Fun Posts

International Jazz Day in Arad la cea de a treia editie

Pentru cei ce încă nu știu, vă spun acum: îmi place Jazz-ul și din acest motiv am făcut tot posibilul să particip în fiecare an la International Jazz Day în Arad.

LOGO

Deoarece sunt descurcăreț am pus mâna pe un prim exemplar al programului din care vă ofer câteva informații:

artisti_03

JazzyBIT – Este un trio care combina jazzul cu stilul blues, latin și funk. Au câștigat un premiu în 2013 pentru debut din partea Fundației Muzza. Instrumentele la care cântă cei trei sunt: Teodor la pian/claviaturi, Mihai la bas, iar Zsolt la tobe.

artisti_04

Arcuș Trio – Iată încă un trio dar de data aceasta unul mult diferit, mai exact baieții s-au inspirat din muzica tradițională românească, puțin R&B, HipHop dar și alte stiluri, rezultatul ajungând să fie unul extrem de original.

artisti_07

Sarosi Peter & Azara – O formație completă cu tobosar – Gabor P., la bas Szabolcs, un saxofonist – Gabor Sz. și Peter Sarosi la pian si clape. În această formulă baieții au câștigat în 2013 și 2014 premiul ”formația anului” la gala de jazz din București.

artisti_08

Claudia Iuga și Q Band – Arădenii noștrii pe care cred că mulți îi vor recunoaște dacă nu de pe scena, de prin Arad. Îi vom auzi mai mult ca sigur cântând funky-soul, în stilul lor propriu, extrem de apreciat de public.

artisti_11

Sebastian Spanache Trio – Cel de al treilea trio (doar suntem sub oblăduirea cifrei 3 în acest an), pentru a doua oară în Arad în mai puțin de un an, participanți la Gărâna Jazz Fest, Sibiu Jazz Fest, JazzTM, etc. Băieții din acest trio ne vor oferi cu siguranță un recital de neuitat, grație experienței pe care o au în decursul celor peste 5 ani de existență.

artisti_12

Pankastic! – O trupă pe care sunt sigur că o veți reține și care vă va și întreține 😉 Au un sound unic: o combinație între muzică pop cântată cu instrumente acustice însoțite de un talanger, totul pentru a încânta și surprinde plăcut spectatorii.

Așadar vă invit să mă însoțiți și la această ediție a Internațional Jazz Day Arad, la Cinematograful Arta, de joi până sâmbătă, deoarece #aradcanjazz.

Aventura de duminica – ep. 9

Mi-am tot spus că trebuie să reîncep și seria de articole ”Aventura de duminică”, iată că a sosit momentul.

După revenirea din State de acum 2 ani (mai să fie cum a zburat timpul), mi-am tot notat în telefon aventurile cu datele aferente dar nu am avut timpul și nici nervii, și da, mi-a lipsit inspirația, cheful, etc. în a scrie aventurile din perioada imediat urmatoare întoarecerii. Dar acum că m-am întors din București am decis că e oportun să mă țin cât de cât (dacă nu săptămânal, măcar lunar) de această serie.

Acum două săptămâni, pe 7 februarie, am făcut o nouă aventură: am mers pentru prima dată la un curs de dans. Inspirația pentru aventura aceasta mi-a venit când am primit invitația la curs de la Otilia (hello Oti 😀 ). Cum aveam de gând să-mi umplu programul pentru acel sfârșit de săptămână am acceptat provocarea (indirectă) și mi-am programat două ore pentru a învăța West Coast Swing.

Am ajuns tocmai la timp (deși am întârziat 15 minute), când s-a facut dansul demonstrativ și s-a explicat în ce constă stilul de dans.

