Romania Posts

Cum sa ucizi o tara

Am impresia ca de multe ori vorbesc singur, OK, in cazul asta ca as scrie pentru nimeni (asa imi da impresia lipsa de reactie la ce scriu). Motivul pentru care suntem in aceasta situatie este simplu: ne-au ucis.

Politicienii ne-au ucis tot ce inseamna speranta la democratie adevarata si la corectitudine. Ne-au ucis prin promisiunile lor desarte din campaniile electorale, orice vis sau speranta ca vom avea legi corecte si care sa ajute toti cetatenii in mod egal sunt de ani de zile moarte.

Coruptia ne-a ucis speranta la o judecata corecta, la obtinerea rezultatelor corecte in ceea ce inseamna concursuri, la a trecea BAC-ului pe bune, la a intra intr-o facultate dupa un examen, etc.

Nepasarea, eiii, nepasarea ne ucide zilnic, oameni care merg nepasatori si nu privesc in jurul lor cladirile, sa vada istoria ce o reprezinta, tot ce exista in jurul lor. Nepasarea fata de ceea ce alti oameni simt, ceea ce alti oameni fac, ceea ce alti oameni isi doresc.

Am ajuns asa de nepasatori din cateva motive principale: prea mult ne concentram pe grijile zilei de maine, ne apasa prea multe probleme si de multe ori nici macar nu ne dorim sa le depasim, ne lasam manipulati de scandaluri si spectacole ieftine, am ajuns sa devenim o turma enorma de oi, behaind in sincron o data la 4 ani.

Am ajuns sa fim ucisi incet prin acoperirea mintii cu o patura, o patura neagra a indiferentei, nepasarii, grijilor zilnice, problemelor de supravieturie si multe alte asemenea griji.

Chiar imi pare rau sa o spun atat de dur, dar e momentul. E momentul pentru ca sunt multi oameni care totusi incearca sa opreasca aceasta crima asupra tarii, sunt oameni care iau atitudine, care incearca sa construiasca lucruri frumoase dar se lovesc de nepasare, de indiferenta si de aceasta patura neagra ce a fost pusa peste fata majoritatii oamenilor.

Crezi ca faci parte din oamenii care fac diferenta, sau vor sa faca diferenta? Faci parte din cei care incet, incet sunt ucisi (d.p.d.v. intelectual)? Daca esti parte a primului grup si vrei sa faci diferenta, ridica vocea si spune ce faci. Pentru cei ce fac parte din cel de al doilea grup: daca citesti asta e perfect, iti vei da seama ca respectul, stima de sine si dorinta de a lasa ceva bun in urma pentru copiii tai sunt motivele pentru care (sper eu) te vei schimba si poate in curand vei realiza ca a venit momentul sa cerem schimbarea.

Va las cu o singura rugaminte, hai sa facem diferenta, sa schimbam totul nu doar prin ceea ce facem ci si prin ceea ce gandim, sa gandim pozitiv, sa facem lucruri frumoase si sa nu ne mai lasam apasati de lucrurile negative, e patura neagra ce ne este aruncata in fata zi de zi.

Ce ii lipseste Romaniei

De ceva timp tot aman sa scriu despre acel lucru care ne lipseste in Romania, acel lucru care ar schimba complet tara si chiar oamenii. Am amanat din mai multe motive, unul fiind acela ca de multe ori se intampla, din pacate, ca nici eu sa nu aplic ceea ce urmeaza sa va spun.

In Romania si in principal romanilor le lipseste acest lucru extrem de important deoarece nu este oferit, iar daca il oferi multi se uita extrem de ciudat, chiar mai ciudat decat daca il ceri.

Si care este acest lucru?

Respect!

Ne lipseste respectul in tot ceea ce facem, in interactiunile cu alti oameni, in comunicare, etc.

respect

Sursa foto.

Hai ca am sa va dau cateva exemple ca sa intelegeti de ce oferind respect am ajunge sa devenim una din cele mai bune tari.

