Mandru ca-s Roman Posts

Vizită în Hunedoara – prima parte

Stau în fața laptopului și încerc să îmi organizez gândurile legate de excursia în Hunedoara din sfârșitul de săptămână ce tocmai a trecut.

Se face că am fost invitat să particip la ediția de anul acesta a evenimentului „Vizită în Hunedoara”, și pot spune că eram curios să particip la o vizită de acest gen, așa cum am văzut că se tot duc mulți bloggeri. Ei, de data aceasta am avut și eu plăcerea să accept invitația și să mă bucur de ceea ce însemnă o vizită într-un oraș pe care de obicei doar îl tranzitez.

Joi seara am purces la drum și undeva la ora 22 am ajuns la destinație, ne asteptau câteva pizza, beri și voie bună. După povești și reînodarea prieteniilor, bineînțeles și după câteva beri, socializarea aferentă la terasa Sara, ne-am pregătit de prima zi, cea de vineri care se anunța a fi una extrem de interesantă, cel puțin pentru mine.

Câmp din Hunedoara

Supriza plăcută a venit de dimineață când vremea buna ne-a surâs și ne-a însoțit pe parcursul întregii zile. După un drum de 20 km, din Hunedoara, am ajuns în satul Peșteana, acolo unde am descoperit una din cele mai noi fabrici de produse lactate, cea a Fermelor Ado.

Fabrica de lactate

Nu am să intru în detalii legate de programul pregătit ci am să vă împărtășesc din lucrurile care mi-au atras atenția.

În halate

Pe întreg parcursul vizitei a trebuit să ținem seama de regulile interne legate de îmbracăminte, interacțiunea cu animalele, etc. E și normal, e vorba de produse alimentare, iar cu siguranța și calitatea acestora nu te poți juca.

Animăluțe

Am vizitat grajdurile, stația de muls, am văzut o mulțime de vaci, vițelușe și doar un taur (norocosul 😀 ).

Stația de muls

Taurul

Ce m-a impresionat este modul în care animalele sunt îngrijite, faptul că au pedometre prinse de picioare. Sunt analizate și înregistrate atât calitatea (mai mult), cât și cantitatea de lapte produs. Văcuțele sunt puse la dietă dacă greutatea lor e peste un anumit prag, asculta muzică de calitate, de la clasică la ambientală, sunt îngrijite și se are în vedere asigurarea unui mediu lipsit de stres, mai puțin când o trupa de vreo 20 bloggeri au venit în vizită.

Văcuțe cu pedometre

Boxă

La Ferma Ado am descoperit faptul că există oameni extrem de pasionați de ceea ce fac. Am aflat de exemplu, că există mai multe rase speciale pentru producția de lapte dar că e bine ca acestea să fie modificate prin încrucisări și cu rase de carne pentru a crește rezistența vacilor la diverse condiții de trai.

Ce mi-a plăcut mult a fost entuziasmul cu care ne-au fost prezentate văcuțele ”comoară”, văcuțe care au fost obținute de către cei de la Fermele Ado prin încrucișări atent făcute.

Văcuțe

Gata, trec la partea mea preferată: lactatele.

Am degustat din toate produsele pe care cei de la Fermele Ado le produc, de la chefir la mozzarella, trecând prin lapte, iaurt și telemea. Da, un rai pentru pasionații de lactate (io, io, io-s pasionat!), un loc în care dacă ai ocazia poți savura toate delicatesele proaspete.

Degustare

Farfuria mea

Am aflat informații importante, producătorii sunt obligați prin lege să specifice daca au adaos de lapte praf în produsele lor, lucru care nu e deloc sănătos.

Produsele fără adaos

Imi pare rău că nu am ajuns să vizitez și fabrica unde se procesează laptele și unde se produc toate brânzeturile, dar din motive de securitate a produselor era imposibil să vizităm 20 de oameni fabrica, le dădem peste cap normele 😀 .

Vreau să vă expun și ceva cifre: 2,5 milioane de Euro investitie în fabrica de produse lactate, peste 200 de vaci fericite, un taur (fericit și norocos 😀 ), peste 500 hectare de teren proprietate și în arendă, și o investiție totală de peste 10 milioane de Euro.

Cel mai mare regret este acela că produsele Fermelor Ado sunt distribuite (momentan) doar în județul Hunedoara, dar există planuri de extindere și în județele învecinate (haideți către Arad, aveți deja un client fidel 🙂 ).