IMG_3455

După ce ne-am ales perechile, am trecut la învățarea pașilor de bază, condusul partenerei (aici au fost câteva probleme căci au fost femei care nu s-au prea lăsat conduse), metoda aplicată de instructori pentru a învăța femeile să fie conduse a fost una extrem de amuzantă și totodata eficientă: noi, bărbații dădeam un impuls de deplasare partenerelor care trebuiau să se deplaseze cu ochii închiși până în momentul în care noi le opream, direcționarea, pentru a evita coliziunile, era baza în acest exercițiu și pot spune că a fost puțin dificilă pentru unele femei.

Cel de al doilea exercițiu a presupus utilizarea unei benzi elastice care a avut rolul de a ajuta în sincronizare și descoperirea modului de transmitere a impulsurilor necesare schimbării de direcție, coordonarea partenerilor, etc. Nu are rost să vă spun că a fost foarte amuzant, dar mai puțin amuzant ca primul exercițiu.

12694949_740906249383704_1879770419987660257_o

12698580_740905769383752_8607307782539553352_o

Cel de al treilea exercițiu a fost individual/în grup, bărbații și separat femeile, și a constat din învățarea pașilor, a întoarcerilor și a păstrării axului de deplasare specific West Coast Swing-ului. Nu e așa de ușor pe cât ați crede, dar nici moarte de om nu e, trebuie exersat și necesită puțină coordonare (zic eu, un începător).

Ultimul exercițiu la care am participat (deh, am plecat mai repede căci prea mi-am umplut programul) a fost cel în care am exersat cu partenerele pașii de bază precum și deplasarea pe axa specifică stilului de dans. După o jumătate de ora, sau mai bine, de exercițiu pot spune că am ajuns să mă descurc satisfăcător și am decis că pot pleca mai repede.

12694613_740906652716997_69423944786973080_o

Zis și făcut, când s-a luat pauza eu am plecat și acum parcă regret, am pierdut cu siguranță câteva elemente mai deosebite din stilul de dans.

12657891_740906602717002_8141152645006941576_o

Cu toate astea pot spune că am învățat ceva și sunt sigur că voi putea să recuperez rapid dacă voi continua cursul. Încă nu sunt 100% sigur că vreau să continui căci e destul de dificil să ajung în fiecare duminică de la 11 la 13 la curs.

Per total a fost o experiență frumoasă și vă recomand cu căldură un curs de dans, ajută mult, mai ales cuplurile.

Pentru cei interesați de a învăța, aici găsiți link-ul cu evenimentul pe Facebook ce conține toate informațiile și costurile (reduse din punctul meu de vedere) pentru acest curs de dans.

Rămâne să revin cu aventura de săptămâna aceasta, una simplă și relativ scurtă dar asta dar mai multe în următorul episod 😀

Imaginile sunt luate de pe pagina evenimentului inițial, la care am participat, și dacă vă uitați cu atenție poate mă găsiți și pe mine într-o fotografie.

Un gurmand – ep. 3 – Ema del Mar(e)

Episodul acesta din seria ”Un gurmand” este unul special. Special din mai multe motive: am ales să fiu însoțit de cineva și este prima dată când restaurantul vizitat este unul situat peste medie din punct de vedere al prețurilor practicate.

Având în vedere faptul că în luna februarie sunt două ocazii în care bărbații sunt oarecum constrânși în a face un gest mai special pentru partenerele lor, am decis să ies împreuna cu o prietenă în oraș și împreună să oferim părerile noastre pentru o locație care se dorește a fi mai deosebită.

Ema del Mar este un local care din start se prezintă ca fiind mai special, nu doar ca și amenajare (predomină albul mobilierului, accentuat de un crem deschis al pereților și contrastrând cu albastrul de pe banchete si scaune), dar și ca atmosfera (muzică relaxantă, în surdină, aer curat și un discret parfum ambiental).

Servirea este una din cele mai bune pe care le-am experimentat până acum în Arad, cu mici observații pe care nu am să le împărtășesc deoarece țin strict de propria perspectivă), promptă, discretă și deloc agasantă (cum se mai întâmplă în alte localuri mai de ”fițe”).

Mâncarea, ei, având în vedere specificul marin (maritim, pescăresc?) al localului este mai … ciudată, sau să îi spun altfel: specială.

