personal Posts

Un gurmand – ep. 4 – anema & c(m)ore

A trecut aproape o lună de când am vizitat “anema & core” (01.) (încă nu știu exact ce e cu acel 01 si . din siglă) și cred ca e momentul să vă împărtășesc experiența.

Se face că pe 15 martie a.c. am fost la un vernisaj de fotografie și acolo m-am întâlnit cu mai mulți cunoscuți (cine știa că am așa de mulți prieteni pasionați de arta fotografică?), iar după vernisaj am decis cu Ovidiu să mergem să încercăm noul restaurant cu specific italian (paste și pizza).

Zis și făcut. Restaurantul este amplasat relativ central, în p-ța Av. Iancu la colțul străzilor Tribunul Dobra și Gheorghe Lazăr, într-un spațiu amenajat destul de minimalist, cu citate ”motivaționale” (am fotografit unul), într-o cormatică predominată de alb.

IMG_0959

IMG_0960

Nu sunt foarte multe mese (4-5), cu o capacitate maxima de cam 15-20 clienți. Acest lucru e plăcut căci îți dă impresia de intimitate, de căldură și confort.

IMG_0956

Servirea este una bună și promptă.

Atât Ovi cât și eu am ales să mergem cu recomandarea ospătăriței (și totodată să fim printre primii degustători) al unei porții de lasagnia.

IMG_0962

IMG_0965

La început mi-a părut ca fiind puțin insipidă, am tot completat cu parmezan și ulei picant în speranța că va avea un gust, dar după ce am trecut de jumătate am început să simt și altceva decât ceea ce am pus eu în plus peste. Nu mă întrebați care e motivul, nu pot să dau o explicație anume dar până la final am ajuns să apreciez peste medie porția mea.

IMG_0968

IMG_0969

IMG_0970

Porția mea de lasagnia s-a dovedit a fi una destul de bună, dar nu atât de bună încât să mă încânte sau să îmi lase o impresie sau să mă facă să revin. Un motiv pentru revenire este pizza care mirosea excepțional de bine, acesta fiind și unul din motivele pentru care mi-a fost ciudă pe alegerea făcută.

Per total aș categorisi experientța ca fiind mediocră și am scăzut mult din apreciere datorită unui lucru care pentru mine e destul de supărător: nu au un POS pentru plățile cu cardul. Am fost nevoit să merg, pe o ploaie maruntă până la cel mai apropiat bancomat și să retrag bani pentru a achita nota (nu săriți, Ovi nu m-a putut ajuta căci partea mea de notă a fost mai mare ca a sa și împreuna am depașit suma pe care o avea la el).

Din partea lui Ovi avem notele astfel:
– ambianța 9;
– mâncarea 9 ca și aspect, respectiv 9 pentru gust;
– fumat 10, era cu o zi înainte de intrarea în vigoare a noii legi (aș putea să ignor dar o voi face doar ulterior);
– servire 9.
Media notelor lui Ovi este 9,2.

Din partea mea punctajul este urmatorul:
– ambianța 9;
– mancarea 9,5 pentru aspect, 8 pentru gust (asta deoarece jumatate a fost practic insipidă și am pus cantități generoase de parmezan și ulei picant);
– fumat 10;
– servire 7 (servirea a fost bună, dar problema cu plata a tras în jos nota).
Media rezultată este de 8,7.

Concluzia mea: este un local cochet, simpatic, cu un proprietar care se implică activ (cred că el era în bucătărie). Mâncarea este puțin peste medie, iar dacă rezolvă (sau au rezolvat deja) problema legată de plățile cu cardul, servirea și serviciile cresc puțin valoarea adăugată. Per total momentan această experiență este penultima ca și poziționare, de când am început seria ”Un gurmand”.

Vremea schimbarilor

Am avut un an plin, cel ce a trecut, nu asta ce tocmai a inceput.

Am avut parte de multe, multe schimbari. Am invatat sa locuiesc 90% din timp singur, sa-mi intretin locuinta (chiar de e inchiriata), sa gatesc mai variat, sa imi impart timpul conform prioritatilor mele si nu ale altora, sa imi descopar prioritatile, sa-mi organizez cat mai eficient timpul redus, cateodata prea redus.