Urmează cât de curand partea a doua cu povești despre legume, plăcinte, drumuri prin Hațeg și Hunedoara.

LE: Să nu uit, Fabricat în Hunedoara este un proiect organizat de Denisa Bârgău, Sebastian Bârgău şi Călin Bobora, este sponsorizat de Carpatcement şi Fermele ADO, având şi următorii parteneri: Sara Cafe și Pizzeria Napoli.

Sponsori si parteneri

Ce ii lipseste Romaniei

De ceva timp tot aman sa scriu despre acel lucru care ne lipseste in Romania, acel lucru care ar schimba complet tara si chiar oamenii. Am amanat din mai multe motive, unul fiind acela ca de multe ori se intampla, din pacate, ca nici eu sa nu aplic ceea ce urmeaza sa va spun.

In Romania si in principal romanilor le lipseste acest lucru extrem de important deoarece nu este oferit, iar daca il oferi multi se uita extrem de ciudat, chiar mai ciudat decat daca il ceri.

Si care este acest lucru?

Respect!

Ne lipseste respectul in tot ceea ce facem, in interactiunile cu alti oameni, in comunicare, etc.

respect

Sursa foto.

Hai ca am sa va dau cateva exemple ca sa intelegeti de ce oferind respect am ajunge sa devenim una din cele mai bune tari.

Daca elevii ar respecta profesorii, atunci ar face temele, ar invata si ar lua aminte la tot ce acestia incearca sa le transmita. In aceeasi masura, profesorii ar trebui sa respecte nu doar elevii ci si meseria lor, astfel s-ar crea un cerc al respectului care ar creste valoarea scolilor, liceelor, facultatilor, s.a.m.d.

Daca politicienii (nu puteam sa stau departe de politica), ar respecta cetatenii, nu ar mai acorda licitatii, proiecte, etc. cu dedicatie unor rude, prieteni, s.a.m.d. si astfel am avea drumuri bune, legi corecte, taxe de bun simt, si lista poate continua. La fel, cetatenii ar trebui sa respecte politicienii (pe cei ce merita) si astfel le-ar oferi suport atunci cand ar incerca sa promoveze o lege sau un proiect care intampina opozitie.

Daca soferii, pietonii si toti ceilalti participanti in trafic ar respecta, nu doar regulile din trafic ci ar dovedi respect fata de ceilalti participanti in trafic, atunci ar fi mai putine accidente, mai putine ambuteiaje si totul a fi mai fluent, mai cursiv, mai eficient.

Daca oamenii s-ar respecta intre ei si mereu ar spune lucrurilor pe nume, daca ar fi sinceri, sinceritatea derivata din respect, atunci am comunica mai eficient si astfel nu ar mai exista atatea certuri, discutii in contradictoriu. Daca ar fi respect in comunicare atunci am avea rabdare sa ascultam interlocutorii, sa le raspundem frumos, coerent si argumentat.

As putea continua cu o multime de astfel de exemple, dar ma opresc aici deoarece am dorit doar sa subliniez ce inseamna sa avem respectul la baza tuturor lucrurilor. Prin respect putem ajunge departe si putem schimba multe lucruri.

Da, cred ca asta lipseste in ziua de azi Romaniei, respectul. Hai sa incepem sa-l demonstram, sa il cultivam si sa facem o schimbare.

Cum a fost evenimentul Mandru ca-s Aradean

Marti, in 11 martie 2014 de la ora 19 am avut cel mai mare si important eveniment ce l-am organizat. Impreuna cu colegele mele Mihaela Popa si Brigitta Andrea Saszet (in ordine alfabetica dupa numele de familie 😀 ) am invitat o multime de oameni simpli, personalitati si oameni de cultura, acestia luand parte, alaturi de altii care inca nu au avut tangenta cu proiectul nostru “Mandru ca-s Aradean”.

Ideea proiectului mare ARAD – Arhitectura/ Responsabiliate/ Apartenenta/ Daruire este aceea de a promova tot ce e frumos in Arad, de la oameni la cladiri, de la piete la statui. Ne dorim ca Aradul pe care il iubim sa fie vazut dintr-o alta perspectiva si de ceilalti locuitori. Ne dorim ca atunci cand mergem pe strada, cand ne plimbam pe malul Muresului sa absorbim tot ce inseamna farmecul Aradului.