Însoțit fiind de Emese (merci de ajutor 😀 ), am decis, după cam 10 minute de studiu al celor două pagini din meniu, astfel: Emese a ales ceva mai conservator: creveți, iar eu am zis că am să încerc ceva nou complet pentru mine: stridii.

IMG_0120

Dupa cum spuneam Emese a făcut o alegere mai conservatoare și astfel a primit 3 creveți prăjiți, însoțiți de un sos care ne-a părut amândorura ca fiind cumpărat și nu pregătit în bucătărie. Spun amândorura deoarece am gustat și eu din creveți (deh, curiozitatea și pofta au trebuit satisfăcute 😉 ).

IMG_0119

Aparent decizia mea a fost mai puțin inspirată din moment ce stridiile sunt practic o cantitate foarte mică și acest lucru pentru un gurmand e puțin cam neplăcut (norocul meu a fost faptul că fiind ziua bunicii și a tatalui meu știam că voi reuși să compensez ulterior acest minus). Stridiile au fost proaspete (se simțea mirosul de ocean, de apă sărată) și au părut a fi de o calitate superioara (nu mă pricep deloc la ele așa că să îmi fie cu iertare dacă gresesc). Un detaliu frumos a fost acela că mi-au fost prezentate 7 stridii din care am ales 3.

Am decis să continuăm cu câte un desert: Emese a mers, din nou mai conservator, pe un tiramisu, pe când eu am ales un fel de cremeș italian (millefoire, nu îmi amintesc exact numele). Desertul a fost bun, respectiv delicios.

IMG_0123

IMG_0122

Menționez faptul că în meniu erau și mâncăruri din carne de vită (cred ca vreo 4-5 variante), pe lângă câteva antreuri. Un mare, MARE, minus a fost faptul că nu se găsesc vinuri în meniul de băuturi.

IMG_0118

După aproximativ o oră pot spune că sunt impresionat plăcut și întradevăr Ema del Mar a reușit să mă convingă să nu dau cu strângere de inimă 130 lei pe o simplă masă. Da, este peste medie având în vedere faptul că majoritatea oamenilor încearcă să se încadreze în jurul sumei de 60-80 lei pentru o masă în doi în oraș.

Având în vedere faptul că urmează Sf. Valentin si Dragobetele, Ema del Mar este un local mai special unde merită experimentată o seară mai romantică în doi, dar unde ești dezavantajat de spațiul mic, iluminatul bun și prețurile peste medie. În schimb ești avantajat de: ambientul plăcut, muzică, faptul că sunt puțini clienți.

Așadar, pentru o ocazie mai specială, pentru o seara liniștită în doi, Ema del Mar este potrivit, dar ar fi bine să fi pregătit să treci de 150 lei lejer dacă comanzi ceva mai mult decât se vede în fotografii.

Nota din partea lui Emese este de 9,2, obținută astfel:
– atmosfera 9;
– mâncarea: pentru aspect 10, pentru gust 8;
– fumat 10 (nu se fumează și nici nu am văzut vreo scrumieră);
– servire 9.

Din punctul meu de vedere nota finala este 8,8, obținută astfel:
– atmosferă 9;
– mancarea: pentru aspect 9, pentru gust 8;
– fumat 10;
– servire 8 (sunt eu puțin mai pretențios și sunt mai greu de mulțumit când e vorba de servire).

Concluzia mea: un local elegant, peste medie, cu servire peste medie, mâncare bună și o atmosferă plăcută dar puțin cam în afara posibilităților majorității oamenilor. Perfect pentru o seară mai specială pentru cupluri.

Un gurmand – ep. 2 – P(M)adame Bristro

A sosit momentul unui nou episod din noua serie: Un gurmand.

După îndelungi frământări și ceva consultări cu prieteni am decis să încerc un local nou, Padame Bistro.

