In weekendul trecut am fost pana in Milano. Am zburat pentru prima data (inca un punct bifat pe lista mea ), am vazut o multime de opere de arta deosebite si am avut parte de 2 zile superbe, acum hai sa detaliez.

La inceputul lunii cand prieteni de ai mei au spus ca vor sa plece in Milano si ca mai sunt locuri libere nu stiam daca sa accept provocarea sau nu, daca voi avea curajul sa fac ceva iesit din comun sau nu? Si intr-un moment de curaj am ales, am plecat de mi-am luat biletul de avion dupa nici 5 minute de gandire, iar cei ce ma cunosc stiu ca imi ia ceva timp sa iau o decizie si ca analizez deciziile luate, mai putin cand ma apuca si iau decizii pe moment (nu intotdeauna inspirate). Asa se face ca pe 27 ian la ora 5 dimineata m-am urcat in masina cu inca 2 prieteni si ne-am dus la punctul de intalnire cu restul calatorilor.

Avand in vedere ca nu am zburat niciodata pot spune ca eram foarte emotionat si am intrebat toti prietenii si cunostintele toate trucurile si sfaturile care ma vor face sa am un zbor cat mai placut. Cel mai bun sfat a fost sa mestec guma de mestecat pentru a preveni infundarea urechilor, a mers si de aceea il recomand mai departe tuturor. In rest, am prins si turbulente, am avut parte de aterizari bune si chiar per total pot spune zbor foarte bun.

Imediat ajunsi in Bergamo la aeroport ne-am pus pe cautat variante de transport in Milano, cu trenul ar fi insemnat cam 6 euro, dar drumul pana la gara insemna minim jumatate de ora sau inca un cost suplimentar pt. taxi, varianta a doua a fost autobuzul care ne-a costat 7 euro fata de 9 euro (fiind mai multe persoane). 40 de minute am stat in autobuz uitandu-ne la peisajele de pe langa autostrada sau atipind (unii dintre noi). Autobuzul te lasa la gara centrala (dar mai are o oprire intermediara (atentie sa nu coborati la prima oprire ca e la marginea orasului), de unde poti ajunge usor in orice parte a orasului folosind autobuze, tramvaie sau metroul.

Dupa un drum de cam 45 minute sau o ora pe jos (nu eram siguri ca avem autobuz pana la hostel) am reusit sa gasim hostelul (folosidu-ne doar de harta), super frumusel, la o distanta de 30-40 minute de plimbare de centrul orasului, lucru ce a fost extrem de util, deoarece am economisit banii pentru transport si am facut miscare . Hostelul a fost curat, baia fiind mai mult decat decenta, s-a facut curat cat am fost plecati (din pacate au aruncat si 2 chestii minore da’ pe care doream sa le pastrez, da’nu-i buba) si asternuturile au fost schimbate zilnic.

Milano are destul de putine atractii pur turistice (zona centrala veche in principal), dar pe orice strada ai merge vei vedea o multime de cladiri care mai de care mai frumoase si bine intretinute. Astfel in prima zi am mers direct la Dom, o biserica construita in stil neogotic cu peste 3500 statui si vreo 15 turnuri. Panorama de pe acoperisul Domului merita cei 6 Euro si cele peste 250 scari de urcat (sau 10 euro si un lift pentru cei mai lensi din fire ). De sus realizezi ce imens e orasul, cate lucruri sunt de vazut si cat de bine sunt intretinute cladirile.

In imediata apropiere a Domului se gaseste Galleria Vitorio Emanuelle II (un fel de shoping mall), o galerie de cumparaturi plina de firme de renume: Gucci, Luis Vuiton, Rolex, DG, etc., iar in centrul galeriei se gaseste un taur facut din mozaic despre care se spune ca iti aduce noroc daca il calci pe testicule (da, e ingramadeala acolo ). Mai este un lucru deosebit in galerie si anume politisti imbracati in haine de gala sau de epoca.

La Scala (opera din Milano) este o cladire pe care o gasesti destul de greu sau usor, depinde cum te poti orienta si cat stii despre cum arata La Scala pe dinafara. Cladirea pe exterior nu ar indica ca fiind o opera sau ca fiind impresionanta pe dinauntru, fix de aceea ea poate sa scape din vedere atunci cand stai cu spatele la ea si faci poze la o statuie a lui Leonardo da Vinci care e pusa fix in fata ei.

Dupa toate acestea am pornit inapoi la Hostel, am terminat de depozitat bagajele, de pregatit pentru cina si am purces la prima masa serioasa a zilei. La recomandarea patronului de la hostelul unde am fost cazati am mers la Blender (un barulet din zona) unde cu doar 8 Euro am mancat cat am dorit si am baut cate o bere de caciula.

In cea de a doua zi am fost matinal iar la ora 8 eram treaz si imi insiretam noua pereche de pantofi (la doar 16 euro la promotie intr-o zona scumpa si cu reducere de 50%), iar la ora 9 eram deja pe drum rontaind o minipizza cu sos de rosii si mozzarella. La ora 10.40 eram la Cenaclo Vinciano, la biserica Santa Maria delle Grazie, locul unde Cina cea de taina este inca si acum vizibila dupa o renovare de peste 20 ani (1977-1999). Norocul milanez (dupa calcatul taurului pe testicole) mi-a suras si fara a avea o programare (e recomandat sa-ti faci programare, chiar daca te costa 8 euro in loc de 6,5 euro) am reusit sa-mi iau bilet pe ora 12.15 (intrarea se face din 15 in 15 minute cu trecerea prin 4 incaperi distincte cu o temperatura si umiditate atent reglate).

