcarea regulamentara, parcare cu plata prin mijloace moderne nu doar monezi, parcari subterane, grupuri statuare istorice, grupuri statuare noi, arta contemporana, libertate de exprimare prin arta, arhitectura, dar respectand esteticul si frumosul, armonia si mediul inconjurator. Hai sa facem din Arad un oras in care sa-ti faca placere sa petreci saptamani sau luni de zile.

Asa cum se arata acum Aradul zile bune poti sa il vizitezi. Daca reusim sa punem umarul si sa revigoram cetatea, sa promovam istoria si frumusetea, cultura si pasiunea noastra pentru frumos, avem sanse ca Aradul sa devina cel mai vizitat oras din tara (mai ales ca suntem langa granita si vom avea si autostrazi).

Hai sa aratam Chic-ul din Arad si sa putem intradevar sa ne bucuram ca avem asa un oras minunat.

Iata un proiect in care as vrea sa particip si la care imi doresc sa ajung, dar din pacate lenea (si nu numai) guverneaza peste ziua de duminca.

Proiectul de care va vorbesc este www.descoperimaradul.info si este un proiect pe partea de turism. In fiecare duminica un grup (tot mai mare) de tineri merg sa viziteze diverse locatii interesante din judetul Arad.

Dupa cum spuneam lenea ma impiedica sa merg. De ce? Pai o data e vorba de ziua: duminica, ora: dimineata la 6-7-8 si in plus mai este si caldura (cu care nu prea ma impac). Dar din alte puncte de vedere chiar as participa, m-as implica, tocmai de aceea ii mentionez.

Tot respectul si sustinerea din partea mea, chiar ma bucur ca sunt oameni care se gandesc ca Aradul este un oras si judet minunat care merita si trebuie promovat prin tot mai multe cai.

Asadar, hai sa ne mandrim ca suntem Aradeni si sa promovam tot ce inseamna proiecte ce sprijina si popularizeaza Aradul.

Bravos echipei Descoperim Aradul.

Azi este finalul si premierea la Arad Open.

Am fost zilnic prezent cateva minute/ore la competitie si pot spune ca sunt placut impresionat de organizare, bravor celor de la Club Vados.

Ce e surprinzatori chiar si pentru mine este faptul ca sunt multi, foarte multi, copii care au in sange si se implica in sah. Asa avem asigurat viitorul in sah

Dupa cum spuneam mai demult au fost si surprize, astfel ca Marii Maestrii din Ungaria si Bulgaria au fost batuti. Pentru clasamentul final, aici este link.

Vestea buna este ca primele locuri sunt toate din Romania In primii 10 sunt doar 3 straini (2 din Ungaria iar Marele Maestru din Bulgaria doar pe locul 10. Dupa cum am aflat la inceput, intradevar nimeni nu a obtinut 9 puncte din cele 9 runde, e foarte greu sa bati la toate meciurile, macar cate o remiza apare

Pentru cei ce vor sa participe in viitor iata cateva informatii utile:
- daca nu esti inca sahist, trebuie sa te inscrii si primesti ranking national de 1200 de start;
- dupa 9 partide cu adversari ce au punctaj Elo si minim 1 punct obtinut (format si din 2 remize, fiecare a 0,5) primesti ranking international si Elo-ul in functie de adversari si rezultatele cu ei;
- taxa de membru al Federatiei Internationale de Sah este de 3 Euro/an.

Bun, fiind la final, felicitari participantilor si mult succes in continuare.

Sper sa ajung la festivitate si sa revin cu fotografii si impresii.

V-am spus ca Blogal Initiative s-a implicat si asa am ajuns sa scriu?

Continuui cu bucatile de istorie, aceasta in schimb este prima bucata de arhitectura si de fotografie de arhitectura.

Tin de la inceput sa-i multumesc lui Silviu care a avut rabdarea sa fotografieze detaliile necesare, acele detalii care de multe ori le ignoram cand trecem pe langa o cladire.

Pentru cei care cauta informatii arhitecturale … well … le aveti mai jos, si apoi pe viitor daca nu va place … anuntati-ma si atunci voi incerca sa le fac mai usor de “digerat”. Oricum … va urma saptamanal cate o cladire din Arad … sper ca astfel sa realizati ce oras frumos avem si sa descoperiti cate o cladire pe care sa o priviti altfel dupa ce ati aflat din informatiile pe care le voi pune eu pe blog.

Palatul Administrativ din Arad este o clădire construită între anii 1872-1874, după planurile arhitectului Francisc (Ferenc) Pekar, care astăzi adăpostește Primăria Municipiului Arad si Consiliul Local al Municipiului. Cladirea este in stilul neo-renascentist si are forma literei “U”. Ceasul din turn a fost adus special din Elvetia in 1878 si este inca functional.