Proiectul a pornit anul trecut cu un tur al orasului pentru aradeni, am continuat cu o vizita la Turnul de Apa, o vizita in Cetatea Aradului, iar in acest moment avem in desfasurare o alta componenta a proiectului: fotografiile cu personalitati si oameni simpli din Arad care se mandresc cu orasul nostru.

Evenimentul de marti a fost o prezentare completa a proiectului, ne-am prezentat noi, echipa din spatele acestui proiect, am inmanat medalii, tablouri si am incercat sa aratam celor participanti cateva motive pentru care ne mandrim ca suntem aradeni. Tot in cadrul evenimentului de marti am prezentat foarte pe scurt si urmatoarele componente ale proiectului: o cabina fotografica unde aradenii sa poata sa se fotografieze si unde sa ne poata impartasi motivul pentru care sunt si ei mandrii de a fi aradeni, totodata in saptamana altfel vom organiza tururi pentru elevii din mai multe scoli si le vom prezenta elevilor o parte a istoriei locale.

Astfel, dupa seara de marti noi vom continua sa ne concentram asupra componentelor ce le avem acum in dezvoltare dar totodata vom continua sa prezentam atat pe site-ul proiectului cat si pe pagina de Facebook a acestui proiect, oameni simplii si personalitati in stilul deja consacrat.

Reactiile din presa de ieri ne-au complesit, multumim pentru articole, stiri si daca doriti sa vizionati evenimentul de marti, acesta va fi transmis de catre West TV sambata de la ora 15.30.

Multumim tuturor celor implicati in proiectul nostru (mai departe gasiti si link-uri la articolele lor): Mambo Util Construct, Politia Locala, Party Arad, KBD Photography, Arq, West TV, TV Arad si lui Ioan-Mihai Gale pentru textul ce l-a scris si pe care noi l-am folosit in deschiderea serii. Doresc sa multumesc si voluntarilor care ne-au ajutat pe parcursul intregii seri: Adrian Nicolae Seres, Ioana Musca si Florica Sarca.

Mai departe gasiti galeria foto a evenimentului, din nou, multumim KBD Photography pentru poze.

PS: Daca apar mici erori in functionarea galeriei dati-mi de stire ca sa verific si sa imbunatatesc acest lucru, dat fiind ca inca mai pot aparea mici probleme dupa ce am instalat noua interfata 😀 .

Aventura de duminica – ep. 4 (Sunday Adventure)

Dupa cum am spus pe Facebook, azi am fost in Budapesta, astfel ca a trebuit sa ma gandesc la o aventura ce sa o pot indeplini acolo. Cu Budapesta este una din cele mai vizitate capitale Europene am decis sa profit de ocazie si am lansat o provocare pentru mine: sa imi fac poze cu 30 de oameni, de preferat turisti.

As I said on Facebook, today I was in Budapest, so I had to think of an adventure that I can do there. Because Budapest is one of the most visited European capitals I decided to take advantage of this occasion and I set as a challenge for myself: to take pictures with 30 people, preferably tourists.

Zis si facut. Dupa ce am gasit un loc de parcare in apropiere de Deak Ter, am purces pe Vaci utca spre Bastionul Pescarilor deoarece stiam ca acolo e plin de turisti si imi va fi mult mai usor sa indeplinesc aventura/provocarea.

As said, done. After finding a parking spot close to Deak Ter, I went on Vaci utca towards the Fishermen Bastion because I knew that there is full of tourists and it would be easier for me to fulfil the adventure/challenge.

Pe drumul spre Bastion am decis sa ma opresc putin deasupra tunelului, loc unde am dat peste un grup de noua tineri turisti (cred ca de prin Franta, da’ poate gresesc). Grupul era insotit de un ghid care le povestea despre istoria Ungariei. Cand a terminat de povestit si se pregateau sa plece am intrat in vorba cu ei si le-am propus sa participe la aventura mea. Nu au ezitat si astfel, din prima incercare am bifat 9 persoane din 30 propuse.

On my way to the Bastion I decided to stop for a second overt the tunnel, at that place I found a group of nine young tourists (I think they were from France, but I might be wrong). The group was with a guide that was telling them about the history of Hungary. After the guide finished and they were getting ready to leave I proposed to them to be part of my adventure. They didn’t hesitate and thus, from my fist try I’ve checked 9 people out of 30.