Daca elevii ar respecta profesorii, atunci ar face temele, ar invata si ar lua aminte la tot ce acestia incearca sa le transmita. In aceeasi masura, profesorii ar trebui sa respecte nu doar elevii ci si meseria lor, astfel s-ar crea un cerc al respectului care ar creste valoarea scolilor, liceelor, facultatilor, s.a.m.d.

Daca politicienii (nu puteam sa stau departe de politica), ar respecta cetatenii, nu ar mai acorda licitatii, proiecte, etc. cu dedicatie unor rude, prieteni, s.a.m.d. si astfel am avea drumuri bune, legi corecte, taxe de bun simt, si lista poate continua. La fel, cetatenii ar trebui sa respecte politicienii (pe cei ce merita) si astfel le-ar oferi suport atunci cand ar incerca sa promoveze o lege sau un proiect care intampina opozitie.

Daca soferii, pietonii si toti ceilalti participanti in trafic ar respecta, nu doar regulile din trafic ci ar dovedi respect fata de ceilalti participanti in trafic, atunci ar fi mai putine accidente, mai putine ambuteiaje si totul a fi mai fluent, mai cursiv, mai eficient.

Daca oamenii s-ar respecta intre ei si mereu ar spune lucrurilor pe nume, daca ar fi sinceri, sinceritatea derivata din respect, atunci am comunica mai eficient si astfel nu ar mai exista atatea certuri, discutii in contradictoriu. Daca ar fi respect in comunicare atunci am avea rabdare sa ascultam interlocutorii, sa le raspundem frumos, coerent si argumentat.

As putea continua cu o multime de astfel de exemple, dar ma opresc aici deoarece am dorit doar sa subliniez ce inseamna sa avem respectul la baza tuturor lucrurilor. Prin respect putem ajunge departe si putem schimba multe lucruri.

Da, cred ca asta lipseste in ziua de azi Romaniei, respectul. Hai sa incepem sa-l demonstram, sa il cultivam si sa facem o schimbare.

Conferintele Bookland Evolution – cum a fost

Vineri am fost la Conferintele Bookland Evolution (asa cum am mai spus), unde am fost invitat sa vorbesc, despre mine, despre ceea ce fac. Va spun, a fost o experienta din care am invatat multe, in special faptul ca sunt multi tineri extrem de inteligenti si pasionati care acum termina liceul si care prezinta un potential major de a realiza lucruri mari.

20140610-094508-35108250.jpg

Pe cand am ajuns am zis ca o sa ma descurc bine, de fapt fiind obisnuit sa vorbesc in fata oamenilor, eram sigur de asta. Atat doar ca in momentul in care am inceput sa povestesc despre liceu, facultate si cum am ajuns sa scriu, sa fac ceea ce fac, atunci am realizat ca nu transmit cum trebuie.

(more…)

Aventura de duminica – ep. 4 (Sunday Adventure)

Dupa cum am spus pe Facebook, azi am fost in Budapesta, astfel ca a trebuit sa ma gandesc la o aventura ce sa o pot indeplini acolo. Cu Budapesta este una din cele mai vizitate capitale Europene am decis sa profit de ocazie si am lansat o provocare pentru mine: sa imi fac poze cu 30 de oameni, de preferat turisti.

As I said on Facebook, today I was in Budapest, so I had to think of an adventure that I can do there. Because Budapest is one of the most visited European capitals I decided to take advantage of this occasion and I set as a challenge for myself: to take pictures with 30 people, preferably tourists.

Zis si facut. Dupa ce am gasit un loc de parcare in apropiere de Deak Ter, am purces pe Vaci utca spre Bastionul Pescarilor deoarece stiam ca acolo e plin de turisti si imi va fi mult mai usor sa indeplinesc aventura/provocarea.