Dupa ce in primavara am schimbat domiciliul, parte din locul de munca, am descoperit ce inseamna sa devii mai eficient in ceea ce priveste timpu petrecut pe drumurile din Romania, ce inseamna sa conduci sute de km pe drumurile noastre mai vechi, pe autostrazi semi-functionale, cum sa anticipez traficul si cum sa folosesc 2 aplicatii extrem de utile pt. calatori, alaturi de clasica statie CB 😀

Dupa toata tetavura si nebunia din vara si toamna, pe final de an am decis sa mai fac o schimbare: revin in Arad dar si schimb locul de munca (dupa mai bine de 5 ani).

Am invatat multe legate si de oameni, de locuri, de diferentele care 500 km le aduc oamenilor de langa mie cat si ce diferente apar intre oamenii in functie de regiuni.

Sincer, stau intr-un Starbucks pe laptop si scriu, da, un cliseu tipic american, hispteresc, dar am simtit nevoia sa ies din rutina deja bine consacrata noii locatii si sa “sarbatoresc” ultima mea saptamana in Bucuresti.

  
AMR 7 zile pana la revenirea mea “acasa”, in orasul meu, in Arad.

Whishlist-ul de anul acesta

Am mai facut asta anii ce au trecut: am facut o lista cu ce mi-as dori de ziua mea (2009, 2012, 2012 (2), 2013), astfel ca am decis sa reiau traditia, mai ales ca anul acesta nu voi mai pleca peste ocean 🙂

Pe langa lunga mea lista de lucruri care vreau sa le fac (aproape 100), am cateva lucruri, evenimente si idei care imi atarna greu pe ceafa 🙂

Astfel, lista mea se compune dupa cum urmeaza din cateva lucruri mai mult sau mai putin usor de procurat:

1. Pebble watch, cel nou, dar nu ma supar daca e cel vechi.

Pebble 

 2. Fitbit, am avut pt. 2 sapt. dar cum mi-a dat eroare la sincronizare am renuntat pana la urma. Acum ii simt lipsa doar dintr-un punct de vedere: alarma silentioasa ce ma trezea prin vibratii. Apropos, la Orange e promotie si are pretul la 50%, si nu, nu fac reclama doar ma gandesc la buzunar 😀

Fitbit

3. Excursie, mereu mi-a facut placere sa fug undeva, pt. un sfarsit de saptamana, pentru o saptamana sau ceva si sa fiu sincer mereu mi-a facut placere. Din destinatiile ce le am de bifat mentionez cateva: Londra, Paris, Roma, Grecia (undeva pe o insula), Barcelona, Lisabona, Amsterdam, Oslo, Tokyo, Beijing si ma opresc 😀 

 4. O pereche de pantofi, de aia seriosi, pt. costum. Ca si gusturi, la mine e simplu: sa fie clasici, eleganti si de preferat negrii 😀

Pantofi negrii

Update:

5. Un portmoneu care sa aibă si protecție NFC/RFID caci ma gândesc daca vor deveni toate cardurile si tel. instrumente de plata “contactless” atunci ar fi bine sa le protejez de “skimer-e”.

La Plimbare – ep. 6 – Noul VW Passat

Cand am primit mesajul de la Ioana pe pagina de Facebook a blogului am fost foarte placut surprins. Ioana (marketing la Quark Motors) mi-a propus sa iau in test-drive noul VW Passat, proaspat devenita Masina Anului in Europa. Cum sa refuz ocazia de a relua seria de articole “La Plimbare”? Asa se face ca dupa ce am terminat cu vizita de o sapt. in Bucuresti si ulterior unei discutii la o cafea am stabilit ca pe 5 martie sa iau masina “La Plimbare”.

Initial am vazut ca noul Passat nu aduce prea multe schimbari fata de modelul anterior, oh si cat de mult am gresit in presupunerea mea. Schimbarile nu sunt doar de ordin estetic cat si de ordin tehnic, al dotarilor, al tinutei de drum, samd.

2015-03-05 17.44.35

Primul test. cel al portmoneului l-a trecut, mai ales din cauza ca pormoneul meu s-a subtiat semnificativ (nu mai car dupa mine toate cardurile de fidelitate si asta se simnte in grosimea sa), cel ai sticlei de suc, nu prea. Sa va spun si motivul: cu toate ca masina ce am condus-o avea cutie automata, mana mea tot era pe schimbatorul de viteza (nu stiu cati soferi au aceasta obisnuita, da’ eu asa conduc in mod constant) iar sticla de suc incomodeaza mana daca este tinuta pe schimbatorul de viteza, locul pt. sticla de suc fiind pe consola ce separa locurile din fata si putin cam sus.