The first nine

Vazand ca imi merge am prins putin curaj si am purces mai departe. Dupa ce am dat o tura pe la Bastion am realizat ca imi va fi mai simplu sa fac aceste poze in fata Galeriei Nationale de Arta (cladirea mare cu cupola care e sus pe deal). Am “ochit” un grup de spanioli si am abordat ghidul, de data aceasta fara de succes caci nu stia engleza. Sa nu ma dau batut am mers la primul grup compact de tineri, de fapt tinere (norocosul de mine 😉 ) si am gasit intelegere. Fetele au fost super simpatice si chiar si-au pus caciulile colorate in cap, ele calatorind prin toata Europa si peste tot isi fac poze cu acele caciuli.

Seeing that it’s working I got some courage and move on. After taking a tour at the Bastion I realised that it would be simpler to take these photos in front of the National Gallery of Art (the big building with dome from the hill). I “eyed out” a group of spanish people and started to talk with the guide, this time with no luck because it didn’t know english. Not giving up I went to the first group of young people (I can’t say teens, or can I?), actually girls (lucky me 😉 ) and they understood me. The girls were super cool and even put on some coloured hats, they are traveling trough Europe and everywhere they take pictures with those hats.

The girls with coloured hats

Nici bine nu m-am indepartat si am vazut o familie care isi faceau poze. M-am oferit sa ii ajut, dupa care le-am cerut eu ajutorul 😀 . Vedeti, e bine sa ajuti pe altii, si ei te pot ajuta dupa aceea.

I didn’t even went to far and I saw a family that was taking pictures. I offered to help, then I asked them for their help 😀 . See, it’s good to help others, they can also help afterwards.

A nice hungarian family with 3 kids

Intr-un final am mai vazut un grup de tineri si i-am rugat sa ma ajute cu aventura mea. Au fost atat de simpatici incat si-au chemat si prietenii si de la 5 oameni au devenit 16, astfel ei au devenit cel mai numeros grup cu care m-am fotografiat.

Finally I saw again a group of teens (this time I think they are in their teens) and asked them for help with my adventure. They were so nice that they called for their friends and from 5 people they were 16, thus making them the biggest group I took pictures with.

Egyptians, Spanish and Italians (I think) the largest group, 16 people!

Astfel, calculand ca am depasit numarul de 30 de persoane, am decis ca ar fi momentul sa pornesc spre casa. Tin sa multumesc tuturor care s-au lasat fotogafiati. Multumesc, sunteti niste oameni minunati, cu totii 😀 .

Thus, adding up I found I exceed the 30 people mark, so I decided that it would be a good time to head back home. I would like to thank all whom had taken pictures with me. Thank you, you are all wonderful people 😀 .

Aventura de dumininca – ep. 3

Duminica aceasta am pornit din nou intr-o aventura. Asa cum am mai spus, vreau ca in fiecare duminica sa fac ceva deosebit.

Fiind trecut de data de 1 martie, mai exact fiind fix pe 2 martie am zis ca cea mai buna idee ar fi sa fac ceva legat de primavara si pentru femei, sa fiu un fel de vestitor al primaverii. Zis si facut, sambata am dat pe telefoane si am stabilit cu inca alti 3 barbati sa ne unim puterile si sa cumparam o multime de flori pe care sa le impartim femeilor de pe strada, din magazine, etc.

Lalele

Lalele

Surpriza mai neplacuta a fost aceea ca toti cei ce initial au spus ca participa, au renuntat. Ei, ce sa-i faci? Si asa aveam eu un plan de rezerva. Asadar, am apelat la planul de rezerva si anume: am mers pana la Lidl si am cumparat 35 fire de lalele de mai toate culorile ce le aveau (mai putin galbene caci nu-mi place sa ofer flori de culoare galbena) si am pornit spre Malul Muresului.

O lalea pe hinta

O lalea pe hinta

Aradenii stiu prea bine ca duminica, mai ales daca e vreme bunicica, pe Malul Muresului, pe faleza, se gasesc foarte multi oameni care ies la plimbare. Ei, conform planului meu de rezerva, am trecut la “amplasarea strategica” a cate unui fir de lalea, ba pe banci, ba pe hinte, ba iarasi pe banci, s.a.m.d. reactiile nu au intarziat sa apara si pot spune cu mana pe inima ca am vazut o multime de oameni care au zambit, in special femei, normal, nu?

Tot ca si rezultate pot sa spun ca am vazut o familie care pe centru avea lalele din cele puse de mine pe Malul Muresului, asta m-a bucurat caci astfel se vor bucura de aceste flori si acasa, nu doar cat a tinut plimbarea.