IMG_3202

Localul este amplasat peste drum de hotelul Parc, în fosta locație a unui restaurant chinezesc. Ca și amenajare interesant este faptul că au păstrat câteva elemente din amenajarea anterioara, elemente care totusi sunt mai greu de înlocuit. Stilul este unul ”casual” și te invită să ai o atitudine relaxată.

De cum am intrat m-a întâmpinat un poster/fototapet cu un pod (Brooklin Bridge?) care a fost foarte bine continuat cu un corp de ilumitat stradal și câteva frânghii care îți dau impresia că esti pe acel pod din imagine.

IMG_3195

Localul e curat și nu are un miros specific (semn că e bine aerisit sau sistemul de ventilație al bucătariei își face treaba cum trebuie). Personalul este de treabă deși în primă fază am avut impresia că va trebui să mă deplasez eu la pult pentru a comanda ceva sau să obțin un meniu.

Orientându-mă după nume și motoul afișat: ”Pas Avant D’etre Amoureuse”, mă așteptam ca meniul să fie unul cu specific franțuzesc, din păcate nu există decât un produs cât de cât franțuzesc: supa de ceapă franțuzească. Având în vedere că nu prea aveam poftă de o supă am optat pe recomandarea doamnei ce m-a servit: chilli con carne.

Am primit două tipuri de Tabasco pentru comanda mea de chilli și asta a fost un detaliu plăcut. Chill-ul a fost bun, cu puține boabe de fasole și doar 4-5 felii de chilli (iuțeală 4-5 pe o scară de la 1 la 10), astfel m-am văzut nevoit să apelez mai serios la Tabasco (vizibil în background).

IMG_3200

Lipia ce a venit lângă chilli a fost parțial moale, parțial crocantă, lucru puțin supărător căci nu știam când nimeresc partea mai moale care risca să nu suporte chilli-ul pe ea și astfel să mă pătez.

IMG_3196

IMG_3199

Comanda a fost preparată într-un timp rezonabil. Am plătit 24 lei pentru chilli si un suc și cred că ar fi fost similar costul dacă alegeam o cafea.

Nota finala: 7,5 din total de 10, obțiuntă astfel:

– atmosfera: 8 (frumos amenajat, muzica acceptabilă, curat);
– mâncarea (prezentare, gust, etc.): 8;
– fumat (din nou, un local în care este permis): 7;
– servire: 7 (am avut de așteptat până să fiu întrebat ce anume îmi doresc având în vedere că eram singurul client în acel moment).

Concluzia mea: este un local de nivel mediu, din punct de vedere al costurilor, servirii, meniului (care nu avea decât 3 produse mai speciale: chilli con carne, supa de ceapă franțuzească si 4 tipuri de burgeri). Este potrivit pentru o seară relaxantă după muncă pentru o mâncare rapidă în drum spre casă pentru cineva care nu dorește a-și găti în ziua/seara respectivă.

Despre design – o serie de evenimente de urmarit

Ieri am participat la un eveniment care m-a atras deoarece am văzut în titlu cuvântul “arhitectură”: Teaching Design | Dialog despre arhitectură și design cu Claudiu Ionescu. În sine evenimentul a fost OK deși, spre surprinderea mea, nu s-a discutat despre arhitectură ci doar despre design și domeniile conexe.

A fost plăcut să particip și să descopăr faptul că sunt o mulțime de tineri interesați de subiect, tineri care au participat într-un număr destul de mare (să fi fost vreo 20). Claudiu Ionescu a povestit despre proiectele și concursurile ce le-a organizat și care au fost mai mult pe partea de design decât arhitectură (cum mi-aș fi dorit eu).

Undeva la o oră după ce a început evenimentul am decis că cel mai bine pentru mine este să arunc o privire peste lucrările prezentate, zis și făcut. Lucrările prezentate au fost chiar foarte interesante și mi-au plăcut.

thumb_IMG_0006_1024

thumb_IMG_0007_1024

thumb_IMG_0008_1024

thumb_IMG_0009_1024

Parcă aș participa și la urmatoarea ediție, miercurea viitoare, dar din păcate voi fi plecat din Arad și nu voi reuși să ajung. Totuși, recomand să participe oricine este interesat sau pasionat de design.

