Ieri am luat parte la Sedinta de Consiliu Local a Municipiului Arad. Ce am vazut, ce am auzit si cu ce am ramas … well … hai sa va spun.

In primul rand motivul vizitei mele a fost Punctul 3 de pe ordinea de zi: Proiect de Hotarare Locala pentru aprobarea Studiului de Fezabilitate pentru obiectivul de investitie: “Amenajare Parcare Subterana – P-ta Avram Iancu din Municipiul Arad” – initiativa primarului. La acest proiect in reprezentarile 3D si in plansele prezentare, in schite si planuri apare o piramida de sticla si metal (ca si cea din Paris de la Luvre). Pe mine m-a surprins si oripilat totodata o asemenea aparitie intr-o zona in care clar, cladirile vechi sunt inca bine repreznentate, inca relativ bine intretinute si unde avem o statuie cu o semnificatie (Eroul Necunoscut).

Piata Avram Iancu este un ansamblu arhitectural unitar, din cate stiu Ministerul Culturii trebuie sa aprobe modificarile aduse pietei pentru a nu dauna acestui ansamblu arhitectural unic in tara. Cladirile din p-ta Av. Iancu sunt toate exemple foarte bune a modului in care arhitectura din Viena si Budapesta a influentat arhitectura din Arad. De aceea am spus ca ar fi bine sa merg la sedinta de CLM pentru a-mi exprima ingrijorarea fata de amplasarea iresponsabila a unei piramide de sticla intr-o piata cu valoare arhitecturala de exceptie.

Pentru cei ce doresc sa participe la astfel de sedinte cateva sfaturi: ajungeti cu 10 minute mai repede decat ora oficiala, inscrieti-va la secretarele prezente, precizand punctul la care vreti sa luati cuvantul, in momentul in care acel punct este in discutie ridicati mana pentru a va vedea presedintele de sedinta si sa va recunoasca dreptul de a vorbi, fiti aproape de un microfon (sedintele se inregistreaza sau ceva).

Adevarul este urmatorul fata de piramida ce m-a oripilat: momentan proiectul a trecut cu 16 voturi pentru 1 abtinere si 3 voturi impotriva. Este doar studiul de fezabilitate (adica merita sa facem, cat costa si ce avantaje/dezavantaje aduce proiectul), pasul urmator fiind o reevaluare, obtinere de PUZ si abia la PUZ daca ramane piramida va trebui sa luam atitudine serioasa. Eu am luat atitudine preventiv, in momentul in care inca se mai poate face ceva

In cadrul prezentarii proiectului d-na inginer arhitect din partea firmei care a pregatit planul a incercat sa explice ca asta a primit in tema de lucru (adica piramida a fost solicitata), o inteleg si atunci ajung la concluzia ca aceasta piramida a fost ceruta de cineva care a gandit si pregatit ideea, cineva care nu s-a gandit la ansamblul arhitectural din p-ta Av. Iancu, asa cum s-a intamplat cu Strada Metianu, unde mobilierul stradal modernist nu se potriveste, alaturi de pavajul si bilele pentru obstructionarea auto, cu ce inseamna arhitectura strazii. Toata stima pentru renovare (merita ca Metianu sa devina strada PUR pietonala), dar nu cred ca s-a facut chiar cum trebuie, deviez da’ nah, intelegeti.

Sunt poate mai conservator de felul meu, dar sunt de parerea ca istoria, arhitectura si ce exista deja merita sa fie pastrat intact, mentinut, intretinut si subliniat, scos in evidenta, nu eclipsat de ceva ce nu-si are de loc rostul, locul si nu se potrivese unui ansamblu bine inchegat.

Un lucru bun: se doreste creerea unei zone/axe centrale cu pietonal de la Turnul de Apa, prin p-ta Reconcilierii, p-ta Mare (catedralei ortodoxe), Metianu, p-ta Av. Iancu, str. N. Balcescu, cladirea liceului Moise Nicoara, malul Muresului, o zona care sa fie toata renovata si sa poata deveni un punct de atractie al Aradului. Idee buna daca se va include in ea si: Strandul (renovat si transformat in centru de recreere ca si cum a fost in urma cu 7-10 ani), Cetatea Aradului (redata circutului turistic, renovata dar fara sa devina bazar, centru comercial, etc. devenind un obiectiv turistic PRIMORDIAL pentru Arad).

Acum ajung la titlu, de ce politica nu ajuta, pentru ca am vazut cum s-au iscat discutii aprinse, contre elegante si mai putin elegante, impunsaturi directe, indirecte, sub centura, etc. intre politicieni. Am vazut si cum se voteaza: consilierii PDL (majoritari) ridica mana automat, nu intreaba, nu comenteaza, nu vin cu propuneri, nimic, fac cum li se dicteaza. Consilierii din opozitie incearca ceva, nu au cum sa schimbe voturile (sunt doar 3 care au votat contra), dar sunt si putin mai rai, ataca prima data, uneori iti dau impresia ca nu au citit tot ce aveau de citit (ca ulterior sa afli ca de fapt nu s-a trimis de la primarie). Pe scurt, un mic show, discutii aprinse, orgolii ce nu incap in sala mica in care eram prezenti, bataturi calcate de ambele tabere, etc. toate astea in dauna noastra ca si cetateni. De ce spun asta? Pentru ca in loc ca politicienii sa se certe, se poate colabora, se pot aduce imbunatatiri la orice proiect, se poate face un bine pentru oras si pentru noi, cetatenii care i-am votat (aia ce i-au votat, restu’ sa taca, daca nu au fost la vot nu au dreptul sa vorbeasca, ei nu s-au exprimat, asa ca sa suporte).