A urmat o ora si aproape jumatate de hoinareala la 7 grade pe strazile din jurul bisericii. Asta in loc sa fi mers sa vad castelul Sfoerzesco (la 10 minute dupa cum am descoperit ulterior). Pot spune ca dupa ce am trecut prin camerele cu reglarea temepraturii am ramas masca la opera lui Leonardo da Vinci. Pictura este mai mare decat mi-o imaginam, are cam 3 metri inaltime si vreo 10 in latime. Am stat de am studiat de la o distanta sanatoasa (cam 4-5 metri), nu aveai voie sa faci poza, in clipa in care o d-ra chinezoaica a ridicat telefonul sa faca ceva din boxe s-a auzit vocea unei doamne si imediat si-a facut aparitia o alta doamna de la paza care a luat-o deoparte pe chinezoiaca si a intrebat-o de gestul ei, asadar securitate extrema. Pe peretele opus este scena rastignirii pictata de Giovanni Donato da Montorfano, pictura realizata in aceeasi perioada (si se presupune ca sunt personaje pictate si de da Vinci acolo) si care se pastreaza mult mai bine. Ce e de retinut si interesant e istoria bisericii care a fost folosita ca si grajduri dupa ce Napoleon a cucerit Milano, iar cladirea a fost bombardata rau de tot in timpul celui de al doilea razboi mondial si desi s-a distrus mare parte din picturi, Cina cea de taina si Rastignirea au supravietuit miraculos.

Dupa toata experienta de la Santa Maria delle Grazie am pornit spre Castelul Sforzesco unde m-am intalnit cu restul trupei si impreuna am vizitat muzeul din castel, un muzeu impresionant cu opere de arta (in special sculpturi cu tenta religioasa) si unde am gasit a doua “piesa de rezistenta” a excursiei: Pieta Rondanini, ultima lucrare a lui Michelangelo Buonarotti, sculptura la care a lucrat cu 6 zile inainte de moartea sa. Se poate vedea si modul de lucru al lui Michelangelo precum si maestria sa. Castelul Sforzesco este impresionant, frumos renovat si destul de bine exploatat ca si obiectiv turistic (cum la fel s-ar putea face si cu Cetatea din Arad), iar dupa aproximativ 2 ore petrecute in castel si in muzeu am luat-o inapoi spre Dom.

De la Dom se poate ajunge usor de tot si in cam 10 minute la Torre Velasca, un turn construit prin anii ’50 dar care are 9 etaje deasupra cate sunt iesite in exterior, imitand forma unui turn medieval. Din pacate este un obiectiv mai putin interesant pentru marea majoritate, dar pentru mine (pasionat de arhitectura) extrem de interesant, mai ales in a studia solutiile tehince alese.

Pe final in ziua a doua am mers din nou la Blender pentru o masa la fel de copioasa (la mine mai putin, aveam chef de fructe multe si cred ca am mancat 3 portii de fructe ), o bere si o poveste, iar dupa ne-am pregatit de culcare. Inainte sa apucam sa ne culcam ne-am urnit si am mers sa vedem Gara Centrala din Milano pe timp de noapte. Dupa aproximativ 40 minute am reusit sa ajungem si am facut o multime de poze, astfel am realizat de fapt cat de mare si cat de impresionanta este gara din Milano, merita sa fie considerata un obiectiv turistic principal.

Dupa drumul de intoarcere (in care am realizat ca am bataturi si ca genuchiul de la piciorul drept incepe sa-mi faca figuri, a urmat o noapte de odihna, bine mai bine spus cateva ore de somn caci la ora 5 dimineata am fost sus, facandu-ne bagajele iar la 6 eram deja pe drum pentru ca la 6.30 sa plecam cu autobuzul spre aeroport. Astfel ca in final am urcat in avion si de data aceasta am prins loc la geam (dovada sunt pozele facut din zbor, vreo 20-30).

Per total pot spune ca am vazut 80% din ce mi-am propus, as mai fi dorit sa vizitez inca alte 2 muzee, dar vor ramane pentru o alta vizita in Milano. Recomand tuturor sa mearga sa-l viziteze si pot spune sigur ca sunt suficiente 3-4 zile pentru a vedea Milano, doar 1 zi e prea putin iar 2 zile e cam la limita in a vedea doar ce e mai important.

Mai departe galeria foto

Cred ca toti prietenii mei sunt de acord cand spun ca nu am cerut niciodata un cadou de ziua mea. Nu imi sta in fire. Dar de ceva timp vad cum oameni in jurul meu primesc super cadouri pentru ca au spus, mentionat sau au lasat de inteles unuia dintre prieteni ca si-ar dori un anume cadou. Ei, de ce sa nu fac si eu asa ceva si poate asa ajung sa imi indeplinesc din dorinte .

1. Weekend + concert RHCP – Praga. Pe 27.08.2012 RHCP canta in Praga, cum e zi de luni merge un weekend inainte in Praga. Cost aproximativ 300 EU (cazare, drum, bilet la concert 50 EU cel mai ieftin).