As said, done. After finding a parking spot close to Deak Ter, I went on Vaci utca towards the Fishermen Bastion because I knew that there is full of tourists and it would be easier for me to fulfil the adventure/challenge.

Pe drumul spre Bastion am decis sa ma opresc putin deasupra tunelului, loc unde am dat peste un grup de noua tineri turisti (cred ca de prin Franta, da’ poate gresesc). Grupul era insotit de un ghid care le povestea despre istoria Ungariei. Cand a terminat de povestit si se pregateau sa plece am intrat in vorba cu ei si le-am propus sa participe la aventura mea. Nu au ezitat si astfel, din prima incercare am bifat 9 persoane din 30 propuse.

On my way to the Bastion I decided to stop for a second overt the tunnel, at that place I found a group of nine young tourists (I think they were from France, but I might be wrong). The group was with a guide that was telling them about the history of Hungary. After the guide finished and they were getting ready to leave I proposed to them to be part of my adventure. They didn’t hesitate and thus, from my fist try I’ve checked 9 people out of 30.

The first nine

Vazand ca imi merge am prins putin curaj si am purces mai departe. Dupa ce am dat o tura pe la Bastion am realizat ca imi va fi mai simplu sa fac aceste poze in fata Galeriei Nationale de Arta (cladirea mare cu cupola care e sus pe deal). Am “ochit” un grup de spanioli si am abordat ghidul, de data aceasta fara de succes caci nu stia engleza. Sa nu ma dau batut am mers la primul grup compact de tineri, de fapt tinere (norocosul de mine 😉 ) si am gasit intelegere. Fetele au fost super simpatice si chiar si-au pus caciulile colorate in cap, ele calatorind prin toata Europa si peste tot isi fac poze cu acele caciuli.

Seeing that it’s working I got some courage and move on. After taking a tour at the Bastion I realised that it would be simpler to take these photos in front of the National Gallery of Art (the big building with dome from the hill). I “eyed out” a group of spanish people and started to talk with the guide, this time with no luck because it didn’t know english. Not giving up I went to the first group of young people (I can’t say teens, or can I?), actually girls (lucky me 😉 ) and they understood me. The girls were super cool and even put on some coloured hats, they are traveling trough Europe and everywhere they take pictures with those hats.

The girls with coloured hats

Nici bine nu m-am indepartat si am vazut o familie care isi faceau poze. M-am oferit sa ii ajut, dupa care le-am cerut eu ajutorul 😀 . Vedeti, e bine sa ajuti pe altii, si ei te pot ajuta dupa aceea.

I didn’t even went to far and I saw a family that was taking pictures. I offered to help, then I asked them for their help 😀 . See, it’s good to help others, they can also help afterwards.

A nice hungarian family with 3 kids

Intr-un final am mai vazut un grup de tineri si i-am rugat sa ma ajute cu aventura mea. Au fost atat de simpatici incat si-au chemat si prietenii si de la 5 oameni au devenit 16, astfel ei au devenit cel mai numeros grup cu care m-am fotografiat.

Finally I saw again a group of teens (this time I think they are in their teens) and asked them for help with my adventure. They were so nice that they called for their friends and from 5 people they were 16, thus making them the biggest group I took pictures with.

Egyptians, Spanish and Italians (I think) the largest group, 16 people!

Astfel, calculand ca am depasit numarul de 30 de persoane, am decis ca ar fi momentul sa pornesc spre casa. Tin sa multumesc tuturor care s-au lasat fotogafiati. Multumesc, sunteti niste oameni minunati, cu totii 😀 .

Thus, adding up I found I exceed the 30 people mark, so I decided that it would be a good time to head back home. I would like to thank all whom had taken pictures with me. Thank you, you are all wonderful people 😀 .

Saptamana incarcata

Saptamana ce a trecut a fost super incarcata.