Un alt lucru care m-a mirat, nu se discuta aprins cand vine vorba de spitale, cultura, etc. banii care s-au dat au fost dati dupa anumite criterii pe care nu le inteleg, nu le vad ca fiind bune (mai mereu spitalele raman fara bani). Ce e de facut si cu acestea?

Sunt efectiv consternat de modul in care politica, uneori, da cu stangul in dreptul si se poticneste, creaza probleme si strica din lucrurile bune si frumoase ale unui oras. Din pacate asta este politica, dar tot ce sper este ca pana la urma politicienii sa inteleaga ca ei trebuie TREBUIE sa faca tot ce le sta in putere pentru a pastra frumusetea orasului nostru si pentru a-l transforma in acel oras minunat pe care il vedem in fotografiile si vederile vechi.

Pentru cei ce vor sa vada mai multe fotografii de la sedinta CLM, aici le gasiti.

Inchei cu o fraza: I LOVE ARAD !!! Da, imi iubesc orasul si de aceea vreau sa devina mai frumos, bun si sa fie locuit de oameni care sa-l aprecieze.

Avem de cam o saptamana o noua portiune din autostrada A1: zona Arad – Timisoara, o portiune de 32 KM si o centura ocolitoare a Aradului in regim de autostrada. Toate bune si frumoase pana cand chiar vrei sa circuli pe ceea ce premierul Emil Boc, ministrul Anca Boagiu si primarul Gheorghe Falca au inaugurat cu mare tamtam si ce se vrea o realizare deosebita.

Well … am fost joi pana in Timisoara folosind autostrada si portiunea de centura. Primul lucru care te frapeaza e faptul ca asfaltul de pe centura este inca la nivelul de strat brut, stratul de uzura nefiind turnat si asta se observa foarte usor, se simte si in plus circuli doar pe o banda din cele 2, de ce? Pentru ca doar jumatate din centura este deschisa. Esti limitat la 60 km/h, iar centura e destul de lunga incat sa iti vina sa mai scapi piciorul pe acceleratie in speranta ca nu te prinde noaptea sau dimineata pe centura.

In rest, se vede ca se munceste, se vede ca va fi gata doar la anu’ si se vede ca inca nu sunt protejati locuitorii din Alfa. Sincer, pot sa vad in casa la oameni daca merg incet, nu tu panouri fonoabsorbante, nu tu panouri pentru intimintate, iar centura trece la maxim 50 m de un bloc. La 300 m de centura e si aeroportul, fara gard ai putea foarte usor sa ajungi pe pista de aterizare/decolare.

Cand in final ajungi pe autostrada speri ca poti sa recuperezi din timpul pierdut pe centura, nope, ghinion, nu merge asa, esti limitat la 100 km/h, lipsa panouri, lipsa parapeti, lipsa garduri de protectie care sa tina animalele departe, lipsa telefoane de SOS, lipsa zone de refugiu, lipsa parcari, lipsa spatii de servicii si lipsa podete terminate. Pe scurt, din nou la anu’ se va putea circula in conditii normale (sa nu spun optime). Momentan autostrada A1, portiunea Arad – Timisoara este un drum national de 32 km cu iesire in Giarmata (la 16 km de Timisoarei, 10 km de centura Timisoarei si pe un drum pe care daca pui 6-10 tiruri ai probleme de trafic), un drum care scurteaza cu aproximativ 10 minute din drumul normal pe DN 7 intre Arad si Timisoara.

E dezolant sa vezi astfel de lucruri, cum se dau in functiune obiective fara a fi terminate si care cand vor fi gata vor fi puse in reparatii pentru ca anumite parti trebuiesc inlocuite/reparate/schimbate datorita uzurii si cine stie, poate a altor probleme ce pot aparea.

Partea buna: sanse mai mici de accidente (desi inteleg ca dupa prima zi am avut 1 accident), timp mai scurt de tranzit Arad – Timisoara si o centura completa a Aradului. Pacat doar ca din nou nu s-a terminat totul la timp si pacat ca autoritatile s-au grabit sa se laude cu ceva neterminat.

Daca vedeti si alte parti bune/rele spuneti-mi sa nu fiu doar un critic si carcotas.

Pornesc de la o afirmatie a unei persoane cunoscute de mine in urma cu 3 ani: Pentru X sarutul este mai intim decat sexul si de aceea nu se saruta daca face sex cu cineva cu cine e doar pentru o noapte.

Intrebarea mea e: pentru tine ce insemana intimitate? Care este gestul pe care tu il consideri atat de intim incat sa il faci cu o persoana fata de care ai semntimente, o persoana cu care iti doresti sa fi cat mai serios, care e gestul care transmite intimitate?

In ultima vreme vad ca tot ce insemana sex este extrem de promovat: de la reclame interzise de CNA, la reclame online ce nu pot fi controlate, la SPAM-ul care ne racaie pe retina ori de cate ori ne deschidem e-mail-ul, de la filme (indiferent daca sunt de dragoste, drama, SciFi, actiune, etc.), la seriale, de la carti, la ziare, etc. Suntem inconjurati de o reducere a sex-ului la nivel de nevoie aproape similara cu cea a unei mese zilnice sau a unei nevoi zilnice.