Faţada principală a clădirii de plan dreptunghiular şi curte interioară este orientată spre artera principală a oraşului. Faţada posterioară deschisă spre B-dul Drăgalina si asigură accesul în curtea interioară. Edificiul cu regim de înălţime pe două niveluri generale, dispune de 2+6+3+6+2 axe pe faţada principală, dintre acestea segmentul cu trei axe formează un rezalit central, accentuând importanţa clădirii. Parterul este format din arcade semicirculare, in mijlocul lor fiind apmplasate 3 capete de leu. Arcadele sunt delimitate de pilaştrii simpli la parter, şi mai rafinaţi la etaj, unde zonele dintre arce sunt decorate cu ghirlande din tencuială. Balconul este delimitat sub arcade de un parapet cu baluştrii. Deasupra parterului se întinde brâul median susţinut de console împerecheate în dreptul pilaştrilor, iar deasupra se înalţă cel de al doilea nivel penetrat de perechi de goluri dreptunghiulare. Acest nivel se continuă în părţile laterale ale rezalitului şi deasupra pantelor acoperişului în retragere treptată preţ de o singură axă pe fiecare direcţie. Axele sunt delimitate de pilaştrii simpli cu caneluri, purtând capiteluri ionice. Rezalitul se încheie într-un fronton cu timpan triunghiular în care s-a amplasat stema oraşului Arad, iar deasupra se înalță turnul clopotniţă a primăriei. Colţurile primului nivel al turnului sunt tratate cu bosaje de tencuială, pe fiecare latură se găseşte câte o fereastră mică pătrată cu timpan triunghiular la partea superioară. Acest nivel se încheie cu un brâu susţinut de console. Următorul nivel este format din arcade semicirculare sprijinite de coloane ionice, delimitând o galerie în care se poate înconjura volumul turnul. Coloanele de la colţuri sunt dublate de pilaştrii mai masivi. Central, deasupra arcadelor se află ceasul. Turnul se încheie într-un coif piramidal, acoperit cu tablă. Cele şase axe de o parte şi alta a rezalitului, sunt regulate şi simetrice. La parter sunt şase ferestre cu închidere semicirculară, faţada fiind tratată în striuri, care urmăresc de jur împrejur forma golurilor. Coaxial, sunt ferestrele simple, dreptunghiulare ale subsolului. Parterul şi etajul sunt separate de un brâu cu mulură complexă. Ferestrele dreptunghiulare de la etaj deasupra lintelului poartă timpane triunghiulare şi sunt flancate de pilaştrii cu capiteluri profilate. Brâul cornişei, sprijinit de console, pe aceste segmente este întregit de o friză decorată cu ghirlande de folori şi alte ornamente vegetale.

Colţurile de la extremităţile faţadei, formează rezalit prin proeminența faţă de planul general al peretelui, golurile sunt similare cu cele din segmentele anterior descrise. La parter se află o pereche de ferestre cu închidere semicirculară, accentuată de striuri din tencuială, cele două ferestre sunt unificate de un arc comun. Şi ferestrele dreptunghiulare de la etaj sunt împerecheate, delimitate de trei pilaştrii, fiind accentuate de un timpan triunghiular comun susţinut de console. Peste brâul cornişei, sprijinit de console puternice se înalţă un parapet străpuns de zone cu baluştrii în dreptul golurilor, urmărind întreg conturul faţadei principale şi care formează şi parapetul rezalitului central la nivelul celui de al doilea etaj.

Fiecare colţ de clădărie dispune de câte un rezalit asemănător, având detalii şi ornamente identice. Cele două faţade laterale arată la fel. Între rezaliturile de colţ sunt construite câte 15 axe, la parter asemenea faţadei principale se găsesc ferestre cu închidere semicirculară, iar suprafaţa pereților este tratat cu striuri. Pe ambele părţi, în axul central, al optulea se află câte o poartă cu închidere semicirculară. Pe cel de-al doilea nivel, golurile dreptunghiulare sunt cuprinse de pilaştrii cu caneluri, iar deasupra lintelului este postat câte un timpan triunghiular. Faţadele laterale se termină într-o cornişă identică cu cea a faţadei principale, iar deasupra celor 15 axe centrale este întregită de o friză decorată cu ghirlande şi flori. Deasupra cornişei se ridică un parapet.

Faţada posterioară a clădirii este întreruptă în dreptul axei de simetrie, lăsând să pătrundă privirea în curtea interioară, aici rezaliturilor de colţ li se ataşează câte patru axe, iar deschiderea dintre ele este delimitată spre strada Dragalina de un simplu gard. Aspectul daţadei corespunde întru-totul cu cele descrise anterior.