2. Weekend/saptamana in Londra. Eh, in toamna as vrea sa merg pana in Londra. Sunt multi oameni care au laudat capitala Marii Britanii si sunt sigur ca as avea ce sa vad. Cost aproximativ 300 EU (avion, cazare, acces la diferite muzee si galerii de arta).

3. Tomorowland – Acesta este un festival de muzica dance/electronica/house la care vin cei mai mari DJ din lume. Se tine inre 27-20 iulie 2012 in Belgia. Cost estimat 2-300 EU (avion pana in Belgia, cazare, bilet de acces).

4. Festivalul Optimus Alive – Barcelona – 13-15 iulie 2012 festivalul va aduce nume mari din muzica: Snow Patrol, Florence + Time Machine, Radiohead. Cost aproxumativ 250 EU (bilet avion, acces pentru cele 3 zile cu camping inclus 103 EU).

Asadar, de mine scapati ieftin daca va strangeti mai multi la un loc si-mi faceti o asemenea surpriza . Pana in martie (pe final) e vreme destula sa va socotiti si sa vedeti unde sa ma trimiteti (adica ma trimiteti in lume si scapati de mine ), e vreme destula ca sa stiu si eu ulterior unde sa-mi cumpar bilete si unde voi merge prin propriile puteri. Si da, anu’ asta is pus pe concerte si vizite in Europa, asa mai tai din chestiile de facut .

So … va bagati?

De cateva saptamani ma tot chinui cu dorinta de a scrie despre lipsa de “buna crestere” a celor ce utilizeaza retelele de socializare si punctual Facebook-ul.

Sursa foto: www.blackberry-france.com

OK, gata cu povestile, trec la sfaturi, indrumari, idei, etc.

1. Nu posta ‘n-spe linkuri unul dupa altul la tine sau la altii pe wall.
Motivele? La tine pe wall va fi un lung playlist si cam atat, nu cred ca tot ce ai de spus pe Facebook este doar ce muzica iti place. La altii poate sa ii racaie si sa nu ii mai ai ca si prieteni sau in cele mai rele situatii Facebook sa spuna ca esti spamer si sa te trezesti blocat.

2. Nu trimite mesaje private in grup.
Stim cu totii clasicele mesaje: “Da-mi un like …”, “Sarbatori Fericite la toti …”, etc. Vor incepe raspunsurile, multumirile si restu’ si ne trezim ca se umple casuta de e-mail cu notificari, telefoanele (smartphone-urile la cei ce le au) vor zbarnaii in buzunare, pe mese, in sedinte, etc.

3. Nu postati pe wall-ul vostru sau al prietenilor rezultatele, invitatiile, surprizele, oua, masini, carti, etc. ce le primiti la diverse jocuri ce le jucati in timpul liber.
Eu unul daca joc incerc sa nu dau invite si astfel de chestii decat la cei pe care ii stiu sigur ca joaca si ei. Si eu sunt satul sa vad profile de Facebook doar cu jocuri pe ele.

4. Ai profil de Facebook ca si persoana, pune o poza cu tine.
Ce e enervant e faptul ca de foarte multe ori primesti un friend request de la cineva necunoscut, nu tu poza la profil cu persona, poza e ba un apus de soare, ba sclipici, pisici, caini, personaje de desene animate, etc. Eu nu cred ca ai de ce sa te ascunzi, nu-ti place cum esti, cum ai iesit intr-o poza, sterge-o sau fa alta poza, dar, pt. numele lui Dumnezeu, puneti-va poze cu voi la profil, asa poate stiu si eu cu cine stau de vorba. (da, sunt anumite campanii cand iti schimbi tu si prietenii poza de la profil pt. un scop, da’ nu tot timpul)

5. Nu da add la toata lumea.
Am aproape 1000 de prieteni, daca as fi dat accept si add la toata lumea acum as fi avut dublu. Sorteaza putin, uita-te totusi cine e persoana, citeste ce interese are (asta daca le poti vedea), vezi prietenii comuni, eventual intreaba de acea persoana, vezi ce aveti in comun.

6. Ai totul blocat.
Dude, cum poti sa ai absolut totul blocat? Nu ai nici un interes care sa poata fi public? Toate pozele tale sunt/trebuie sa fie private? Wall-ul tau este chiar asa de secret? Daca esti o astfel de persoana, mai bine nu-ti fa cont de Facebook, exista si alte retele/moduri de socializare unde nu trebuie nici macar poza sa incarci. Nu bloca totul pt. ca cineva nu trebuie sa vada, stii cine e acel/a cineva si il/o blochezi, chiar si prietenii comuni poti sa ii blochezi.

7. Nu da like la toate pozele din albumul foto, da like la tot albumul de-ti place.
Cum ii cand ai 100 de notificari ca la cineva i-a placut pe rand cate o poza din acelasi album in care tu ai 100 de poze? Daca iti plac mai mult de 10 poze din album poti sa dai like la tot albumul sau iti plac 50%, peste deja poti da like la tot albumul.

8. Nu fi nesuferit si sa comentezi mereu contra.
Nu cred ca mereu ai o parere contra a ceea ce se discuta, trebuie macar o data sa fi de acord. Aaa, esti troll? Atunci specifica asta si sa vedem apoi cati mai sunt prieteni cu tine .

9. Nu sterge conversatii intregi de pe Facebook.
Ai spus ceva gresit? Asuma-ti greseala. Stiu, e tentant sa stergi sa pretinzi ca nu s-a intamplat. E simplu, usor, rapid, mai rapid decat sa explici ca s-a inteles gresit sau ceva. Fii cu o coloana vertebrala si asuma-ti esecurile, greselile, etc.