Sper ca în viitor cei de la CitiZenit să organizeze și un eveniment strict despre arihtectură. Spun asta căci eu aș fi unul din primii participanți 😀

Facebook vs. viata reala – un mic experiment social

Deoarece am fost plecat (după cum bine știți deja) o perioadă din Arad, la revenire mi-am propus un mic experiment social: Facebook vs. viața reală – interacțiunea umană.

Facebook-Vs-Reality1

Astfel am decis să răspund cererilor de prietenie de la persoane pe care nu le-am cunoscut până acum în viața reala, fără a le studia (cum îmi e obiceiul) profilul, prietenii comuni, etc., după care le-am trimis câte un mesaj privat și le-am invitat la un suc/cafea/ceai în oraș. Totodată am ales și eu câteva persoane pe care nu le cunosc deloc și le-am trimis cereri de prietenie, dar am avut grijă să avem în comun minim 50 prieteni. Pentru a nu discrimina, am ales și persoane cu care interacționez de ceva timp pe Facebook dar cu care încă nu am avut oportunitatea de a ne întâlni în viața de zi cu zi până acum, alături de persoane deja cunoscute dar cu care nu m-am mai întâlnit de ceva timp.

Facebook coffee

Rezultatele sunt următoarele: un mesaj ”delivered” fără răspuns (12,5%), trei amânări până la ”sincronizarea” programelor (37,5%), un ”block” (12,5%), două întâlniri la cafea/ceai (ulterior încă o întâlnire cu una dintre cele doua persoane) (25%), iar pe final o promisiune de întâlnire în viitorul apropiat (12,5%). Practic un 75% răspunsuri pozitive, iar 25% (momentan) întâlniri concretizate. (Am încercat să aduc numărul persoanelor implicate în acest mic experimet cât mai aproape de 10 pentru a calcula mai ușor procentajele)

Trebuie să specific faptul că am ales special persoane de sex feminin pentru a observa și modul în care acestea reacționează la o astfel de invitație din parte unui bărbat singur și despre care ele au avut la dispoziție doar informațiile din online (mă aștept ca ele să fi căutat mai în detaliu informații despre mine decât simpla vizionare a profilului de Facebook, de ex: Twitter, LinkedIn, blog, canal YouTube, etc.), excepție făcând cele două persoane din ultima categorie menționată mai sus.

Concluzia micului meu experiment: în ziua de azi ai șanse mai mari de a cunoaște oameni noi prin intermediul rețelelor sociale decât dacă ai ieși într-un club/bar/terasă, unde să pornești o discuție cu o domnișoară. Avantajul este și de partea lor, având la dispoziție motoare de căutare, istoriculul din rețelele de socializare, precum și posibilitatea de a obține informații de la prietenii comuni.

Voi ce părere aveți?

Un gurmand – ep. 1 – Am fost in Orient (Express)

Iată, am revenit în Arad. Într-un fel fiind nou venit, am decis că ar fi frumos să văd ce s-a schimbat prin oras din punct de vedere culinar (și nu numai, dar despre asta voi vorbi în alte articole). Așadar am zis că e oportun să încep o serie nouă de articole numite: “Un gurmand”. În cadrul acestei serii voi merge, săptămânal în vizită la câte un restaurant, bistro, etc. și ulterior am să vă scriu despre experiența mea acolo.

Am început mai mult dintr-o întamplare care m-a adus la “Orient Express”. Știam de prin noiembrie că s-a deschis restaurantul, căci se face că am călătorit cu unul din bucătari lor spre București în perioada în care se pregatea deschiderea restaurantului. Miercuri am vizitat restaurantul, invitat fiind la un eveniment și din curiozitate am rămas puțin după acesta discutând cu Alina (bucătăreasă și manager).