Vineri am impodobit bradul pentru Centru de Primire Minori, eveniment parte a campaniei StickerLand.ro “Doneaza o idee, doneaza o experienta!”, dupa care duminica am fost cu cei 20 de copii la pranz la Restaurant Subcetate. Luni am avut un Secret Santa cu cei implicati in proiect, donatori si prieteni. Da, un adevart tur de forta dupa martea trecuta cand a avut loc Gala Sportului Aradean si miercuri dupa Fashion Show-ul Ralucai Burtea.

Ei, cam asa arata o saptamana din decembrie, saptamana in care am facut si un drum de Budapesta, am si pregatit materialele pt. presa, am vorbit cu oamenii care doreau sa participe la evenimente, pregatirea evenimentelor, etc. Poate si de aia ma simt fara de vlaga si parca imi vine doar sa stau in casa, sa merg la filme si eventual sa ies in oras la o plimbare.

Anul ce vine se pare ca va fi unul extrem de plin, din ianuarie am deja pregatite cateva evenimente de facut si evident ca am inceput sa umplu programul pana in aprilie.

Hai sa va spun pe scurt despre fiecare eveniment din cele enumerate mai sus.

La Gala Sportului Aradean am apreciat fetele de la ICIM care au impartit calendare, pixuri si autografe fanilor. Super ideea 😀

20131226-160900.jpg

20131226-160807.jpg

La fashion show am fost placut impresionat de muzica, bine aleasa, iar faptul ca mereu au fost doi dansatori (b-boys? nu prea cred ca erau b-boys) care au intretinut atmosfera. Felicitari Raluca, a iesit foarte bine.

966442_676683749028998_1812035851_o

904770_676683522362354_202063096_o

Vineri am avut de munca mai mult, dimineata devreme (sa fi fost vreo 6 si ceva cand am pornit) am plecat pana in Budapesta si Szekesfehervar. Dupamasa, dupa cam 750 km condusi am purces la impodobitul bradului pentru copii de la Centru de Primire Minori. E fost o experienta superba, pana la ora 23 am fost peste 20 de persoane care am impodobit bradul cu o multime de ornamente, care mai de care mai unice.

1534748_736391079739058_773052032_o

1421026_736389956405837_89346429_o

Duminica la ora 12.30 am inceput cu pregatirea transportului pentru copii (multumim Arway pentru masinuta ce ne-a ajutat foarte mult), iar la ora 14.00 am avut o masa plina de copii de la 3 la 12 ani. Dupa ce au mancat, copii au avut si mai multa energie si pot spune ca de la a-i opri sa urce scari la a ridica 2 sau 3 (da, ciorchine s-au facut pe noi), am ajuns sa fim epuizati. La ora 18 am transferat bradul la Centrul de Primire Minori unde aceeasi copii minunati ne-au aratat ca dincolo de multumea de cadouri ce o primesc strict de sarbatori, acestia isi doresc ca alti oameni sa interactioneze cu ei, sa se joace, sa petreaca timp in bratele unor oameni, care chiar daca sunt necunoscuti, pot deveni mama si/sau tata pentru cateva ore. Sincer, chiar imi doresc sa reusim sa mai facem evenimente care sa implice interactiunea unor oameni de bine cu acesti copii minunati.

_DSC2165

IMG_0831rr

Luni a fost una din cele mai lejere zi, mai ales dupa ce am gasit cadoul “ubercool” pentru Secret Santa. Dupa o ciocolata calda, povesti, rasete si surpriza cadourilor schimbate intre participanti, am descoperit cateva delicatese de la Lidl si am zis ca imi iau liber pana azi.

Ei iata, pauza de prima tura de sarbatori e gata. Sa ne auzim/citim cu bine si pana la finalul anului.

Seara in Poveste

Sambata continua seria evenimentelor in cadrul programului “Doneaza o idee, doneaza o experienta” cu un eveniment dedicat celor mici.

De la ora 15 la libraria Scienta din Arad, va avea loc o sesiune de storytelling in stilul binecunoscut al actritei Giorgiana-Elena Popan. Trebuie sa stiti ca acest eveniment este unul interactiv, copiii fiind invitati sa se implice in poveste.