10. Nu scrie cate 1-2 cuvinte/comentariu.
Wall-ul de pe Facebook nu e un chatroom, are chat, exista Y!Messenger, MSN, etc. pentru asa ceva, pe Facebook e mai frumos sa scrii comentarii mai lungi, OK, se acepta sau =)) sau , se accepta si corecturile, dar pentru corecturi se poate folosi si delete comment si daca e imediat dupa publicare Facebook inca il si tine minte (isn’t technology great?). Asadar, nu aglomera notificarile inutil .

11. Poze identice, de cuplu, pe ambele profile.
Tulaiii, am scris ce nu trebuia la ea, am vrut sa-i scriu lui. Pare cunoscut? Eh, asta se poate intampla daca pozele de profil sunt identice, stit cele de cuplu cu el si ea sarutandu-se, tinand in maini soarele, facand inimioare din palmele lor, etc. Oameni buni, genereaza confuzie, multi (si eu) identifica oamenii pe Facebook dupa fotografie nu doar dupa nume, e mai simplu, mai comod si mai rapid.

12. Poza de profil noua zilnic, o data la 20 minute sau o data pe an?
Pai … hai sa spun asa: mai bine schimbare la cateva luni, saptamani, ani, da’ nu zilnic. Inteleg ca ai haine noi, freza noua, casti, gadget, laptop, masina, etc. nou, inteleg, da’ nu insemana sa schimbi poza de profil zilnic. Fa schimbarea o data pe saptamana sau luna, daca nu poti sa ramai cu aceeasi poza macar un an.

13. Grupurile, spatiu de reclama?
Offf, nici pe Facebook nu scapam de reclama, OK, trebuie sa faca banuti, avem 2-3 reclame pe pagina, merge. Da’ cand esti adaugat, fara a cere, la varii grupuri ale unor marci, firme, baruri, etc., mai ales locale si unde nimic interesant nu se intampla, e simplu: ies. Dar exista si cazuri cand insista. Din pacate nu ai cum sa dai report la un grup. Apoi in diverse grupuri sunt acei useri care fac PR pentru diverse firme si firmulete si pun pe wall-ul grupului n-spe mii de link-uri, reclame, etc. Nope, nu asa se face PR si publicitate si mai ales, nu pe un grup.

14. Evenimente.
Da, merg la multe evenimente, particip, dar pana de curand a fost spam cu evenimente. Un bar vroia sa aiba clienti punea un eveniment ca are party de fete dezbracate si pac, spam-uia dupa aia pe toata lumea. Acum mai nou nu mai merge chiar asa, invite-urile se dau individual, nu mai la gramada toata lista.

15. Tag-uri impreuna cu alti 100-1000-100000 de oameni.
Hello, e cineva acolo? Va rog, putina intelegere, nu vreau sa-mi vina ca am fost tag-uit in 10 poze si apoi sa imi vina inca 1000 de notificari cu multumesc sau sterge-mi tag-ul. E mai simplu, daca ai sa transmiti ceva fa acest lucru cat mai simplu, elegant si fara tag-uri.

16. Supararile intre friends of friends.
Ooo, subiect delicat, aici apare medierea, daca sunt prieteni comuni si ii cunosti trebuie sa stii cum sa procedezi pentru a stinge “focul”, dar mai ales nu trebuie sa cazi intre si sa ajungi sa fi ignorat de ambii. Daca asta se intampla, e clar, ca in viata reala trebuie sa procedezi (aici tu stii cum dregi treaba).

17. Fostele relatii si pozele din trecut.
Aici e interpretabil. Pastrezi pozele? Nu le pastrezi, vrei sa fi cu cineva nou? Esti nostalgic/a? Te-a suparat asa de mult incat instant dai jos tot, dai remove tag? Le stergi de pe profil, stergi tot ce a scris pe wall-ul tau? Totul e de cum esti ca si persoana, dar trebuie totusi sa stii ca daca fugi de trecut si incerci sa-l ascunzi nu faci de loc bine, accepta-l asa cum e, e decizia ta, tu stii cum au mers lucrurile de ce s-a ajuns acolo, etc. Nu trebuie sa dai explicatii la nimeni, iar daca trebuie sa dai atunci asa macar nu vei fi acuzat/a ca ai ascuns trecutul, asa dovedesti ca ai trecut peste (sau daca celalalt interpreteaza altfel esti nostalgic si/sau inca suferi).

18. Casatorii intre “best friends”, persoane de acelasi sex (in special femeile fetele).
Aha, esti pe invers? No? Stai putin de ce spui ca esti intr-o relatie cu cineva de acelasi sex? De ce esti casatorit/casatorita cu cineva de acelasi sex? Hold on, care ii faza? Cum se face? Sincer, inseamna ca nu esti sincer si ca nu iti pasa ca lumea te vede complet atlfel decat esti.

19. Interested in Men, Women, booth ?!
Hai sa o lamurim inca o data: esti pe invers? Atunci sa nu pui ca esti interesat de altceva decat chiar esti. Pe bune, creezi confuzie (drace ce si-a luat-o o cunostinta pe faza asta).