Legat de motorizare, ceea ce eu am condus a fost un motor de 2 litri cu vreo 150 cai si care s-a prezentat foarte elastic cand l-am comutat pe modul sport. La modul normal si eco schimbarea treptei de viteza s-a facut la turatii mai joase, fin, fara a oferi prea direct puterea la roti. In schimb pe modul sport am simtit diferenta, dar parca nu la fel de bine ca pe un BMW sau o masina orientata pe performante sportive.

2015-03-05 17.51.30

Din punct de vedere vizual masina se prezinta foarte bine (desi dintr-o pozitie anume zici ca are partea frontala de la un BMW) si asta e ceva ce pe mine m-a surpins placut. Au reusit sa combine eleganta cu putin lux, dar fara a cadea in extremele ceva mai opulente ale Mercedes-Benz-ului sau in tehnologizarea discret-o-opulenta a celor de la Audi (hai recunoasteti ca cei de la Audi merg putin pe etalarea tehnologie intr-un mod nu prea discret 😛 ).

Daca vine vorba de confort, ei aici sunt foarte multumit, masina e confortabila si totodatase tine bine pe sosea, iti da senzatia de stabilitate, fara a face rabat la confort. Scaunele sunt cu un suport lateral suficient de bun dar totusi nu te incurca fiind prea mari lateralele. In spate nu am stat dar am sesizat ca la scaunul meu impins putin mai in spate tot a fost loc suficient pt. inca un pasager care a stat chiar confortabil in spatele meu.

Partea de siguranta mai e de mentionat: 6 airbag-uri in dotarea standart (ca mai toti producatorii de masini de la medie in sus), ABS, ESP si celelalte acronime aferente sigurantei, dar de mentionat doua sisteme faine: BSG-ul (o combinatie de senzori si camera de luat vedere frontala) care in cazul in care masina din fata franeaza brusc, franeaza si masina ta pt. a evita o colizune (nu stiu daca este activa permanent sau doar cand esti pe autostrada cu cruise-control-ul activ si un sistem pe care nici acum nu pot sa il retin (numele) dar care practic iti ofera control asupra directiei masinii chiar si dupa o franare puternica si dupa coliziuni, poate am sa caut prin hartiutele de la Quark sa vad cum se numeste 😛

2015-03-05 17.45.04

Intr-un final, dupa ce am condus masina cam o ora si jumatate si dupa sedinta foto, dat masina si la altii la condus si prezentat masina la inca doua persoane, a venit momentul sa ma despart de ea. Mi-a venit cam greu caci sa va spun sincer am simtit ca este o masina care parca e pentru mine, cu toate ca pretul este mult peste un posibil buget al meu (momentan), masina asta ar fi una pe care as merge sa o cumpar, desi mai sunt cateva in lista mea de masini dorite: Insignia, Saab (da, stiu ca nu se mai produc, dar totusi 😛 ), Audi A4, Citroen C5, Citoren Cactus, Citroen C4 Picasso, Toyota Auris, Honda Accord si ma opresc aici caci lungesc prea mult lista 😛

Concluzia: daca vreti o masina confortabila, cu un lux discret, cu tehnologie de ultima ora (nu spun de fiabilitate caci aceea is face simtita prezenta dupa 2 ani de utilizare), impresionanta dar nu opulenta, ei atunci VW Passat este o optiune demna de a fi luata in considerare.

Pledoarie pentru Arad

Iata ca revin, dupa o binemeritata pauza, si vreau sa va impartasesc cateva lucururi.

Haideti sa facem pentru Arad si nu doar pentru noi. Vad cum multi politicieni, oameni de afaceri, formatori de opinie si ziaristi se agita, dau impresia ca se implica, dar cand vine vorba de a face ceva concret pentru oras, pauza. Oameni buni, daca faceti doar pentru buzunarul vostru, cei din jurul vostru suferind, unde va este satisfactia?

Aici e de fapt problema cea mai mare: egoismul si avaritia oamenilor ce au influenta in dezvoltarea orasului. Daca ne uitam in trecut (e obligatori pentru a creste si a invata), observam faptul ca mai marii si cei mai cunoscuti oameni din istoria locala au facut foarte multe pentru oras, am sa dau doar cateva exemple: Fratii Neumann, Szantay, Tabakovic, Stefan Cicio-Pop, Vasile Goldis, samd.