Rezultatele le vedeti in pozele de mai departe.

Ramane ca pe duminca ce vine sa pregatesc mai din timp aventura, nu de alta da’ am impresia ca s-ar putea aceasta aventura sa includa un drum intr-o alta localitate, daca nu o alta tara 😀

Serile Miscarii Aradene

Nu prea scriu despre Serile Miscarii Aradene caci nu prea reusesc sa ajung. De aceasta data insa am tinut neaparat sa iau parte si astfel vineri am reusit de mi-am eliberat programul, si pentru ca tineam musai sa vad interiorul Sinagogii Neologa din Arad, am participat la acest eveniment.

A fost o decizie buna, poate chiar una din cele mai inspirate. De ce? Pe langa povestile interesante si legendele urbane despre viata si personalitatea lui Francisc Neuman de Vegvar ce au fost prezentate, am ajuns sa-l cunosc si pe nepotul sau.

Alaturi de nepotul lui Francisc Neuman

Seara a trecut pe nesimtite si pot sa spun cu mana pe inima ca din multimea de informatii am prins si cateva care m-au impresionat. Una din aceste informatii a fost cea in care s-a povestit cum de s-a infiintat echipa de fotbal UTA, cum a fost construit stadionul UTA si cum a ajuns UTA sa devina cea mai titrata echipa din “provincie”.

Acum, dupa multele informatii pe care le-am aflat, spun cu si mai multa tarie ca sunt “Mandru ca-s Aradean” si totodata am acum si mai mare ambitia de a oferi cat mai multe din povestile oamenilor minunati ce acest oras i-a avut. Aradul merita ca si de acum inainte sa avem oameni ca cei ce mai demult au lasat amprente impresionante in istoria locala. Aradul are nevoie de oameni darnici, harnici si alturisti. Avem nevoie de acei oameni care sa puna binele comunitatii, al orasului deasupra binelui personal si sa aduca schimbarea necesara pentru ca Aradul sa redevina acel oras minunat care stim cu totii ca a fost si ca va putea sa fie din nou daca muncim pentru asta.

Ma bucur ca avem o istorie bogata si frumoasa, dar acum este momentul sa facem noi istoria si sa ridicam Aradul acolo unde merita, printre primele orase din tara.

Gata, va las cu cateva fotografii pentru ca daca voi continua asa se vor gasi carcotasi care sa spuna ca am un discurs prea patriotic 😀

ChatBox – cum a fost

Miercuri a avut loc o noua editie din ChatBox, cea cu numarul 12. Editia ce a avut loc in Libraria Scienta, o foarte buna locatie pentru ChatBox. In cadrul acestei editii i-am avut ca invitati pe Ricadro Alves Caria si Alexandru Julean.

Inainte de a invita speakerii sa ne vorbeasca, Brigita Andreea Saszet, Mihaela Popa si subsemnatul ne-am prezentat pe scurt proiectul ARAD – Arhitectura/Responsabilitate/Apartenenta/Daruire, mai exact in ce consta “Mandru ca-s Aradean”. Parte a proiectului “Mandru ca-s Aradean” pe data de 11 martie 2014 vom lansa o noua etapa a acestui proiect, etapa care va aduce o noutate in Arad.

IMG_2904

Dupa aceasta prezentare a proiectului, a venit randul lui Ricado sa ne povesteasca cum a ajuns de si-a descoperit pasiunea de a canta, cum a devenit dintr-un inginer bine platit intr-o multinationala, un talentat cantaret. El ne-a impartasit parti din viata sa plina de aventuri, ne-a raspuns intrebarilor legate de efortul ce l-a depus in a ajunge unde este acum. A facut multe sacrificii, a renuntat la multe oportunitati care unii oameni le-ar fi fructificat din punct de vedere financiar doar pentru a-si urma pasiunea. Urmand astfel pasiunea sa a ajuns sa fie cunoscut la nivel national si speram noi in curand sa devina o vedeta de nivel national.

IMG_2910

La finalul povestii sale extrem de antrenante si plina de suspas, Ricardo ne-a incantat cu o melodie in stil fado, o melodie care a exprimat foarte bine si parte din senzatiile ce le-am trait ascultand povestea vietii sale.