Dar totusi, a fi intim cu cineva presupune si o parte sentimentala, presupune ca sa te daruiesti acelei persoane, nu doar fizic, ci si sentimental. Cand saruti, transmiti dorinta de a deveni intim cu cineva si faptul ca iti place acea persoana cu care te saruti, ca iti doresti mai mult si ca intimintatea sarutului, sentimentul, senzatia ce te cuprinde atunci cand prima data buzele tale intalnesc buzele celeilate persoane, acel frison ce iti aluneca pe sira spinarii, acea senzatie unica a unui sarut deosebit. Cand esti prima data cu cineva in intimitatea unei camere, sub asternuturi, cand corpurile se incolacesc in dansul antemergator actului sexual, cand totul vibreaza si simti cum cel de langa tine tremura de dorinta, cand simti si tu ca ai vrea sa prelungesti momentul la nesfarsit, cand realizezi ca iti doresti sa te lasi prada sentimentului de beatitudine care te cuprinde atunci cand pentru prima data ai contact cu acea persoana, cand intradevar alegi sa intretii un act sexual, ba chiar sa faci dragoste (eu consider ca fac dragoste cu cineva si nu sex, da, stiu, is old school, depasit, etc.).

Eu sunt de parerea ca nu oricine merita sa ajunga sa simta alaturi de mine aceste lucruri, nu pot concepe sa ma iau intr-un club si sa incep sa ma sarut, sa mangai si sa ne frecam unul de altul cu o persoana pe care am cunoscut-o de 10-30 minute sau mai putin. Astfel un sarut isi pierde din farmec atunci cand “te lingi” cu careva in club, la o petrecere si esti/e baut/a, cand esti partial ametit de aburii alcoolului, cand hormonii urla si tu cedezi. Astfel un sarut nu mai are semnificatie, nu mai e un act intim intre doi indragostiti, devine ceva normal, usor de impartit cu oricine, vulgar, ceva ce nu mai are semnificatia initiala: te plac, simt ca ma placi, mi-ar place sa ne cunoastem mai bine (chiar daca asta inseamna si cel din club, e la party, etc.). Un sarut trebuie sa transmita un sentiment, o traire, o pasiune pe care o descoperi in acea persoana cu care decizi sa imparti un sarut.

Nu oricine merita sa ajunga in acelasi pat cu tine, nu oricine merita sa obtina de la tine pasiunea ce sta ascunsa in sufletul tau, acea pasiune care te face sa te simti excelent atunci cand persoana pe care o placi, fata de care ai dezvoltat sentimente iti este alaturi intre asternuturi, pasiunea care o descoperi atunci cand trupul tau este strans lipit de trupul celuilat si simti cum tremurul tau devine tremului sau, cum amandoi tremurati la unison si aparea acea dorinta puternica de a fi impreuna tot timpul, acea pasiune care te face sa iti doresti ca unele secunde sa nu se mai termine, ca minutele sa nu mai avanseze, ca orele sa nu mai se schimbe si ca timpul sa incremeneasca oferindu-ti acele momente unice.

Chiar nu mai exista aceasta intimintate? Chiar e redusa pasiunea, dorinta si sentimentul la reactii fizice? Chiar totul se reduce la a anula efectul hormonilor, chiar atat de lipsiti de pasiune ajungem?

Refuz sa cred ca in acest moment oamenii considera ca un sarut este mai intim decat o noapte de dragoste, ca sexul este mai putin intimi decat un sarut, ca de fapt ambele isi pierd valoarea reala, mesajul real, cel de pasiune, iubire si intimitate care in mod normal ar trebui sa fie ceva intens, nu ceva vulgar, ceva pasional si nu hormonal, ceva incantator si nu “zabalos” cum suna expresia “s-or lins”, expresie ce acum este extrem de des folosita in a exprima sarutul.

Regret faptul ca multi au pierdut valoarea unui sarut inocent, a unei nopti de dragoste, a pasiunii ce o ai pentru o persoana si toate acestea par a fi pierdute, par a fi lasate sa dispara, totul fiind inlocuit de o casualitate (obisnuita oare?) care transforma un gest intim, plin de semnificatie intr-un gest vulgar. Regret faptul ca sex-ul, a face dragoste este considerat mai putin intim ca un sarut.

Chiar nu vreau sa par un romantic suparat, nu vreau sa jugnesc, dar imi pare ca, din pacate, tot mai multi tineri uita ce semnificatie are fiecare act ce imiplica si sentimente si nu doar hormoni si dorinte fizice.

Pana la urma: Care este intimitatea ta? E sarutul un gest mai intim decat sex-ul/dragostea? Eu unul inca nu pot intelege cum pot unii oameni afirma asa ceva.

Realizam azi ca nu mai pot sa ii inteleg pe tinerii din jurul meu, mai ales pe cei iresponsabili.

Ma uit si vad cum “Carpe Diem” face ravagii printre valorile cu care ar trebui sa fim crescuti, care ar trebui sa ne ghideze in viata … Realizez cu regret ca lumea ce ma inconjoara este departe de ce imi doresc, de ce imi imaginam si este extrem de departe de ce cred eu ca ar trebui sa fie. Realizez ca traiesc cu ganduri utopice, ca imi imaginez o societate utopica, ca de fapt exigentele mele personale sunt mult prea rigide sau prea departe de realitatea anului 2011, de fapt a cel putin 2-3 generatii (de la 18-25, de la 25-30 si de la 30-40 ani).