Aradul a inceput sa cada intr-un con de umbra in perioada comunista, iar de atunci foarte putine personalitati s-au mai afirmat in cultura, arhitectura si mai ales in dezvoltarea orasului. Din pacate, in loc sa ajutam companiile mici si mijocii sa devina mari, aducem companii mamut care benefiaza de facilitati, angajeaza multi oameni si trag de ei fara a ii recompensa cum trebuie, de ce? Simplu, profitul primeaza, mereu. Din trecut putem remarca faptul ca multe din personalitatile marcante au ajutat atat oamenii (angajatii) cat si orasul in care locuiau si fata de care s-au atasat enorm.

Sincer, sper ca in viitor sa apara minim o astfel de persoana care sa isi doreasca si sa poata sa faca ceva frumos pentru Arad.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Sursa foto: Wikipedia.

Acum ne dorim sa devenim Capitala Culturala Europeana in 2021, oare se vor gasi oameni care sa sprijine fara a cere, fara a face in primul rand ceva pentru ei? Eu sper ca in maxim 2 ani sa se gaseasca cateva persoane care sa arate ca Aradul are potentialul de a deveni un oras mai bun, mai bun decat in ultimii 10-20 ani.

Atunci cand inspiratia nu vrea sa apara

Tot mai des se intampla ca nu am inspiratie, de ce? De ce? Sincer inca nu-mi dau seama, parca uneori atunci cand ma pun in fata tastaturii nu mai iese nimic, parca nu pot sa scriu, ma blochez.

Am mai avut astfel de momente, cred ca se vede ca in ultima perioada scriu parca mai rar, mai putin si nah, poate si calitativ mai prost.

Oricum, incerc, am multime de articole incepute, scriu 2-3 paragrafe si apoi stop, se duce inspiratia si raman cu articolele neterminate.

Asadar, sa nu va mire daca la un moment dat incep sa scriu, sa public o multime de articole unele mai vechi, despre evenimente de acum o luna, doua.

Asta este, sper sa-mi revin. Pana atunci, va las cu un clip care merita vazut 😀

Aventura de duminica – ep. 7

Aventurile continua, chiar daca nu am ajuns inca la zi, de aceea o sa incerc sa scriu 2 aventuri pe saptamana ca sa ajung la zi, cred ca nu va suparati daca azi va mai spun o alta aventura din cele ce le-am facut cat am fost in State.

Fiind duminica, de sambata mi-am tot stors creierii si am intrebat prietenii de acolo: ce sa fac pentru aventura de duminica?

Dupa ce mai multe sugestii amuzante si cam nerealiste sau nerealizabile mi-au trecut pe la urechi, am cedat intr-un final la cea mai buna din ele. Aaa, si partea faina a fost ca discutia s-a petrecut chiar dupa ce m-am intalnit cu Vali Barbulescu intr-un Starbucks 😀

Astfel, aventura de duminica a fost primul meu pool-party! Wohooo, am ales pool-patry-ul celor de la Anjunabeats, o alegere excelenta deoarece am avut parte de cativa DJ pe care ii urmaresc prin intermediul podcasturilor, ca de exemplu: Boom Jinx, Matt Lange, Mat Zo, Arty sau Norin & Rad.

IMG_4756

De duminica dimineata ne-am pus pe pregatite, rucsacul meu cel umblat prin lume (cred ca a vazut cam toate tarile ce le-am vizitat), a devenit locul de depozitare pentru doua prosoape mari, crema protectoare pentru soare si alte cele necesare unei zile de leneveala la soare, party si muzica buna.

Pe dupamasa, devreme, sa tot fi fost 13, ne-am prezentat la hotelul Raleigh, care au ditamai piscina pregatita pentru pool party. Si ne punem la rand, frumos, dupa un gurp de vreo 10 oameni si stam vreo 10 minute. Nici bine nu incepe sa se miste randul cand observ ca oamenii de la paza nu lasa pe nimeni sa intre daca aveau rucsac. Frast, va dati seama ce incomod, adica sa car toate cele din rucsac, sa imi scot toate cele si sa renunt la rucsacul meu? WTF?! Nu zicea niciunde pe site-ul lor ca sa nu venim cu rucsac sau geanta sau ceva. Si trece o prietena de a mea cu un rucsac de acela de plaja. Perfect, o sa trec si eu. Vezi sa nu, al meu e prea mare si nu au timp/nervi sa il verifice. Solutia, sau nu intru sau il las afara, in strada.