IMG_2921

Alexandru ne-a vorbit despre experientele sale, una din acestea fiind de-a dreptul socanta si astfel pot spune ca inteleg mult mai bine de ce Alexandru isi doreste sa ajute. In afara de faptul ca Alexandru este extrem de talentat in ale businessului, el este foarte dornic in a ajuta, in a intinde o mana oamenilor care nu au parte de o soarta prea buna.

IMG_2924

Alexandru ne-a impartasit si unul di planurile sale: sa infiinteze un ONG, dar un ONG care sa ajute si totodata sa antreneze voluntari care sa faca diferenta, voluntari care sa genereze un val de intrajutorare si de ajutor acelor oameni care au mai mare nevoie de asa ceva.

In timpul pauzei ce a avut loc intre cei doi speakeri am fost surprins sa observ nerabdarea oamenilor in a continua ChatBox-ul, pentru prima data pauza a fost scurta, fix cat fumatorii sa iasa si sa isi aprinda o tigara.

La finalul acestei editii, reactiile au fost extrem de pozitive, iar aprecierile ce mi-au parvenit au fost suprinzator de bune. Ma bucur de faptul ca de la editie la editie, reactiile sunt tot mai bune si ChatBox-ul ca si evenimnt creste. Acest lucru nu face altceva decat sa ne impulsioneze in a imbunatati formatul si in a depune un efort si mai mare pentru a face fiecare editie memorabila.

Multumim tuturor celor ce s-au implicat in aceasta editie: gazda noastra – Libraria Scienta, Iza Pal si Partyarad.ro, baietii de la Gonzo Media Design si Stickerland.ro, ghidularadean.ro, invitatii nostrii: Ricadro Alves Caria si Alexandru Julean, si nu in ultimul rand Norbert Szucs si Cosmin Petrisor, alaturi de care subsemnatul a organizat ChatBox.

Saptamana incarcata

Saptamana ce a trecut a fost super incarcata.

Vineri am impodobit bradul pentru Centru de Primire Minori, eveniment parte a campaniei StickerLand.ro “Doneaza o idee, doneaza o experienta!”, dupa care duminica am fost cu cei 20 de copii la pranz la Restaurant Subcetate. Luni am avut un Secret Santa cu cei implicati in proiect, donatori si prieteni. Da, un adevart tur de forta dupa martea trecuta cand a avut loc Gala Sportului Aradean si miercuri dupa Fashion Show-ul Ralucai Burtea.

Ei, cam asa arata o saptamana din decembrie, saptamana in care am facut si un drum de Budapesta, am si pregatit materialele pt. presa, am vorbit cu oamenii care doreau sa participe la evenimente, pregatirea evenimentelor, etc. Poate si de aia ma simt fara de vlaga si parca imi vine doar sa stau in casa, sa merg la filme si eventual sa ies in oras la o plimbare.

Anul ce vine se pare ca va fi unul extrem de plin, din ianuarie am deja pregatite cateva evenimente de facut si evident ca am inceput sa umplu programul pana in aprilie.

Hai sa va spun pe scurt despre fiecare eveniment din cele enumerate mai sus.

La Gala Sportului Aradean am apreciat fetele de la ICIM care au impartit calendare, pixuri si autografe fanilor. Super ideea 😀

20131226-160900.jpg

20131226-160807.jpg

La fashion show am fost placut impresionat de muzica, bine aleasa, iar faptul ca mereu au fost doi dansatori (b-boys? nu prea cred ca erau b-boys) care au intretinut atmosfera. Felicitari Raluca, a iesit foarte bine.

966442_676683749028998_1812035851_o

904770_676683522362354_202063096_o

Vineri am avut de munca mai mult, dimineata devreme (sa fi fost vreo 6 si ceva cand am pornit) am plecat pana in Budapesta si Szekesfehervar. Dupamasa, dupa cam 750 km condusi am purces la impodobitul bradului pentru copii de la Centru de Primire Minori. E fost o experienta superba, pana la ora 23 am fost peste 20 de persoane care am impodobit bradul cu o multime de ornamente, care mai de care mai unice.