După discuțiile despre mâncare cu Alina, am zis că ar fi interesant să degust un produs din meniu și să încep să scriu despre mâncare în speranța dezvoltării unei culturi a mâncatului în oraș mai diversificat decât clasicele pizza, paste, shaorma, sau orice alt fel de fast food (foarte popular în ziua de azi). Zis și făcut am comandat o porție de shish kebap din carne de oaie (un fel de mâncare, în ton cu tema restaurantului care oferă în meniul său mâncăruri din țările prin care trece faimosul “Orient Express”).

IMG_3143

Prezentarea a fost exemplară, cel puțin din punctul meu de vedere, iar gustul a fost pe măsura prezentării și întradevăr s-a simțit carnea de oaie din compoziție, dar nu exagerat de mult. Patul de rucola a fost proaspăt, fără exces de oțet. Sosul picant a fost suficient de iute pentru o persoană normală dar pentru mine (care mănânc foarte iute de obicei) a fost cam slab (ceea ce nu a fost rău, căci astfel am reușit să apreciez mult mai bine combinația de arome).

IMG_3149

Având în vedere că este relativ recent deschis, localul este liniștit, fără agitatie, curat și decorat conform temei. M-a deranjat faptul că încă se poate fuma în local (din punctul meu de vedere nu ar avea voie să se fumeze într-un restaurant, nu vreau să mănânc o mancare afumată cu gust de nicotină și tutun, mancarea afumată cu e altceva, un lucru complet diferit).

IMG_3145

Per total notez 8,25 din 10 maxim, împărțit astfel:

– atmosfera: 8;
– mâncare (prezentare, gust, etc.): 9;
– fumat (faptul că e permis trage în jos): 6;
– servire: 10 (Alina se ocupă de clienți, îi întreabă despre cum a fost, cere sfaturi, critici, etc. ceea ce pentru mine dovedeste dedicație și pasiune, pe acest considerent obținând un maxim la partea de servire).

Acum, având în vedere că e prima dată când scriu despre acest subiect, aștept un feedback de la voi și eventuale sfaturi despre ce anume vă interesează să aflați când vine vorba de localurile din Arad.

LE: În urma solicitărilor iată și adresa unde găsiți localul: P-ța Av. Iancu nr. 11. O altă informație destul de solicitată a fost cea legata de costuri: din punctul meu de vedere acestea sunt normale pentru un restaurant și le categorisesc ca fiind medii. Astfel nu veți plăti mai mult de 60 lei pentru două persoane comandând câte un fel de mâncare și o băutură sau o cafea sau un pahar de vin.

Pe final vă las să vizionați câteva fotografii pentru a vă răsfața macar vizual 😉

IMG_3146

IMG_3147

IMG_3148

IMG_3151

Nu te ascunde, rezolvă din timp, epilează-te

În urmă cu mulți, mulți ani, pe vremea când încă eram un minor prostuț și totodată un adolescent și mai prostuț, am avut prima mea experiență legată de ceea ce înseamna părul ne-epilat la o fată.

Să vă povestesc mai în detaliu.

Se face că eram într-o tabără undeva în zona lacului Sf. Ana și era prima dată când eu, adolescent fiind aveam cât de cât un interes față de o domnișoară, fată, adolescentă. Adică pentru prima dată am privit cu alți ochi (așa, mai direcționat de hormonii adolescenței) o domnișoară ca o potențială parteneră.

Deh, nu eram eu prea in temă cu subiectele legate de sexualitate (eram în acea perioada un avid credincios în ale neoprotestanților credință) și cum în școală nu aveam ore de sexualitate, nu aveam Internetul care să ajute în cele ce țin de … well … sex, habar nu aveam ce înseamnă pentru fete să se epileze inghinal.