Sunt extrem de surprins de lipsa de responsabilitate si de multe ori si de lipsa de coloana vertebrala de care dau dovada multi din cei ce ma inconjoara (si din pacate nu intotdeuna poti alege cine e in preajma ta, de multe ori esti obligat sa ii ai in jurul tau, desi ai vrea sa-i schimbi) …

Cati oameni isi asuma greselile? Cati sunt cei ce recunosc ca, da, au gresit si ca trebuie sa suporte consecintele faptelor lor? De cele mai multe ori (daca nu mereu), majoritatea incearca sa se fofileze, sa iasa ei bine, ba chiar sa arunce vina pe altii doar pentru a iesi ei cu basmaua curata si astfel sa nu suporte consecintele faptelor proprii.

In relatii, de exemplu, acolo unde un cuplu ar trebui sa comunice, sa tolereze si sa inteleaga problemele partenerului/partenerei, dar de foarte multe ori apare o rigiditate ce nu-si are rostul. Adica un egoism si o egocentricitate (cred ca am inventat un cuvant ) care nu fac decat sa dauneze atat relatiei cat si fiecaruia ca si individ. Sunt unii oameni care gandesc asa: pot sa ma casatoresc, nu-i problema daca ulterior nu ne intelegem, divortez, asta in loc sa gandeasca: ma voi casatori cu cine consider ca as putea sa-mi petrec restul vietii, cu cine as putea sa-mi intemeiez un camin si cu cine as putea sa am copiii care sa-mi aduca fericire. In loc sa fie responsabili in decizia care va influenta atat viata lor cat si viata partenerului, iar ulterior si viata posibilor copii, aleg sa nu cantareasca suficient decizia si sa se trezeasca ulterior ca au dat-o in bara rau.

Din pacate astfel de comportamente fara de ataasamente, fara de legaturi emotionale, fara a fi intr-o relatie ii scutesc de eventualele certuri, greutati care apar intr-o relatie si la care multi nu fac fata, la care imediat ce apare o problema lucrurile o iau pe o panta descendenta si nu mai depun sau nu depun de loc efort in a ajunge inapoi la o relatie frumoasa. E mai simplu, e adevarat, sa-ti satisfaci nevoile sexuale fara a mai avea un bagaj emotional atasat, e mai simplu si fara de complicatii (aparent). Dar in timp oamenii care prefera astfel de relatii pasagere, care nu au relatii de durata, sau care schimba foarte multi partneri ajung sa devina imuni la ceea ce inseamna sentimente si la ceea ce inseamna o relatie, nu vor fi capabili sa intretina o relatie, sa faca acele sacrificii normale si asteptate intr-o relatie, vor renunta foarte usor la relatie si la partener, fix datorita faptului ca nu sunt in stare sa mentina ceva de durata deoarece mereu au renuntat si nu au incercat sa fie responsabili pentru problemele ce le-au generat si de multe ori nici nu vor sa recunoasca ca le-au generat.

Ascunzandu-se in spatele necunoasterii modului in care o relatie trebuie sa mearga pentru ca nu au avut una functionala, ajung intr-un cerc vicios: nu am relatie de durata caci nu am experienta si nu pot sa-mi fac experienta caci nu pot avea o relatie de durata, iar multora le convine aceasta situatie, pana cand, din disperare vor face greseala de a alege fara a se gandi ce fel de om aleg pentru restul vietii si ajung la divort rapid caci nu pot convietui.

Observ la multi tineri tendinta de a se lasa prada faimosului “Carpe Diem” si astfel sa se lase prada emotiilor de moment, hormonilor si pornirilor sexuale si sa-si faca de cap in excursii, prin baruri, prin discoteci, sa se angajeze in acele aventuri de o noapte, culmea, cu necunoscuti, persoane cunoscute intr-o excursie de 1-5 zile, sau mai rau, prin discoteci cu persone cunoscute de 1-5 ore, sa riste tot felul de boli, de sarcini neprevazute (care genereaza avorturi de multe ori, care doh … numai sanatoase nu sunt si care pot afecta organismul pe termen lung, iar cand vor dori copii se vor mira de ce nu pot avea), de reactii geloase din partea partenerilor, etc. Toate acestea din lipsa de responsabilitate.

Vad cum multi, tot mai multi, nu stiu sa aleaga, nu pot sau nu vreau, nu sunt in stare si nu realizeaza ca ceea ce isi doresc de la viata este posibil doar daca sunt responsabili, sinceri si doar daca intradevar se concentreaza pe cate un obstacol, pe cate o idee pe rand, le analizeaza si le pun in aplicare in mod coerent. Sunt o multime de oameni care in viata nu stiu ce sa aleaga, se incurca incercand sa faca fata la cate 2-3-4-7-9 probleme sau persoane deodata, sunt unii oameni care chiar nu fac diferenta intre a fi cu cineva si a-ti dori sa fi cu cineva. Nu poti sa iti doresti sa fi cu cineva si sa nu faci nimic in acest sens, sa stai si sa astepti, sa accepti infrangerea sau sa accepti nepasarea, sa nu incerci pana cand nu mai ai optiuni. Nu poti spune ca ai incercat si ca ai fost responsabil atat timp cat persoanele din jurul tau sufera, au suferit iar tu in continuare nu recunosti ca ai gresit, nu-ti asumi greselile si lasi ca altii sa sufere ca urmare a greselilor tale. Nu te poti numi responsabil daca gandesti asa.