1534748_736391079739058_773052032_o

1421026_736389956405837_89346429_o

Duminica la ora 12.30 am inceput cu pregatirea transportului pentru copii (multumim Arway pentru masinuta ce ne-a ajutat foarte mult), iar la ora 14.00 am avut o masa plina de copii de la 3 la 12 ani. Dupa ce au mancat, copii au avut si mai multa energie si pot spune ca de la a-i opri sa urce scari la a ridica 2 sau 3 (da, ciorchine s-au facut pe noi), am ajuns sa fim epuizati. La ora 18 am transferat bradul la Centrul de Primire Minori unde aceeasi copii minunati ne-au aratat ca dincolo de multumea de cadouri ce o primesc strict de sarbatori, acestia isi doresc ca alti oameni sa interactioneze cu ei, sa se joace, sa petreaca timp in bratele unor oameni, care chiar daca sunt necunoscuti, pot deveni mama si/sau tata pentru cateva ore. Sincer, chiar imi doresc sa reusim sa mai facem evenimente care sa implice interactiunea unor oameni de bine cu acesti copii minunati.

_DSC2165

IMG_0831rr

Luni a fost una din cele mai lejere zi, mai ales dupa ce am gasit cadoul “ubercool” pentru Secret Santa. Dupa o ciocolata calda, povesti, rasete si surpriza cadourilor schimbate intre participanti, am descoperit cateva delicatese de la Lidl si am zis ca imi iau liber pana azi.

Ei iata, pauza de prima tura de sarbatori e gata. Sa ne auzim/citim cu bine si pana la finalul anului.

Un sfarsit de saptamana plin

Am avut un sfarsit de saptamana plin, chiar foarte plin.

Vineri am inceput cu Event Con 2014, un eveniment la care am invitat asociatii si ONG-uri din Arad si le-am rugat sa se prezinte, sa ne prezinte proiectele desfasurate precum si cele pregatite pnetru viitorul apropiat.

La invitatie ne-au raspuns 6 astfel de organizatii: Asociația de tineret Semper Excelsius, AIESEC Arad, Grandma’s Craft Monkeys, Europa pentru Europa, Corpul profesionistilor in lobby Arad si Asociația Club Sportiv Experienta Multisport (acestia fiind insotiti de cativa tineri din Turcia).

Dupa prezentari si discutii pe marginea proiectelor ce le au planificate fiecare organizatie, s-a ajuns la concluzia ca este binevenita o colaborare intre ONG-urile din Arad, astfel rezultatele vor fi mult mai bune in viitor.

event con (1)

event con (5)

event con (12)

event con (25)

Sursa Foto: ARQ.

Sambata am alergat pana la Straja, unde la Vila Alpin, am luat parte la gala premiantilor de la Super Blog 2013, competitie organizata de Swiss Plan, competitie la care am participat pentru a sasea oara. Pe langa premiere, petrecerea de dupa a fost un moment perfect pentru socializare, networking si nu in ultimul rand, distractie.

Am cunoscut oameni minunati, mi-am extins orizonturile si legaturile din tara (OK, mai mult de prin Bucuresti) si am aflat ce ii impinge pe acesti oameni sa scrie, nu doar pasiunea, va spun cu siguranta ca nu doar pasiunea.

1462916_549357861815004_170133719_n

1470041_549351595148964_1816810388_n

1479474_549351038482353_1239069504_n

993802_10202734299224437_1402983555_n

1016863_10202734331905254_2070029221_n

1458528_10202734316904879_1885267898_n

1468525_10202734302024507_432204790_n

1474577_10202734322905029_909770886_n

Duminica de la ora 17 am avut un eveniment din seria “Doneaza o ideea, doneaza o experienta”, mai exact Photobooth, un eveniment organizat de Stickerland.ro, Grandma’s Craft Monkeys, dupa o idee Norbert Szucs. In cadrul evenimentului peste 60 de oameni s-au lasat fotografiati de catre Cosmin Micoara, au donat bani (s-au strans 620 lei) pentru ca in prag de sarbatori copiii de la un centru de plasament sa aiba parte de un brad si de o cina festiva. Partenerii evenimentului au fost: Gonzo Media Design, Party Arad, libraria Scienta, Atrium Center si Top Security.

Toti cei ce s-au fotografiat, vor primi pe e-mail o poza de profil, prelucrata special, iar la final se vor regasi pe un calendar. Evident, toate incasarile din vanzarea calendarului si donatiile din evenimentele urmatoare vor merge pentru aceeasi cauza.

1482792_10202741443963051_85845859_n

1498069_10202740399136931_513879241_o

Cu astea insirate, ma pun sa imi incarc bateriile pentru ca ma asteapta o saptamana plina de pregatiri pentru urmatorul eveniment, din seria “Doneaza o idee, doneaza o experienta” cel de sambata. Revin cu detalii.