Faţadele curţii interioare sunt mai modeste, dar totuşi au un aspect pretenţios. Cele trei aripi întregi, sunt marcate de câte un rezalit central pe trei axe, în care funcţionează câte o casă de scară. Rezalitul central din curte, al aripii principale dispune de trei arcade oarbe la parter, iar la etaj faţada este penetrată de trei goluri cu închidere semicirculară, purtând ferestre decorate cu gem colorat. Vitraliile îl reprezintă pe Cronos ca figură de bărbat, apoi sunt personificate cele patru anotimpuri şi cele 12 luni cu figuri feminine. Rezaliturile aripilor laterale sunt mai puţin proeminente, astfel au goluri numai pe faţada principală. În axul central al parterului se deschide un acces, iar de o parte şi alta sunt prezenţi ferestre împerecheate cu închidere semicirculară, unificate sub un arc de tencuială, iar la etaj situaţia se repetă, cu deosebirea că deasupra golului de acces, aici se găseşte o fereastră cu închidere semicirculară. Ambele rezalituri ale aripilor laterale se încheie în timpane triunghiulare. Segmentele faţadelor dintre rezalituri dispun pe ambele nivele de ferestre cu închidere semicirculară de lăţime variabilă, acestea luminează coridoarele clădirii. Axele sunt demarcate pe toată înălţimea faţadei de pilaştrii cu capiteluri profilate, suprafaţa pereţilor prezintă striuri.

Accesând clădirea prin intrarea principală, se ajunge într-un hol amplu cu coloane, decoraţiuni de stuc şi tavan casetat. De aici urcă spre etaj scara monumentală din marmură roşie, ocupând rezalitul central spre curte. De o parte şi alta a scării principale coboară câte o rampă mai îngustă de scări spre subsol, iar în faţa scărilor pornerneşte în două direcţii câte un coridor pe latura spre curte a aripii principale, care se continuă şi în aripile laterale. Casa scării principale luminată de vitralii, conduce vizitatorul la etaj, unde două nivele ale rizalitului central sunt ocupate de sala de festivităţi a primăriei. Sala abundent decorată, are pereţii laterali ritmaţi de pilaştrii cu canelură, iar la capetele sălii s-a amenajat câte un balcon susţinut de coloane cu capiteluri ionice. În mod similar, zona deasupra coridorului de la etaj este deschisă spre sală, formând al treilea balcon al sălii festive. Balcoanele sunt închise cu parapete pline, decorate cu motive de baluştrii, de aici, corespunzător coloanelor de la parter se ridică câte doi pilaştrii reprezentând herme, care susţin grinzile tavanului. Pe cele două laturi ale sălii sunt câte două uşi, cuprinzând în poziţie centrală o uşă oarbă. Aceste uşi precum şi accesele dinspre coridor, au ancadramente neobişnuit de bogat decorate cu stucatură ornamentală. Elementele decorative vegetale şi zoomorfe ale ancadramentelor sunt poleite cu aur şi vopsite în alb, fiind repicate în repetate rânduri. Bolta teşită a sălii este decorată de asemenea cu stucatură ornamentală, respectiv cu picturi murale.

Birourile ce se deschid din coridoarele clădirii, tâmplăriile interioare, decoraţiile au fost modificate în mare măsură, caracterul original se mai păstrează doar în elementele prezentate, în alte părţi nu se mai regăseşte nimic autentic.

Pe final mentionez sursa in foarte mare parte a articolului (aproape tot de acolo), pentru ca daca e sa fi povestit eu imi lua mai mult decat o saptamana sa scriu, plus ca inca nu sunt atat de “profi” in arhitectura incat sa pot sa descriu singur toate cele de mai sus. Promit ca pe viitor sa ma inspir cat mai putin din varii surse si sa fac analiza arhitecturala din punctul meu de vedere, in asa fel incat sa fie cat mai original si astfel incat sa puteti sa intelegeti poate mai bine ce vreau sa explic.

Iata ca am avut parte de un weekend plin (pentru cei “incantati” de englezisme, un sfarsit de saptamana ).

Dupa ce m-am tot perindat prin tara in urma cu doua saptamani, acest weekend m-a purtat in Timisoara de 2 ori, o data pentru un party foarte reusit la Anapora unde Dash Berlin ne-a incantat cu un set de 2 ore. Partea a doua a fost duminca cand mi-a sunat telefonul si m-am trezit ca ne-am adunat 2 masini de aradeni care ne-am prezentat la intalnirea bloggerilor timisioreni (fara sa ii suparam, evident ).

Pot spune ca in ultima perioada am fost astfel tot mai implicat in varii proiecte si deplasari.

In acest moment sunt in stadii avansate pentru cateva noi proiecte la care sper sa pot participa cat mai bine. Urmeaza cat de curand sa dau detalii.

Pana atunci … va anunt ca pe data de 30.10.2010 vom avea editia a doua din Lecturi Urbane in Arad, aceasta editie fiind organizata in aceeasi forma si cu aceeasi componenta … dar intr-o locatie diferita: Cafe Boeme, de la orele 15.

Reamintesc doritorilor de a dona carti sa se opreasca la urmatoarele locatii: Cafe Boeme, Cafeneaua Literara Joy’s, Cafeneaua KF, Libraria Corina si Libraria Carturesti.

Nah … va astept cu mult drag … sper ca aduceti carti … caci deh … imi place sa le “devorez”