20. Link-uri corecte.
Multi pun pe wall link-uri bune, dar din pacate nu sunt puse corect. Aveti putina rabdare inainte de a da Enter, Facebook va pune un thumbnail al site-ului si o scurta descriere. Daca nu o face, scrie tu ceva inainte. Si da, ar fi frumos ca fiecare sa spuna ceva inainte de un link sa stim despre ce e vorba sau parerea sa, etc. Si nu uitati sa lasati un spatiu intre link si alt text.

21. Like la propriul status, link, comentariu, etc.
Da, stiu, sunt unii care se iubesc atat de mult incat nu se pot abtine (narcisisti astia) >:D (ala de diavol ar trebui sa iasa). Dar sa va spun ceva: nu pare aiurea? Pentru mine da, inseamna ca folosesti exagerat de mult bumbul de like.

Gata, nu mai scriu ca nu stiu cand m-as opri . Hai dati-va cu parerea si criticati (constructiv).

Saptamana trecuta am avut din nou o masinuta la test drive: Citroen C4 si din nou aceasta este o masina ce te surprinde.

Nu ai spune ca e o masina care sa te impresioneze, designul este intradevar unul care atrage privirile, exteriorul fiind altfel decat la masinile germane care momentan domina piata.

Interior

Nu, nu esti intr-o limuzina germana, dar calitatea materialelor si ergonomia ar spune ca masina a iesit de pe linia de productie din Germania. Interiorul este mai functional la prima vedere decat un C5 (dar nu neaparat), totul e practic, amplasat unde te-ai astepta iar plasticul moale si cel dur sunt de o calitate ridicata. Pielea de pe volan e foarte placuta la atingere iar fiind la primul nivel de dotare, chiar sunt surprins sa gasesc si unele optionale incluse, cum ar fi USB-ul prin care iti asculti muzica fara sa te mai obosesti sa arzi CD-uri.

Tapiteria este dintr-un material placut, scaunele sunt ergonomice si ofera un suport lateral adecvat (se poate mai bine da’ e numai bun pt. oras si drumuri nu exagerat de lungi, la drumuri lungi nu am ajuns sa testez). Spatiul pe bancheta din spate e bun, putin cam inghesuit de urca 3 adulti.

Exteriorul

Daca te uiti la noul C4 vezi cum a evoluat de la generatia anterioara, cum noua filosofie de design se regaseste si in pastrarea unor elemente din modelul anterior. Nu ma pun sa scriu de bonsaje, unghiuri, faruri, etc. Pentru mine atat in detaliu cat si in ansamblu noul C4 este o masina frumoasa, expresiva si plina de personalitate. Ideala pentru o familie tanara. Pretul ajutand mult in a deveni prima masina a unei familii de tineri.

Motorizare si transmisie

Motorul masinii pe care am condus-o a fost unul pe benzina de 1.6 litri cu 120 cai si foarte sprinten. Treptele de viteza sunt bine etajate, m-a deranjat putin doar faptul ca pentru un 50 km/h in a 4-a motorul e putin subturat. Nu intru in detaliile legate de cat de “verde” e, cifre de tot felul si alte asemenea chestii, spun doar ca e un motor ce iti da incredere ca poti intra in depasire, ca ai suficienta putere pentru a merge constant pe autostrada, mai ales datorita unei optiuni (din cate stiu eu standard): cruise-control care mie imi place la nebunie si pe care l-as folosi zilnic .

Confortul e la superlativ, chiar m-am simtit bine in masina, suspensiile rezista bine, atenueaza gropile de pe drumurile noastre si pe deasupra iti da impresia ca masina se aseaza bine pe sosea si ca in curbe va sta bine, dupa care daca ai ocazia te convingi caci e chiar asa .

Per total am fost foarte impresionat de C4, deocamdata fiind masina pe care eu as cumpara-o mai degraba, e aproape de idealul meu. Da, m-as bucura sa pot sa conduc un C4 minim o saptamana. De ce? Pentru ca as putea spune atunci daca e masina perfecta sau doar se apropie de idealul meu. Dar pana atunci pozele le gasiti aici.

Daca aveti idei despre ce masini sa iau in teste, dati de veste .

Acum o saptamana si jumatate am participat la unul din cele mai bune concerte la care am luat parte in tara. La Armonia s-a incheiat campania lor de Sarbatori si dupa ce s-au dat o multime de premii (cel mare un apartament, de ce nu puteam fi eu norocosul? eu m-am ales cu un voucher de 50 RON ) a sosit vremea unui spectacol de zile mari: Horia Brenciu and band (am zis bine?).

Urcarea pe scena s-a facut cu Horia alergand cu camera video in mana, toata trupa sa fiind super de gasca si o reala placere in a-i asculta.

De la melodii faimoase din repertorul propriu, la melodii cunoscute din repertoriul international, Horia a incantat pe toti cei prezenti si au fost multi ce au venit sa-l asculte. Din ce am vazut eu toata partea de la iesirea din Carefour a fort blocata de spectatori, plus cei din zona de foodcourt si partea opusa acesteia.

In total showul a durat cam o ora si jumatate, iar dupa inca aproximativ 40 minute de semnat autografe.

Eu am fost norocos deoarece organizatorii au pregatit o zona pentru presa si bloggeri, noi bloeggeri fiind pentru prima data “acreditati” in mod similar cu ziaristii profesionisti. Atat eu cat si echipa WWMP News am profitat de ocazie si am reusit sa-l intevievam (BTW, sunt mentionat in interviul sau ) pe Horia reusind sa ii pun cateva intrebari la care mi-a raspuns pe scurt.