Din pacate aceasta lipssa de responsabilitate deriva din multi factori: de la parintii care sunt preocupati doar de ce insemana banii si nu familia, de la familiile monoparentale, de la divorturile si certurile parintilor, de la filmele si serialele care promoveaza promiscuitatea si in care mereu cel ce inseala este iertat si totul revine la normal, etc. Din pacate valorile reale nu mai sunt promovate, iar minciuna si “fentarea” sistemului, mita si amenintarile sunt la ordinea zilei.

Ma doare sa vad in jurul meu tot mai putini oameni responsabili, tot mai putini oameni care atunci cand e vorba de tentatii pot spune NU si pot merge cu capul sus pe strada, acei oameni care responsabili fiind nu au nimic de ascuns, care nu pot fi amenintati cu dezvaluirea de secrete care sa-i comporomita, etc.

Imi e dor sa pot sa stau cu un asemenea om la masa si sa pot discuta deschis fara sa fiu privit ciudat pentru faptul ca incerc sa fiu integru, pentru ca imi place sa fiu sincer, pentru ca spun ceea ce gandesc si pentru ca imi exprim sentimentele, dorintele, pentru ca spun clar si raspicat ceea ce-mi doresc de la viata. Imi e dor sa pot discuta cu un om responsabil care atunci cand imi spune ceea ce isi doreste sa fie sincer, care atunci cand greseste recunoaste si nu da vina pe alcineva, care atunci cand sarcinile pe care le are vine sa ceara ajutorul si nu cauta scuze pentru a le pasa altcuiva. Imi e dor sa cunosc astfel de oameni si imi pare rau ca ei sunt tot mai putini.

Particip pentru al treilea an la Super Blog … si acum sunt si mai dezamagit. Daca in primul an organizarea a lasat de dorit, in anul doi comentariile (pentru care se primeau banuti) au fost mai bine rasplatite ca si munca mea de peste 40 de articole, anul acesta … well … dupa ce punctaje se dau, dupa ce ca avem parte DOAR de probe OBLIGATORII, dupa ce ca am urcat pana pe locul 7 la un moment dat … acum is pe 21 … si se pare ca o sa mai cad.

Dupa ce probele de la Oktal, Tarom, Tara Fashin si Hostway m-au tras in jos rau de tot … well … inca ma intreb ce au de gand sa faca organizatorii ca sa echilibreze putin efortul depus de toti cei ce ne-am inscris, deja mai multi s-au retras dupa ce Oktal a dat 1 si apoi 10 puncte doar pentru ca au fost criticati, a continuat cu retragerile dupa ce Tarom a venit cu niste note mici la majoritatea si se pare ca asta este strategia … sa scoata din cursa pe cam toti care scriu constant si care si asa le fac trafic si advertoriale sponsorilor pentru ce? Pentru un 50-100 USD … Adica sa ajung sa scriu iarasi peste 40 de articole pentru 50 USD?

Hai sa mai spun ceva … in primul an … well castigatorul a ajuns sub umbrela PC News … in anul doi … nu stiu da’ e foarte posibil … si acum … vad ca din nou sunt unele bloguri mai favorizate. Am tot zis ca ma dau la fund si nu comentez, strang din dinti si trag pentru cei 100 USD … da’ bey oameni buni … intre locurile 10 si 30 suntem 20 de oameni cu diferente intre 1 si 40 puncte … interesant? Aaa … jurizare corecta spuneti? Scor strans? Sincer … ma intreb care ii faza … Chiar imi pare ca e prea de tot toata cursa asta … tot concursu’ asta …

Apoi … sa scri despre moda ca si barbat … despre masini ca si femeie … sau despre IT … plus ca sunt unii participanti care sunt scriitori de profesie, care din asta traiesc … si inca nu stiu cum ii cu blogurile colaborative ca si in anii anteriori, cand bloguri colaborative (sau comune sau cum vreti sa le spuneti) au luat grosul pt. ca erau mai multi care puteau scrie, nu le obosea mintea sa incerce sa scrie cat mai variat … Anul trecut a mai fost o faza naspa … pe ultima suta de metri s-au introus articolele la zi … si tot au luat punctaje … si asa am ajuns anu’ trecut de pe 6 pe 16 la final (sau ceva de genu’) asa ca va dati seama ca anu’ asta mi-o picat acum fata cand iara am picat 10 locuri pe viteza …

Sa amintesc ca anu’ asta de inregistrezi proba esti depunctat cu 10 puncte? Da … pentru ca anu’ trecut am facut iara eu gura … si anu’ asta se pare ca ar fi o idee sa fac din nou gura si sa spun ca sunt ORIPILAT de felul in care “juriul” noteaza probele … si am sa propun ca anu’ viitor sa se poata da doar o nota de 100, 99, 98, etc. adica sa nu poata da doua note identice la bloguri diferite. Sa ne intelegem, doar unu’ sa ia nota maxima, de fapt sa nu fie note identice pe aceeasi etapa (proba).