Nah, va dati voi seama? Ce optiuni aveam? Nu de alta da’ noi trebuia sa intram pana la ora 14 si casa era la un 40 minute distanta iar taxi de luam ma termina de bugetul meu pt. distractie. Ce ziceti ca am facut? Da, l-am golit, atat cat am putut cara in maini, pe la prieteni prin maini si am lasat una bucata rucsac cu stick-uri, servetele, carti de vizita, etc. pe strada, in spatele unui tufis. Da, in spate la un tufis.

Eh, am trecut hopul si am zis ca asta e, nu renunt eu la aventura mea de duminica si nah, o sa fie fain de povestit ulterior daca imi recuperez rucsacul sau nu, adica o sa am un fel de doi in unu aventura.

Primul impact cu party-ul a fost: ha?! Adica erau vreo 500 de oameni in total, vreo 20-50 pe langa piscina si doar vreo 5-10 in piscina, cam 50 oameni pe sezlonguri, iar in fata scenei sa fi tot fost aproximativ 2-300 oameni, restul erau in miscare pe la baruri, intinsi la plaja. Ce mai, o atmosfera chill si cam linistita pentru un party.

IMG_4754
(more…)

Pentru Arad!

Gata, a venit momentul sa imi spun pasul, sa ma fac auzit si sa iau atitudine.

Am tot stat si am privit felul in care se deruleaza promovarea (tarzie, la cateva luni bune dupa ce alte orase candidate au pornit) pentru candidatura Aradului la titlul de Capitala Culturala Europeana in anul 2021.

Regret faptul ca dupa ce am discutat cu cei ce se ocupa de strategia pentru candidatura, nu am reusit sa particip la conferinta ce a avut loc acum cateva luni, chiar imi doream sa iau parte, dar totusi, in mijlocul unei saptamani de lucru, nu am reusit sa particip si cred ca au fost multi care, la fel, nu au ajuns. Era mai bine sa fie organizata intr-un sfarsit de saptamana.

Am tot amanat sa scriu, sa imi manifest frustrarea si mi-am tot propus sa am intai o discutie cu cei din asociatia ce a luat fiinta (e deja facuta sau inca se asteapta actele?), o discutie in care sa ofer voluntar, gratis, din timpul si experienta mea pentru a ajuta ca imaginea Aradului sa nu fie luata in deradere, sa nu fie batjocorita si eu sa pot cu adevarat sa spun ca sunt “Mandru ca-s Aradean” atunci cand vom castiga titlul. Cum tot nu s-a aratat, poate si din cauza faptului ca de fiecare data cand imi doream sa prind pe unul din membrii asociatiei, dupa un eveniment la care participam impreuna, ca un facut, de fiecare data, la final nu-i intalneam.

Revin la subiectul principal: am mai spus ca Aradul are oameni minunati, are oameni pasionati si vreau sa cred ca eu fac parte din aceste categorii. De aceea am spus public pe Facebook, si cred ca si pe alte cai, faptul ca sunt dispus sa vin si sa ajut, sa fac gratuit munca ce in mod normal e platita bine.

Am spus acest lucru deoarece nu-mi place sa vad ca asa ceva ne reprezinta pe noi, aradenii:

Screen Shot 2014-05-19 at 21.16.18

Screen Shot 2014-05-19 at 21.17.23

Adica culoarea mov sa ne reprezinte la Bruxelles? Cultura noastra se reduce la sunca, carnati, branza, ceapa si la cateva fotografii ce au fost facute fara a arata cladiri de marca ale Aradului? Sa imi fie cu iertare, dar dintre toate fotografiile ce au fost “modificate” cu fetele vizitatorilor doar una sau maxim doua aveau in spate o cladire de importanta culturala, restul, pe locomotiva din fata Garii, intre linii de tramvai, acum zau asa!

Ma bucur de faptul ca suporterii UTA au luat atitudine si au lansat o imagine care sa ne reprezinte.

Aradul e alb-rosu

Imi cer scuze, nu vreau sa supar pe nimeni, nu vreau sa arat cu degetul (si eu gresesc si eu mai o dau in bara, e normal, nimeni nu e perfect), dar atunci cand iei culorile unui oras contracandidat, atunci cand invitatia la o competitie de talie europeana e facuta in Word … ei, atunci ma simt prost si ma revolt.