Era evident ca intreb de IT si masini , Horia a spus ca utilizeaza un Mac Book Pro, mai exact: “Mac Book Pro pana la capat, nu exista altceva mai bun”. Cand vine vorba de telefoane foloseste un Nokia model mai vechi caci: “daca am si eu unca si al tau [si imi ia din mana iPhone-ul si incepe sa tastezela el], tot asa as face”. La categoria auto: “am un Allroad (Audi A6 Allroad), de cativa ani si e o masina foarte buna, de care sunt multumit”.

Ce sa mai spun? Aaa … poze … le gasiti aici. Filmarile ce le-am facut (una chiar super faian este cea cu o fetita ce s-a pierdut de mama sa) le gasiti la mine pe canal, aici e link-ul.

Iar in cadrul interviului la minutul 1:56-2:05 e momentul mentionarii mele (ahhh ce ma umflu acum in pene ).

Super funny ideea celor de la Apple sa ii dea mosului sa foloseasca Siri. Ma intreb doar cum se descurca in tarile in care Siri nu poate sa ofere informatii >:D (am fost rau acum).

Sunt curios daca reclama de la Beatles aduce profit, da’ hey, eu nu-s acolo sa vad .

Acum o saptamana am luat la plimbare noul Citroen C5 impreuna cu Ciprian, Florin si Gabriel. E prima data cand am ales sa am si pasageri in plimbarea mea cu o masinuta in test-drive.

Prima impresie cand urci intr-un C5 e de WOW, de ce? Simplu, o multime de butoane, piele si finisaje excelente, scaune confortabile si o multime de optiuni ce te coplesesc pur si simplu. Pentru o persoana care e obisnuita cu butoanele, ca de exemplu un IT-ist (:D) asta nu e o problema, in schimb pentru un utilizator normal e destul de greu sa ajungi sa si reglezi volumul deoarece poti foarte usor sa confunzi butonul de volum cu cel de schimbare a posturilor radio.

Dupa ce am facut mica tura de a luat pe fiecare participant in parte am inceput sa sesizez diferenta intre o masina normala si Citroen C5: suspensia GENIALA a C5-ului este demna de toata lauda. Suspensia este individuala pe fiecare roata, pe baza de ulei si ofera un confort maxim la rulare.

Ne-am pus pe o sedinta foto intr-un mediu “urban” la marginea orasului. Va dati seama ce imagine a fost cu 4 oameni facand fotografii din toate unchiurile la un model, o masina pe post de model. Am pus-o sa stea in diverse pozitii, cu rotile pe stanga, pe dreapta, cu o usa deschisa, cu ambele deschise, poze de interior, portbagajul deschis, luneta curbata invers, detalii cromate, faruri, semnalizatoare, etc. Cred ca un alt model mai cuminte nu am putut avea .

Acum putine informatii despre masina:

Interior

Interior generos, cu spatiu suficient si pe bancheta din spate o persoana inalta (Florin) a stat comod si nu s-a lovit cu genunchii de scaunul soferului (as fi simtit eu asta). O multime de butoane, dupa cum am mai spus, tapiterie din piele si textil, bine combinat, in asa fel incat arata extrem de placut si nu deranjeaza de loc. Scaune fata incalzite in 3 trepte (optiune) si cu reglaje multiple, inclusiv un reglaj suplimentar, partea superioara a spatarului putand fi reglata separat de reglajul lombar, astfel am ajuns sa pot sa-mi sprijin capul pe tetiera fara ca sa trebuiasca sa-l las pe spate si sa pierd din vizibilitate.

Din pacate spatiile de depozitare sunt reduse ca si numar, doar cele din usi pot fi utilizate cat de cat, iar testele mele cu sticla, doza de suc au fost un esec, nu am gasit de loc un suport pentru ele, astfel ca la un drum lung esti obligat sa consumi lichidele stationand sau cautand dupa ele. Pentru portmoneu spatiul din cotiera e suficient si chiar util .

Exterior

Ce poti sa ii reprosezi unei masini exceptionale? Nimic. Exteriorul este elegant, cu elemente cormate care scot in evidenta clasa superioara la ca C5-ul este incadrat. Stopurile sunt generoase, pe sistem LED (cred, da’ nu-s sigur), farurile au o forma specifica, semnalizatoarele frontale fiind in parte inferioara a barei de protectie fata, fiind o pozitie cam ciudata pentru semnalizatoare, majoritatea constructorilor auto mergand pe semnalizatoare incorporate in blocurile optice principale.

Din lateral iti da impresia ca e masiva masina, cand de fapt doar portierele sunt mai mari, avand o inaltime putin peste medie. Masina nu are bandouri, chiar, cum ar arata o masina din zona premium cu bandouri din cauciuc? Nu ma apuc sa scriu de linia masinii, de unghiurile ce se intretaie sau nu, etc. C5-ul e frumos din orice unghi, nu cred sa fie careva care sa zica ca nu-i frumos, mai ales cand pe strada a intors priviri, mai ales la auzul motorului .

Ceva deosebit este luneta curbata invers, un fel de semnatura Citroen pentru clasele superioare.