Așadar, se face că eram la lac și mă tot uitam eu mai insistent după domnișoara ce-mi atrase atenția când observ diferența între alura ei și cea a domnișoarelor de lângă ea (mai puțin conservatoare și poate chiar mai răsărite din punct de vedere al experiențelor sexuale, sau ale cuceririlor). Săraca era extrem de rușinata, cu mâna aproape în permanență în fața slipului. Ce să creadă subsemnatul? Păi aveam impresia ca poate de aia ținea mâna ca să se protejeze de vânt sau pentru că era mai transparent slipul, nope, chiar nu eram aproape deloc. Domnișoara de fapt încerca să ascunda faptul că nu era deloc epilată, să minimizeze sau sa distragă atenția de la tufa ce s-a ițit de sub slip.

Evident că fisa mi-a căzut abia după ce domnișoara s-a scăldat o tură și am observat atunci faptul că pe lângă slip există o zonă mai întunecată. În mod normal cred că aș fi ignorat situația și nu aș fi judecat deloc dacă nu s-ar fi găsit un baiat mai răsarit care să-mi explice fix ceea ce eu intuiam dar nu eram sigur, explicație cu exemple despre cât de frumos arată celelalte domnișoare care erau prezente pe malul lacului. Nah, ca să vedeți cât de importantă este epilarea inghinală, te poate face vedeta sau paria. Adică nah, în acele vremuri epilarea nu se făcea așa de simplu ca în ziua de azi când ai toate uneltele ncesare într-un kit pentru epilat, ca cel din imagine.

kit-epilare-cu-incalzitor-de-ceara-duo-basic-2

Până la urmă, după ceva ani, am ajuns să înțeleg și utilitatea igineico-sanitară a acestui detaliu, bineînțeles există si excepții.

Totuși, de câte ori observ câte o domnișoara mai despuiată imi sare in fața ochilor imaginea celei domnisoare iar în urechi imi răsuna râsul acelui prieten care mai că nu s-a împraștiat de râs.

Și uite așa reușesc să vă împartășesc câte o poveste veche și nu prea cunoscută, în timp ce scriu pentru o nouă probă în cadrul Super Blog 2015.

Unde nu-i cap, vai de păr

De ceva vreme sunt mutat de acasă și fiind în alt oraș interacționez cu un număr redus de persoane, una dintre ele fiind colega mea de muncă. 

Ei, a mea colegă de muncă are “bunul” obicei de a se vopsi des, cam prea des dacă e după mine. Pe langa faptul că se vopsește des mai are parte și de tot felul de incidente legate de podoaba ei capilară. Hai sa va povestesc o astfel de întâmplare.

Se face ca eu eram fix dupa un drum mai lung, nu stiu dacă delegație sau dupa un sfârșit de săptămana in Arad, iar colega mea ma întreaba:

– Nu vezi nimic ciudat la parul meu?

Normal ca m-am uitat din nou: mai scurt nu era, aceeași culoare, spre roșcat/roșu/arămiu cu baza neagră, asa ca ii răspund nonșalant:

– Nu, te-ai vopsit la fel?

Ei, asta a fost o greseala. Știți bine ca unei femei nu e bine sa ii spui astfel de lucruri. Răspunsul a fost absolut genial:

– Mi-am ars bretonul!

Vedeți voi, colega mea e fumătoare si tocmai si-a luat o bricheta noua iar cand a încercat-o si-a aprins bretonul. 

Dupa o tura de ras pe saturate si cateva saptamâni am aflat si cum si-a rezolvat situația: cu Gerovital contra căderii de par, evident, fara sa aibă treaba cu parul ars sau vopsit, dar care si-a făcut efectul iar dupa 2 luni bretonul ei a aproape ca nou. 

Cu toate astea eu i-as fi recomandat un Kit de regenerare sau o masca de regenerare sau chiar si un gel termoprotector 😜, toate fiind produse romanești de calitate.

Așadar as fi făcut pe doctorul de par, un fel de expert in ale parului 😜

  
Iata ca nu a fost nevoie ea apelând din start la gama Gerovital de la Farmec iar eu am avut o poveste faină de utilizat pe tru Super Blog 2015.

PS: dacă aveți nevoie de sfaturi ii găsiți si pe Facebook.