Parintii vor putea in acest timp sa se delecteze cu un ceai cald, sa rasfoiasca cartile din librarie si/sau sa participe si ei la poveste.

Fiind vorba de un eveniment caritabil, in cadrul caruia ne propunem sa adunam bani pentru a face sarbatorile mai frumoase pentru copiii mai putin norocosi, recomandam o donatie de 5 lei pentru fiecare copil ce participa, banii adunati fiind pusi alaturi de cei 620 lei ce ii avem deja in pusculita.

Seara in Poveste

Ma bucur sa fac parte din echipa ce organizeaza aceste evenimente, imi place sa lucrez alaturi de baietii de la Stickerland.ro, de echipa de la Scienta, impreuna cu Giorgiana, Asociataia Magia Cuvantului si nu in ultimul rand Norbert Szucs. Cred ca in aceasta forma vom putea intradevar sa facem o diferenta si sa ajutam acolo unde este nevoie.

Asadar, nu uitati, daca aveti copii de gradinita, va asteptam sambata la ora 15 la libraria Scienta (pe Vasile Alecsandri, langa San Paolo Imi Bank). Aici aveti link la evenimentul de pe Facebook.

Parteneri si organizatori: Stickerland.ro, Asociataia Magia Cuvantului, Giorgiana-Elena Popan, Libraria Scienta, Party Arad, Norbert Szucs si subsemnatul.

Am invatat fara sa ard

In urma cu aproximativ doua saptamani am luat parte la primul meu seminar de gatit in aer liber “Learning by burning”. Am fost vreo 10-15 persoane (daca stau sa numar cred ca am fost exact 13), din care 2 bucatari, 2 fotografi si o mana de bloggeri. Toti ne-am deplasat pana in Ghioroc unde prin amabilitatea Bucatarului Maniac am avut parte de un adevarat festin.

Cum se face ca nu am scris pana acum? Simplu, drumuri multe, alergaturi, blocaj al scriitorului (cum naiba sa traduc writer’s block?), lipsa de inspiratie, si ca sa ma scot cred ca e bine cateodata sa scrii dupa ce s-a dus valul mare cu toti care scriu despre subiect, astfel riscand sa te pierzi in multime. Uite buna ideea, sa scriu mereu la ceva timp distanta de la eveniment, asa ajung sa fiu citit cu siguranta 😀

Revin la experienta culinara. Am avut parte de mai multe feluri de mancare gatita pe gratar. Hai sa le expun in ordine.

Aperitivul: branza de capra, cu nuci, in foi de vita de vie, alaturi de un vin alb, bun, bun 😀

IMG_2047

(more…)

Ce poti face cu 6 milioane de Euro?

A aparut in presa in urma cu cateva zile un articol despre o noua investitie ce primarul vrea sa o faca in Arad: sa mansardeze cladirea primariei.

Atentie !!! Da, ATENTIE !!! Cladirea primariei, Palatul Administrativ este monument istoric !!! Numar de inregistrare: AR-II-m-B-00548, construita intre 1874 si 1876. Asadar NU se pot face astfel de investitii fara de aprobarea Ministerului Culturii (din ce stiu ei trebuie sa aprobe asa ceva).

Primaria Arad

Da, in planurile initiale ale Palatului Administrativ era vorba de 2 etaje, dar datorita situatiei financiare de atunci s-a renuntat la a mai construi si astfel cladirea a ramas in forma actuala. E important de stiut si acest detaliu, face parte din istoria cladirii, dar eu nu sunt de acord ca in istoria cladirii sa apara ca in anul 2013 sau 2014 s-au efectuat lucrari de mansardare, s-a pus tamplarie PVC, etc. si astfel cladirea a fost complet remodelata.