Motorizare

Am avut in test-drive versiunea de 2.0 diesel cu 160 cai (pe care i-am simtit bine de tot ). Motorul prinde binisor de pe la 2000-2200 ture, sub 2000 cam trebuie sa ai rabdare pana sa reactioneze. Nu am avut de ce si unde sa dau viteze mai mari de 70-80 km (desi am vrut sa mergem pe autostrada, nefiind atunci terminata/deschisa, am renuntat si am mers doar prin oras), dar as fi curios cum s-ar comporta la un drum lung, macar pana in Timisoara pe autostrada sa vedem cum ar merge.

Preturi

Pretul de baza incepe de la 22.591 EU cu TVA inclus. Pretul pentru o versiune echipata binisor este in jur de 30.000 EU. Versiunea din test a fost la 42.000 EU dar avea cam toate extrasurile posibile, mai putin full piele si trapa.

Pe final pot spune ca sunt extrem de incantat de Citroenul C5 iar socul mare al suspensiilor masinutei mele m-au adus cu picioarele pe pamant: imi voi permite asa o masina doar peste cativa ani buni, sa de as castiga la loto .

Toate pozele se gasesc aici.

Multumesc inca o data lui Adrian de la AutoArena, lui Florin, Ciprian si Gabriel pentru rabdarea de a-mi suporta unele directive date la sesiunea photo .

Incep un serial, cat va fi de lung, cat va tine si cat de reusit va fi, totul depinde de voi, de mine si de dealerii auto din Arad. Cum anume? Simplu, voi cere in fiecare weekend de la cate un dealer auto din Arad o masinuta pentru probe, teste si condus, urmand ca apoi sa ii fac prezenta pe blog, bine, nu prezenta ci prezentarea .

Citroen C3 – lansat in 2010, primavara.

Noutati: fata de modelul anterior schimbarile sunt destul de serioase, dar in ton cu noua filosofie de design Citroen. Motorizari mai “eco”, interior redesenat si mai functional.

Sa o luam pe bucati.

Exterior

O data ce o vezi ai de ales: iti place sau nu, asa sunt toate modelele Citroen, nu poti sa ramai intre, te surprind si sau iti plac sau nu. C3 este un model de clasa mica, o citadina, da’ nu asa de mica precum alte citadine, pare mai mare datorita stopurilor care se intind si pe portbagaj (haion). Din fata are o expresie de masina mai nervoasa dar totodata cumintica. Liniile exterioare sunt simple, fluente si nu te ataca, mai putin din anumite unghiuri, din care pare mai agresiva. Ce imi pare ciudat este lipsa bandourilor laterale, desi e posibil sa existe ca si optiuni, da’ nu-s sigur.

Interior

Interiorul este primitor, suficient de mare pentru 4 adulti (5 da’ mai inghesuiti in spate cei 3), portbagajul e incapator si daca e sa pui in el bagajele unei familii sau a unei trupe de prieteni e loc suficient pentru cam toate geamantanele. Calitatea materialelor din habitaclu (mai ce termen fitos ) este buna, peste medie. Spatii de depozitare suficiente, dar nu asa de multe cate mi-ar place mie, nu am gasit spatii de depozitare mai ascunse pentru portmoneu, nu am gasit suport sau spatiu pentru sticla de 0,5 de suc/apa sau pentru o doza de 0,33 fapt care am sa-l numesc proba sticlei de Cola. Este intradevar un loc pentru asa ceva, dar acela este mascat de cotiera (optionala) care astfel pe unii poate sa-i incurce. Tapiteria este placuta la atingere, desi putin cam aspra.

Scaunul soferului este reglabil si pe inaltime, dar are sezutul cam ciudat in ceea ce inseamna suportul lateral, pernitele care ofera suportul lateral fiind putin cam inalte si cam groase, mancand din spatiul sezutului, asa inca pentru mine a fost putin cam ciudat, asta pana au trecut cele 10 minute de acomodare (in mod normal ma acomodez cu o masina in acest interval).

Volanul nu are butane sau chestii mai ciudate. Sunt 4 leviere (OK, doar 2 practic), din care 4 fixe pentru comanda radio si pentru comanda computerului de bord. Mi-a luat putin pana cand m-am prins exact ce face fiecare buton de pe levierele fixe, da’ inginerul din mine nu a vrut sa se uite in instructiuni. De ce? Pentru ca in mod normal totul trebuie sa fie intuitiv si cat mai usor de utilizat.

Ce nu mi-a placut de loc este modul in care butoanele pentru controlul aerului conditionat si radioul au fost amplasate. Sunt chiar invers de cum sunt amplasate la marea majoritate a autoturismelor, dar dupa un timp realizezi ca nu prea ai nevoie sa piscali la radio pe consola centrala si ca e mai simplu cu comenzile de langa volan.

O chestie ce mi-a atras atentia a fost micul buton de reglare a parfumului ambiental, precum si o avertizare super faina pe bord cand computerul de bord considera ca ar fi indicat sa schimbi viteza.

Un lucru extraordinar este acoperisul panoramic care ajuta enorm de mult cand vine vorba de stat la semafoare si sa fi primul vezi semaforul fara sa te mai apleci peste volan.

Motorizare

Am condus modelul cu motor de 1,4 l, un motor destul de gurmand, mancand in jur de 7-7,6 l/100 in oras. Nu stiu pe exterior cum s-ar comporta da’ nu as crede sa scada consumul sub 6. Motorul reactioneaza binisor la pedala de acceleratie, desi e cam lenesa masina in sine deoarece e mai grea decat sunt eu obisnuit ca o masinuta sa fie.