Hai sa va mai spun … cea mai lunga pauza intre probe … well … 2 zile … si cum toate sunt obligatorii … va dati seama ce eforturi se depune … plus ca well … dupa ce tragi ca chioru’ o luna … ba chiar doua … sa iei 100 USD … si apoi sa vezi cum altii dupa ce iau premiile mari intra sub “aripa” celor ce organizeaza … well … parca ti se taie chefu’ … si cand vezi ca ii o data, de doua ori … si apoi a treia oara incepe iara sa se imputa treaba … ii clar ca buba nu-i la tine, stiti vorba cu pestele, ei si aici ii cam la fel … so …

M-am mirat cand am auzit cunoscuti de ai mei pe care ii stiam sus in top, talentati ca s-au retras, nu m-am mai mirat cand am aflat de ce si apoi acum nu ma mai mir cand am vazut ce draq s-a intamplat si mie … acuma … ziceam ca sa ma retrag? si subliniez ca ii o intrebare … si ma batea gandu’ sa o fac … da’ pana la urma tot cei ce ma citesc decid …

Sper ca s-a vazut ca nu am lasat deoparte proiectele mele, Lecturi Urbane s-a facut (si inca bine), de istoria Aradului scriu, am inceput si de arhitectura, urmeaza mai multe articole legate de orasul meu drag, voi relua si noutatile din domeniul Apple, in paralel am blogmeet-ul pentru 19-21 pe care-l pregatesc, am in cap un party frumos pentru oamenii din online-ul Aradean pe care vreau sa-l realizez, lucrez intens la o emisiune TV, munca de la 8 la 17 e si ea importanta, plus ca incerc sa-mi refac si sa-mi revin dupa o depresie ingrozitoare cauzata de o dezamagire enorma de la inceputul anului, citesc printre picatele, mai merg la un film bun ocazional si incerc sa fiu in continuare acelasi om sociabil care am fost pentru toti prietenii mei … si de aceea parca toate s-au prea acumulat si acum in loc sa primesc o palma peste … umar … prieteneste … parca primesc un picior in fund plin de ura de la toti cei implicati in “jurizarea” de la Super Blog … so … vreau motive pentru care sa continuui si/sau sa renunt.

Mai vreau sa va anunt ceva, nu-mi place sa las lucrurile neterminate … asa ca pana la urma acest articol este programat de azi din 12 nov. 2010 sa apara pe 01 dec. 2010, in asa fel incat cand stiu ca s-a incheiat cu toate … sa vedeti ca totusi nu m-am lasat intimidat de “jocurile de culise” din Super Blog, am sperat la corectitudine, cinste si respect si chiar de nu le-am primit, chiar de le-am primit partial sau doar din anumite directii … well … dovedesc ca sunt acel gen de persoana care nu se da batuta si lupta pana la final, acel gen de persona pe care o vezi cum se ridica de jos, se scutura de praf si merge mai departe, PUTERNICA si astfel arata lumii ca nu trebuie sa renuntam la idealurile personale si nici la credintele noastre, la ceea ce ne face sa fim INDIVIZI UNICI.

LE: Am sa revin cred cu inca o postare pentru a completa si proba nr. 44 care cere ce ne-a placut la Super Blog … shish … o sa am ce sa ma gandesc

Pentru mine 7 este o cifra mare … din mai multe motive … totusi pentru mine azi 7 nu este complet.

Dar ce inseamna pt. tine 7?

7 zile/saptamana;
a 7-a zi – ziua de odihna;
a 7-a zi – ziua sfanta;
7 povesti magice;
7 purici pe un picior;
7 vieti (pentru cine a citit Liviu Rebreanu – Adam si Eva);
7 ani de acasa;
etc.

As putea sa scriu o multime de exemple, dar intrebarea mea este ce reprezinta pt. tine 7?

Legat de ultima mea afirmatie … iti trebuie 7 ani de acasa sa recunosti ca ai gresit si sa incerci sa repari o greseala. Cei 7 ani de acasa te ghideaza in viata sa nu minti, furi, inseli, etc. Ai nevoie de cei 7 ani de acasa sa fi o persoana responsabila si care sa nu strici viata celor din jurul tau cu decizii inconstiente, sa calci in picioare principii morale si sa iti bati joc de eforturile celor din jurul tau, cei care au dorit mereu ce e mai bun pentru tine.

In ziua de azi din pacate lumea nu mai tine cont de toate cele, esti calcat in picioare, batjocorit si toate astea pentru ca ai fost bun cu o persoana, ca ai ajutat, ca ai incercat sa faci ce este corect, ca ai incercat sa traiesti conform regulilor morale, conform cresterii, conform celor 7 ani de acasa. Esti luat in deradere daca spui ca ai principii morale si nu intelegi lucruri ce tin de “imoralitatea” din ziua de azi, lucruri care in urma cu ani de zile ar fi provocat o reactie violenta (o palma sau chiar mai multe de la mama/tatal tau).

Pot spune cu dezgust ca nu-mi place lumea in care traiesc. De ce?

Iar cu exemplu: mergeti intr-o discoteca si vedeti reactia oamenilor cand DJ-ul sau mai degraba wannabe-ul de DJ, actual MC, exclama plin de “mandrie”: “Sa strige toti cei ce si-au inselat partenerul !!!”, iar reactia este una socanta … peste 90% din oameni striga … Asadar romantismul, cavalerismul, morala si toate cele ce au definit pana acum o relatie cu o persoana au disparut …

Cati din cei ce urmeaza sa se casatoreasca in ziua de azi sunt siguri ca sunt singura persoana din viata intima a celeilate persoane? Si nu ma refer doar la a fi prima persoana cu care sa fi fost, asa cum e conform religiei? Spun si la faptul ca urmeaza sa te casatoresti cu cineva iar acel cineva are o alta persoana pe care o tine doar pentru relatii intime, caci deh … tu esti de altfel persoana ideala, dar la capitolul intim, ii altu’/alta mai buna …

Dar destul despre lucruri negative, iata si cateva pozitive …

7 poate insemna varsta copilului tau, varsta la care tu il duci la scoala pentru prima data (OK, mai sunt si cei ce duc copiii la 6 ani). Poate insemna cei 7 ani de aniversare de la nunta, de la logodna, de la ziua in care v-ati cunoscut. La fel de bine 7 poate sa fie cifra ta norocoasa, cifra care la Loto ti-a adus mii de Euro sau chiar milioane. Poate sa fie ziua in care te-ai nascut. Numarul tau norocos sau preferat poate fi tot 7.