De fapt, daca stau si ma gandesc bine, vreau sa se supere, vreau sa sara pe mine si sa-mi arate ce nu fac bine. De ce? Simplu: eu voi invata din greselile mele, si vreau sa cresc, sa ma dezvolt, sa devin mai bun, iar ei, sper ca intr-un final imi vor asculta astfel sfatul, vor lua aminte la ceea ce se poate face cu bani putini, chiar gratis (a se vedea evenimentele ce le organizez alaturi de oamenii minunati ce ma inconjoara), vreau sa se supere si sa realizeze ca se poate forma o echipa buna, o echipa care sa vina si sa faca diferenta, sa ajute Aradul in a deveni Capitala Culturala European in 2021.

Hai sa facem diferenta si hai sa nu lasam mediocritatea, lipsa de interes si mai ales lipsa PASIUNII si a IUBIRII fata de orasul nostru, fata de Arad.

Asa ca vreau sa formez un grup de oameni din PR, bloggeri, activisti si formatori de opinie, pentru a pregati o strategie, o imagine si o solutie care chiar sa ofere sanse orasului nostru in competitie.

Cine vrea, hai alaturi de mine, hai sa facem treaba Pentru Arad!

Discriminarea pozitiva a femeilor, partea a doua

Si pentru ca Norbert a sarit ca el sustine feminismul, ca el nu e de acord cu ce am scris eu acum trei zile, am zis ca e momentul sa ii explic si perspectiva mea (caci el si-a exprimat-o pe a sa).

Share Household Work

 

 

 

 

 

 

 

Sursa foto.

Hai sa le luam in aceeasi nota in care Norbert a zis ca le-a “discutat cu fetele”:

Intrări gratis – Motivul pentru care femeia are intrare gratis la un pub, club sau whatsoever, e în favoarea noastră. Și vă spun și de ce: o scoți pe gratis la la un local fain. Tu plătești serviciul clubului dar tipa cu care you may get lucky intră for free. Sau! Clubul îți asigură un dating pool în cazul în care ești single. Practic plătești o taxă de pescuit. O taxă impusă tot de un bărbat care vrea să-și câștige existența din disperarea ta.

Intrari gratis – Nu, nu e in favoarea noastra, nu toti merg in club sa agate cine stie ce fufe cu care sa get lucky. Faptul ca merg intr-un club nu inseamna ca vreau sa plec de acolo cu una pe care sa o bag in pat si dimineata sa dispar sau ceva de genu’ far from it, I’m not that kinda’ guy si Norbert, you should know better.

Noi să le scoatem în oraș și să le facem cinste/Băuturi gratis – Poi care dintre cei doi visează la sex înainte ca întâlnirea să aibe loc? Care dintre cei doi, statistic vorbind, se termină primul și apoi o lasă singură cu fel și fel de iluzii. E clar că nu o vei suna a doua zi! De aia îi faci cinste, să fie sigură treaba și să nu te simți vinovat! Și de aia primește băuturi gratis, pentru că deep down toată lumea știe cât de tristă va fi fata respectivă în următoarele 3 zile.

Noi sa le scoatem in oras si sa le facem cinste/Bauturi gratis – Femeile se asteapta macar asta sa le iasa daca tot se baga in pat cu tine, huh?! Pai daca eu nu sunt genul ala care sa sar in pat imediat, io nu is ala care sa ma termin primu’ sa sar din pat si sa plec lasand-o nesatisfacuta, inteleg ca sunt astfel de barbati, pardon, baieti, caci un barbat adevarat nu cred ca se comporta asa. Nu ar avea de ce sa fie asa de nesimtit. Astfel, going dutch imi pare cel mai corect, indiferent de faptul ca esti sau nu feminista (culmea femenistele au tendinta de a alege aceasta varianta pt. a nu fi datoare) sau nu.

Cadouri – Să fim serioși, ea se chinuie 9 luni să-ți ofere un cadou. Trece prin dureri inimaginabile, schimbări hormonale și de greutate, ba mai își riscă și viața. So cut the crap and buy her that Bvlgari necklace she desperately needs.