Impresie generala

Buna spre foarte buna, de ce? Pentru ca e o masina cu personalitate, utila (chiar de s-ar mai putea imbunatati), sprintena, incapatoare si la un pret bunicel. Modelul ce l-am condus se invarte in jur de 9000 EU, dar avea dotari optionale, ca de exemplu jantele din aliaj si cotiera buclucasa .

OK, partea de fotografii o gasiti aici, pe Picassa, asta pana cand reusesc sa imi procur suficient spatiu la hosting pentru a putea incarca multimea de poze ce am sa le fac .

A fost cu ceva timp in urma, dar am fost foarte prins, am fost plecat si la Viena in acest sfarsit de saptamanta (scriu mai incolo despre el) si in plus am simtit nevoia sa imi aerisesc capul dupa toata nebunia cu Super Blog 2011, unde BTW (adica apropos ) sunt la 2 locuri de zona cu premii si tare am impresia ca asa voi raman pana la final, dar deviez.

Salut Arad a fost un sfarsit de saptamana in care 20-25 de tineri dornici sa invete au participat la sesiuni, prezentari si teme practice (a se vedea articolul meu de aici, parte din tema primita de mine).

In prima zi din cele doua au “luat cuvantul” Gabriel Gorgan si Florin Rusanu, primul dintre ei vorbind despre modul in care trebuie sa scrii, frecventa, asteptarile si imaginatia unora dupa ce incep sa scrie, cel de al doilea a vorbit despre modul in care sa scrii, structura si a facut o comparatie intre ziaristi si bloggeri, subliniind nevoia ca ambele grupe de scriitori sa isi verifice informatiile si sa stie sa le sustina.

In cea de a doua zi am fost soferul desemnat pentru Nebuloasa, Cristina si Dojo, cele trei vorbitoare din ziua de duminica. Nebuloasa a fost prima la cunvant si ne-a explicat ce inseamna sa scrii, cum sa scrii, subiectele si ne-a impartasit parte din experienta sa de bloggerita de cam 3-4 ani vechime in “breasla”. Cristina ne-a vorbit de PR, de modul in care sa scrii, subiectele, stilul propriu, pasiunea si apoi ne-a evidentiat despre ce sa nu scriem, cand sa scriem si cand nu, facand apel foarte mult la noi sa ne uitam in propria ograda si sa scoatem ce avem mai bun. In final Dojo ne-a vorbit de freelancing si de felul in care trebuie sa avem puterea sa facem munca pentru noi, cum timpul chiar costa si cum poti ajunge sa devii independent, facand ce iti place sau cum sa faci bani stand acasa in pijama in pat cu un laptop in brate.

Toate trei invitatele de duminica au avut cate o lectie pentru noi, asa cum si cei doi invitati de sambata au avut lucruri pe care ne-au invatat.

Chiar imi pare rau ca nu am scris mai devreme, dar promit sa incerc sa ma indrept din acest punct de vedere si acum ca Super Blog nu mai este sa nu mai am motive sa nu mai scriu despre lucrurile care ma pasioneaza.

Stim bine ca Toyota a fost prima companie auto care a inovat prin introducerea primului hybrid de serie si anume Toyota Prius.

Din acel moment tot ce a insemnat industrie auto au inceput sa inoveze in spre direcita “verde” dar care este pana la urma optiunea cea mai buna pentru noi si pentru planeta?

Eu am stat si am analizat putin acest lucru si sunt de parere ca cea mai buna optiune este hybridul. De ce? Iata 2 motive: ai autonomie (motorul pe ardere interna iti ofera aceasta autonomie) si ai acumulatori care iti alimenteaza motorul electric cu autonomie tot mai mare.

Masinile hybride au inceput sa prinda nu in urma publicitatii ci in urma performantelor, in urma descoperirii faptului ca un hybrid este mai eficient, tot mai multi soferi au inceput sa adopte masinile hybride. Nu este o moda, este ceva logic, in oras ai puterea motoarelor electrice si la drumurile lungi in depasiri ai un plus de putere si astfel se reduc accidentele (parerea mea).

Mai mereu sunt oameni care spun ca masinile electrice sunt viitorul, tin sa ii contrazic: atat timp cat autonomia este sub 500 km si incarcarea rapida dureaza minim 2-3 ore, masinile electrice sunt bune doar in oras si doar pentru cei ce fac sub 100 km pe zi, categorie in care nu ma incadrez.

Masinile clasice, pe ardere interna sunt inca viabile dar nu pentru multi ani inainte, de ce? Deoarece resursele noastre solide sunt pe terminate, in urmatorii 200 ani ele vor scadea si vor deveni tot mai scumpe.

Acestea fiind spuse combinatia optima, momentan este cea dintre un motor clasic, pe ardere interna si unul electric cu acumulatori cat mai performanti. Astfel Toyota a fost un inovator, un deschizator de drumuri si astfel au din partea mea apreciere maxima pentru minunea tehnologica ce au promovat-o foarte bine si sincer, foarte sincer, m-as bucura sa am un Prius. Si nu doar pentru ca e o masina buna ci si pentru ca as face economii si pentru faptul ca as proteja natura, ce mai, 3 in 1 .

Ei … acum pot spune ca am terminat cu probele pentru Super Blog, aceasta fiind ultima pe care eu am mai avut sa o fac. Ramane de vazut la anu’ daca mai are rost sau mai am rabdare sa particip .