Asadar … ce este 7? pana la urma … ce inseamna 7 pt. tine?

… vai de oricine nu-i atent …

Hai sa ve arat 2 poze cu lucrarile de la mine de pe strada:

Acum … nelamurirea: de ce nu se pot pune niste marcaje, semne, etc. Daca se ia curentul si noaptea vine cineva si nu vede … pac … un picior rupt, o mana, etc.

Tipic Dorel … apropos … ce sa mai spun de faptul ca azi dimineata 2 lucrau si 5 se uitau la ei cum lucra … iarasi … tipic Rromanica.

Gata … asta este un apel la normalitate … eu nu mai rezist. Actuala putere, partidul condus de marinaru’ presedinte, pardon de marioneta sa “hodoronc tronc” Boc m-a dus la exasperare. Dupa criminalul de Impozit Forfetar acum vor sa scoata Prima Casa sau sa mareasca suma minima la 60.000 Eu de imprumutat (am inteles eu gresit?). Plus de asta vor sa ne impoziteze in avans ca si cum mediul privat este obligat sa crediteze statul care si asa are datorii la mediul privat, adica se asteapta sa dam in avans impozitul pe profit, o data la 3 luni, calculat dupa profitul din 2009.

Ce se intampla cu tara asta?

In loc sa optimizeze structura statului (nu o fac de frica sindicatelor), ALOOO, nu-i an electoral (caci de era poate ca intelegeam, da’ nici atunci nu imi pica bine), revin, in loc de eliminare, reducere a aparatului birocratic se face externalizarea sa, adica dau oameni afara din sistemul stufos, creaza companii de stat noi si ii angajeaza acolo, pe salarii similare sau mai mari. Si asa, noi, oamenii normali, neprivilegiatii care nu au legaturi in administratii sau la putere, vom sustine in continuare ditamai aparatul birocratic, un mamut, de care nu stiu daca vom scapa.

Banii ce vin de la FMI se vor evapora, chiar sunt curios daca vom afla vreodata unde s-au dus, ma intreb daca FMI va afla unde s-au dus. Acei bani nu vor ajuta economia, vor ajuta doar anumite persoane, acoperirea gaurilor facut cu campania prezidentiala, etc.

Ce se va intampla?

Din cei 4-5 milioane de oameni care lucreaza la privat (gresesc numarul?) as spune ca undeva la 30% sunt pe cale sa isi piarda locul de munca. Statul va ajunge sa plateasca pentru ei somaj, care sunt din nou bani cheltuiti aiurea. In loc sa stimuleze economia prin masuri care sa usureze povara financiara, statul ii pune piedica, taxe noi, impozite noi, ajung sa jupoaie pe oricine, sa te bage in datorii, sa ceara bani si de la morti (a se vedea jurnalistul de la Antena 1 care a murit la Mihailesti care nici dupa 6 ani de la deces nu scapa de Fisc pentru 60 RON datorie). Acest sistem de lucru nu mai este tolerabil, uite in Ungaria, Bulgaria, Polonia, etc. statul nu baga taxe noi, nu vine cu taxa pe Fast Food, ci incearca sa ofere facilitati pentru a creste consumul.

Cum functioneaza economia?

Se pare ca cei de la Ministerul de Finante din Romania au nevoie de o lectie. Economia se bazeaza pe consum, adica daca vrei sa creasca, faciliteaza consumul. Consumul se faciliteaza prin reducerea de taxe, prin oferirea de avantaje daca tu ca si companie ajungi in situatia de a fi la limita deoarece consumul a scazut enorm. In schimb la noi totul este invers. Statul te impovareaza cu noi taxe.

Sunt curios daca populatia activa ar disparea si ar ramane in Romania doar politicienii, bugetarii si pensionarii de unde ar mai scoate bani sa plateasca salariile de politicieni exagerante, pensiile speciale, salariile de bugetar enorme, umflate de tot felu’ de sporuri?

Gata … m-am saturat … nu mai rezist … sunt in punctul de cotitura din viata mea … punctul in care mandria mea, patriotismul si determinarea, incapatanarea si dorinta de a ramane, de a face ceva in Romania, dispar, sunt in punctul in care ideea de a emigra, de a ma muta in Canada, UK, Ireland, Australia, etc. pare a fi o solutie mult mai viabila decat sa ma chinui sa vand produse Apple unor oameni care nu inteleg ca sistemul de operare nu se pirateaza, mai ales daca esti companie.

Ma intreb cati tineri ca mine nu stau si se gandesc la fel, plecarea pare pana la urma singura solutie de a realiza ceva in viata si/sau singura solutie de a reusi sa iti intemeiezi o familie care sa nu riste sa moara de foame.

Uite … in plina criza o afacere care aduce miliarde de lei profit.