Suma vehiculata pentru aceasta investitie este de 6 milioane Euro, bani care ar putea face diferenta la multe din cladirile ce stau sa cada prin Arad. De exemplu primaria ca si institutie ar putea achizitiona (dupa negocieri) Teatrul Vechi (costa 2 mil. Eu si ar fi bani si pt. renovare, dotare, etc.), ar putea institui un fond de garantare a unor imprumuturi avantajoase pentru proprietarii ce nu poseda sumele necesare renovarii de cladiri care stau sa cada pe centru, ar putea asfalta o multime de strazi din cartiere sau din centru care sunt peticite si care te scurtura daca ai mai mult de 20 km/h, etc.

Din pacate din nou, se va face un studiu de fezabilitate, se va plati acest studiu (oare aceeasi firma face mereu studiile acestea?), se va pune la naftalina si dupa un timp, cand lumea mai uita de situatie, se va trece prin consiliul local (controlat 100% de actualul primar) si ne vom trezi ca se vor apuca de munca fara ca noi sa mai putem face ceva.

Hai sa mai dau inca doua exemple de situatii ciudate: Piramida de sticla din p-ta Av. Iancu, va mai amintiti de ea? Da, am scris si despre ea. Si acum inca un exemplu care pe mine ma face sa rad, dar nu pt. ca sunt amuzat (neaparat), ci mai mult rad nervos: amplasarea Monumentului Marii Uniri (care imi pare complet lipsit de semnificatie, care culmea s-a rupt cand il aduceau din China, da, totul se face in China, inclusiv monumente de catre artisti romani), monument care conform studiului de fezabilitate (da, s-a facut unul), ar trebui amplasat pe lacul din Podgoria, lac care de curand a primit o fantana arteziana muzicala.

Acum sa pun cateva intrebari de bun simt si logice: monumentul va fi deasupra jeturilor? Va fi udat de jeturile de la fantana arteziana? Din ce am inteles va exista un pod sau cale de acces suspendata de pe mal pana la monument pentru depunerea de coroane, este loc pt. 1, 2 sau 3 persoane? Se va merge in sir indian pana la monument? Ce se va intampla cand un sobor de preoti va tine slujba si fantana arteziana va incepe a stropi in ritm de muzica, conform programului?

Se va reamplasa fantana arteziana? Daca da cine suporta costurile acestei greseli? Tot noi, cetatenii? Unde va fi reamplasata? Va fi pusa la naftalina? Va fi reutilizata pe Mures? Apropos, cu fantana de pe Mures ce se aude?

Si uite asa ajung din nou la bani, fantana de pe Mures si tot ce tine de ea ar fi vreo 5 milioane de Eu, chiar are rost sa aruncam banii asa, aiurea pt. asa ceva? Nu se pot utiliza pentru a face orasul mai frumos? Sa-l facem mai sigur? Eu unul ma tem de multe ori sa merg pe centru pt. ca nu stiu de pe care cladire poate sa cada tencuiala si sa ma trezesc in spital, sau mai rau, sa nu ma mai trezesc deloc.

Si uite asa, am ajuns sa mentionez 6-7 articole TOATE despre cum Aradul se poate imbunatati altfel decat prin proiecte inutile, proiecte care nici macar nu sunte fezabile si al caror impact a fost eminamente negativ atat in presa locala cat si fata de oamenii de cultura ai orasului.

Hai sa investim banii acestia in cultura, hai sa dam sansa ca Biblioteca Judeteana, Muzeul de Istorie si Stiinte ale Naturii, Filarmonica de Stat, Teatrul de Stat, Teatrul de Marionete, etc. sa primeasca sume de bani (nu zero cum am vazut in bugetul pentru 2013, versus 11.000 de mii de lei – adica 11.000.000 lei bani alocati pentru concerte si festivaluri) si sa investim in cultura daca tot dorim sa devenim Capitala Culturala Europeana in 2021.