Cadouri – Zau?! Iarasi cu bilogia, pai daca noi nu putem sa nastem, ce sa ii faci. Din ce stiu eu, un copil nu se face doar de o persoana, in general ambii parteneri/viitori parinti discuta subiectul si cad de acord (exceptie situatiile speciale care chiar nu au relevanta in discutia de fata) asupra faptului ca vor avea un copil, doi, sapte, noua, si isi asuma ambii acest fapt.

Noi să facem primul pas/Noi să le cerem de nevastă – Bărbatul a fost cel cu “Know your place, woman!” Noi suntem cei care am despuiat femeia de curaj. Ai văzut, în ziua de astăzi, o fată crescută într-o familie feministă n-are treabă. Imediat te sărută, te dezbracă sau te cere de soț. Sau! Poi nu noi avem biluțele? Nu noi suntem bărbații? Normal că noi trebuie să facem asta!

Noi trebuie sa facem primul pas/Noi sa le cerem de nevasta – Barbatul nu este cel ce face primul pas. Nu asa se lauda femeile, ca ele ne dau de inteles din priviri, din gesturi, etc. sa ne ducem la ele? Pai acum care e adevarul? Se stie prea bine ca pana la urma in 90% din cazuri tot noi suntem cei ce mergem si facem tot, de ce? Pt. ca femeia e ceva de genu’: pai eu nu ma duc, ma fac de ras, adica eu sa ii zic sa iesim? Adica eu sa fac primul pas?

Noi trebuie sa le facem să râdă/Noi să le deschidem ușa – Măcar atâta. Ea îți face de mâncare, face curățenie, îți ține patul cald, renunță la visurile ei pentru a face un copil cu tine. Sincer, do yourself a favor and buy her that Bvulgari necklace already!

Noi trebuie sa le facem sa rada/Noi sa le deschidem usa – Poi hai sa fim sinceri, noi barbatii stim sa gatim (vezi topul mondial al bucatareselor, pardon al bucatarilor), curatenie, pai oricine stie sa faca asta. Patul cald? Pai nu ele vin si isi pun picioarele reci la noi intre picioare sau pe spate? Nu ele vin la noi in brate sa zica ca au nevoie de caldura (si nu cred ca se refera neaparat la cea sufleteasca)? Feministele nu reununta la visele lor, culmea vor ca tu, barbatul sa renunti la ale tale pt. ca ele sa aiba o cariera, etc.

Ele să doarmă în pat și noi pe canapea când ne certăm – După ce că te așteaptă cu mâncare caldă, casa strună, copii școliți, îmbăiați și pregătiți de culcare; să nu mai vorbim că a fost și ea la serviciu, iar tu vii târziu acasă duhnind a bere și fum plângându-te că mâncarea-i rece sau mai știu eu ce. Normal că dormi pe canapea amice, cu ce ești tu mai superior față de ea?

Ele sa doarma in pat si noi pe canapea cand ne certam – Cred ca mancarea, curatenia, patul cald si copiii sunt subiecte ce le-am rezolvat mai sus, mai putin faza cu serviciul. Daca femeile vor sa fie mame si sa si munceasca, atunci e normal ca in urma discutiei ce ar fi bine sa o aiba inainte de conceperea unui copil, sa si sublinieze ajutorul pe care un barbat trebuie sa-l ofere ei, doh, am mai zis, e nevoie de doi pentru a avea un copil. Bere, hmmm, nu cred ca toti barbatii conduc bauti, daca ar fi astfel situatia politia ar face bani din amenzi sa avem si noi drumuri super bune/fabricile de bere ar aparea ca ciupercile (asta pt. cei ce merg pe jos, responsabili). Mancarea rece, yum, si in plus consumi mai multa energie ca sa o digeri 😀

Noi sa le întreținem – Depinde. E femeie tip trofeu? Normal că o întreții că doar pentru vecini și dușmani ai luat-o! Sau, e, scuză-mi expresia, sluga ta? Adică îți întreține casa și stomacul, plus familia? Poate ar mai trebui să-i mărești salariul. Faceți schimb de roluri timp de o săptămână, mai scapi de burtă, poate așa o să vezi cine pe cine întreține!

Noi sa le intretinem – Normal ca despre cele tip trofeu vorbeam. Atat doar ca unele se transforma in asa ceva dupa ce le-ai luat, unele, scuze multe. PS: femeile tip trofeu nu gatesc, nu calca, nu spala, nu nimic, doar “arata bine”

Si pentru ca am raspuns direct lui, am pus in paralel ce a scris Norbert, asa sa va fie mai simplu.