Care ii faza cu Bingo-ul televizat? Daca pana acum era dupa ora 22 acum e de la ora 20, daca pana acum biletele erau 5 RON (3 bucati, adica 1,6 RON bucata), acum sunt 10 RON (adica 3,2 RON/bucata) … de ce? Pentru ca romanu’ ii credul, ii batut in cap si pentru ca romanu’ prefera un castig rapid si facil fata de unu’ muncit … asa ca in continuare ii in stare sa dea lunar cate 40 RON si sa stea lipit de sticla cate 3-4 ore sa ii vada pa Totiu si Palade cum se maimutaresc doar, doar ii pica lui para malaiata … ce mai … daca lucrurile nu ies … si nu castigi de loc sapt. viitoare iei doua ture de bilete … poate dublezi norocu’

Cum de nu s-au prins si nu au comentat romanii la faza de sarbatori? Adica: editie speciala de Craciun cu pret dublu la bilete si cu premii duble … si dupa … pretu’ o ramas dublu … si premiile … au revenit la normal … deci? Clar … stilu’ romanesc de lucru: daca mere si la pret dublu … tine-l acolo … profitu’ sa fie mai mare, ca fraierii tot cumpara.

Asa e cu toate preturile umflate peste masura … romanu’ nu stie sa fie unit si sa faca o greva ca lumea daca creste pretu’ nejustificat.

Ce sa mai spun de preturile din Romania? E deja clar si cunoscut … daca creste cotatia internationala la materia prima, creste pretu’ la orice produs, scade cotatia … pretu’ ramane la fel … pai daca romanu’ o putut sa plateasca pretu’ mai mare … de ce sa-l scadem … uite de aia la noi nu mere’ aproape nimica …

Gata … destul negativism pt. azi …

Ca si prima fraza vreau dinainte sa se inteleaga ca aceasta este o parere proprie si ca este bazata pe participarea directa in concurs (se vede si din postarile facute in ultimele 2-3 luni).

Sa nu fiu inteles gresit, sunt patriot, patriot local (o spune si aliasul utilizat) si nu am nimic cu nimeni care joaca dupa reguli si care este cinstit. Nu aceelasi lucru il pot spune despre cei care incalca regulile, fac regulile in asa fel incat sa poata fi incalcate fara a mai da explicatii si nu in cele din urma cei ce mint.

Organizatorii competitiei se incadreaza in ultimele 3 grupe …

In primul rand … au facut regulile interpretabile … au mintit dandu-ne speranta ca daca ne tinem de treaba avem sansa sa castigam ceva … eu am castigat experienta … si un picior in dos … pe care il iau ca si pas inainte …

Anu’ asta m-am situat pe locul 10 … cu doua pozitii mai sus decat anu’ trecut … si depasit de un blog colectiv (iarasi povestea de anu’ trecut cu cate 2-3 oameni care scriu … si altii singuri … da’ asa ii si in viata … spiritu’ de turma ), care blog colectiv a “recuperat” 34 de probe in 3 zile si 3 nopti … wow … ca si fat frumos. Revenind la pozitionare … premiul pe care il primesc in acest moment … well … zero … aaa … scuze o sa primesc cica o diploma de participare … yeah … right … NO wrong !!! In cam toate competitiile primii 10 primesc ceva …

Uite si clasamentul: http://superblog.pcnews.ro/top.php

Conform celor spuse de organizatori (mincinosi si pot sa se supere da’ asa ii ca au mintit) la ora 16.45 azi 18.12.2009 trebuia sa avem trecute in clasament si punctele suplimentare, bonus sau cum s-or numi ele pentru inscrierea din timp la competitie … puncte pe care asa cum le vedeti voi le-am vazut si eu … adica deloc …

Desi am punctaj maxim 100 la o proba … premiu … nope … si cica sunt castigatori ai premiilor zilnice … de blogger al zilei … cu punctaje mai mici … acum … ma ajuta cineva cu rationamentu’ urmator: ai punctaj mare, nu primesti premiu’ pentru ca ai scris bine ci pentru ca un altu’ o scris mai bine ca tine si o primit punctaj mai mic … logic nu? EPIC FAIL !!!

In contiunare … punctajele se pot da din 1 in 1 … si primesc 100 puncte nu unu’ ci vreo 5 participanti … si doar unu’ din ei primeste premiu … cam in contradictie cu faza de mai devreme … da’ tot logic, nu? Adica nu se putea da 99 puncte la restu’ si doar la unu’ 100?

Next … premiu pentru comentarii … 250 USD … dupa ce vreme de 5 probe nu se premiaza nici un comentariu “de aur” (ca la manelistii cu copii de aur) … si brusc … un om care scrie 5 cuvinte ia mai mult decat cei ce scriu articole zilnic, chiar si 3-4 pe zi (sau 34 in 3 zile si 3 nopti ca praslea cel voinic …) ce sa mai zic … munca onesta este recompensata … tipic Rromaneste … deloc … asa ca … EPIC FAIL !!!

Ce sa mai spun … concursu’ de anu’ asta mi-a lasat din nou un gust amar in gura …

Da’ cum spuneam mai in toate comentariile mele de pe site-ul lor … nu ma dau batut … o fi sangele de Dac ce-mi curge prin vine care ma face sa fiu incapatanat si sa particip si la editiile viitoare … si mereu sa joc corect … in asa fel incat sa ajung sa castig … si ma voi incapatana sa particip pana castig … nu “dejaba”-s berbec

LE: astia is bat joc de mine … au dat premiu’ la “castigatoru’” care are undeva la 300 USD cu punctaj de 98 puncte si eu cu 100 nu primesc ca cica ii gresala sponsorilor … zau … gresala se vede abia acum? si dupa ce s-a publicat si clasamentu’ final … interesant …