Buget 2013

Mentiune: nu vreau sa fiu critic, nu vreau sa fiu rau, dar imi iubesc orasul si de aceea imi doresc ca investitiile in Arad, din banii mei ca si cetatean, sa fie utilizati cat mai eficient. Daca dorim sa ajungem Capitala Culturala Europeana in 2021, sa investim in cultura si nu in a schimba fata orasului. Sa scoatem in evidenta ce avem, nu sa facem ceva nou, sa apelam la istoria sa bogata (am avut prima fabirca de masini – M.A.R.T.A, oras liber regesc, Crucea Alba unde Liszt a concertat, etc.). Sa investim in istoria orasului, sa evidentiem multiculturalitatea ce a existat in Arad, sa reinviem placerea de a te plimba pe Corso (B-dul Revolutiei), etc., hai sa reparam si sa pastram ce avem inainte de a construi chestii noi, nepotrivite, inutile sau urate.

Nu vreau sa port casca, prefer un joben

Zilele trecute am profitat de vremea mai buna ce am avut-o in Arad si am iesit la o plimbare prin centrul orasului. In plimbarea ce am facut-o luni, am observat un mic detaliu care mi-a atras atentia mai demult, dar nu eram prea sigur ca este ceva intentionat si pe care il consider ca fiind un prim semn ca aradenii vor sa se plimbe in siguranta pe centru si fara sa se teama ca in orice moment le poate cadea in cap o bucata de tencuiala si ca intr-un final se gandesc si la frumusetea orasului in care locuim.

Avem un oras frumos, un bulevard central, care pe alocuri este mai larg ca Champs-Elysees si care se degradeaza, cladirile sunt un adevarat pericol pentru pietoni. Ce sa mai spun de locatari care traiesc cu mucegaiul in casa (chiar sper sa fie doar povesti ce am auzit legat de acest subiect). E pacat ca ne batem joc de orasul nostru si ca trecem nepasatori pe centru fara sa ne uitam mai sus de vitrinele magazinelor, fara sa stim ce bijuterii arhitecturale avem.

Trebuie sa invatam si sa tinem seama de mostenirea arhitecturala, istorica, materiala si spirituala lasata de stramosii nostri, de cei ce s-au dedicat urbei si de oamenii care au investit in cladirile care acum stau sa cada. Trebuie sa invatam sa mergem cu capul sus, sa privim ce cladiri avem, sa observam in ce stare deprolabila sunt (din pacate) si sa luam masuri pentru a nu pierde toate acestea.

Stim cu totii prea bine povestile in care oameni simpli ce mergeau prin centru s-au trezit cu bucati de tencuiala, burlane sau alte cele in cap, pe picioare, in fata sau in spatele lor. Acesta este inca un motiv pentru care sunt suparat pe proprietarii si asociatiile de proprietari ai cladirilor din centrul Aradului, pe langa faptul ca sunt reparate de mantuiala, carpite sau de cele mai multe ori doar lasate sa se degradeze.

Totusi, dupa cum spuneam in titlu, as vrea sa ma pot plimba pe centru fara grija ca imi va cadea in cap o bucata de cladire, tencuiala sau burlan, fara sa imi iau o casca pentru a fi in siguranta si fara sa ocolesc cladirile pe care exista semnele deja banale si ignorate: “Atentie cade tencuiala !!!” Vreau sa pot merge cu capul neacoperit decat eventual de un joben. Chiar nu vreau sa mai vad ca se aplica doar solutia afiselor, a benzilor de delimitare si a bucatilor de tencuiala date jos de Pompieri sau alte institutii din simplul motiv ca proprietarii spun ca nu au bani pentru a renova fatada cladirii in care locuiesc.

Si pentru ca m-am plans suficient, cred ca este momentul sa las fotografiile sa vorbeasca. Nu cunosc autorul jobenului (si de l-as cunoaste l-as felicita), dar ma bucur ca intr-un final oamenii incep sa dea semna ca le pasa de orasul nostru.