sunt Roman Posts

Vizită în Hunedoara – prima parte

Stau în fața laptopului și încerc să îmi organizez gândurile legate de excursia în Hunedoara din sfârșitul de săptămână ce tocmai a trecut.

Se face că am fost invitat să particip la ediția de anul acesta a evenimentului „Vizită în Hunedoara”, și pot spune că eram curios să particip la o vizită de acest gen, așa cum am văzut că se tot duc mulți bloggeri. Ei, de data aceasta am avut și eu plăcerea să accept invitația și să mă bucur de ceea ce însemnă o vizită într-un oraș pe care de obicei doar îl tranzitez.

Joi seara am purces la drum și undeva la ora 22 am ajuns la destinație, ne asteptau câteva pizza, beri și voie bună. După povești și reînodarea prieteniilor, bineînțeles și după câteva beri, socializarea aferentă la terasa Sara, ne-am pregătit de prima zi, cea de vineri care se anunța a fi una extrem de interesantă, cel puțin pentru mine.

Câmp din Hunedoara

Supriza plăcută a venit de dimineață când vremea buna ne-a surâs și ne-a însoțit pe parcursul întregii zile. După un drum de 20 km, din Hunedoara, am ajuns în satul Peșteana, acolo unde am descoperit una din cele mai noi fabrici de produse lactate, cea a Fermelor Ado.

Fabrica de lactate

Nu am să intru în detalii legate de programul pregătit ci am să vă împărtășesc din lucrurile care mi-au atras atenția.

În halate

Pe întreg parcursul vizitei a trebuit să ținem seama de regulile interne legate de îmbracăminte, interacțiunea cu animalele, etc. E și normal, e vorba de produse alimentare, iar cu siguranța și calitatea acestora nu te poți juca.

Animăluțe

Am vizitat grajdurile, stația de muls, am văzut o mulțime de vaci, vițelușe și doar un taur (norocosul 😀 ).

Stația de muls

Taurul

Ce m-a impresionat este modul în care animalele sunt îngrijite, faptul că au pedometre prinse de picioare. Sunt analizate și înregistrate atât calitatea (mai mult), cât și cantitatea de lapte produs. Văcuțele sunt puse la dietă dacă greutatea lor e peste un anumit prag, asculta muzică de calitate, de la clasică la ambientală, sunt îngrijite și se are în vedere asigurarea unui mediu lipsit de stres, mai puțin când o trupa de vreo 20 bloggeri au venit în vizită.

Văcuțe cu pedometre

Boxă

La Ferma Ado am descoperit faptul că există oameni extrem de pasionați de ceea ce fac. Am aflat de exemplu, că există mai multe rase speciale pentru producția de lapte dar că e bine ca acestea să fie modificate prin încrucisări și cu rase de carne pentru a crește rezistența vacilor la diverse condiții de trai.

Ce mi-a plăcut mult a fost entuziasmul cu care ne-au fost prezentate văcuțele ”comoară”, văcuțe care au fost obținute de către cei de la Fermele Ado prin încrucișări atent făcute.

Văcuțe

Gata, trec la partea mea preferată: lactatele.

Am degustat din toate produsele pe care cei de la Fermele Ado le produc, de la chefir la mozzarella, trecând prin lapte, iaurt și telemea. Da, un rai pentru pasionații de lactate (io, io, io-s pasionat!), un loc în care dacă ai ocazia poți savura toate delicatesele proaspete.

Degustare

Farfuria mea

Am aflat informații importante, producătorii sunt obligați prin lege să specifice daca au adaos de lapte praf în produsele lor, lucru care nu e deloc sănătos.

Produsele fără adaos

Imi pare rău că nu am ajuns să vizitez și fabrica unde se procesează laptele și unde se produc toate brânzeturile, dar din motive de securitate a produselor era imposibil să vizităm 20 de oameni fabrica, le dădem peste cap normele 😀 .

Vreau să vă expun și ceva cifre: 2,5 milioane de Euro investitie în fabrica de produse lactate, peste 200 de vaci fericite, un taur (fericit și norocos 😀 ), peste 500 hectare de teren proprietate și în arendă, și o investiție totală de peste 10 milioane de Euro.

Cel mai mare regret este acela că produsele Fermelor Ado sunt distribuite (momentan) doar în județul Hunedoara, dar există planuri de extindere și în județele învecinate (haideți către Arad, aveți deja un client fidel 🙂 ).

Urmează cât de curand partea a doua cu povești despre legume, plăcinte, drumuri prin Hațeg și Hunedoara.

LE: Să nu uit, Fabricat în Hunedoara este un proiect organizat de Denisa Bârgău, Sebastian Bârgău şi Călin Bobora, este sponsorizat de Carpatcement şi Fermele ADO, având şi următorii parteneri: Sara Cafe și Pizzeria Napoli.

Sponsori si parteneri

Aventura de duminica – ep. 4 (Sunday Adventure)

Dupa cum am spus pe Facebook, azi am fost in Budapesta, astfel ca a trebuit sa ma gandesc la o aventura ce sa o pot indeplini acolo. Cu Budapesta este una din cele mai vizitate capitale Europene am decis sa profit de ocazie si am lansat o provocare pentru mine: sa imi fac poze cu 30 de oameni, de preferat turisti.

As I said on Facebook, today I was in Budapest, so I had to think of an adventure that I can do there. Because Budapest is one of the most visited European capitals I decided to take advantage of this occasion and I set as a challenge for myself: to take pictures with 30 people, preferably tourists.

Zis si facut. Dupa ce am gasit un loc de parcare in apropiere de Deak Ter, am purces pe Vaci utca spre Bastionul Pescarilor deoarece stiam ca acolo e plin de turisti si imi va fi mult mai usor sa indeplinesc aventura/provocarea.

As said, done. After finding a parking spot close to Deak Ter, I went on Vaci utca towards the Fishermen Bastion because I knew that there is full of tourists and it would be easier for me to fulfil the adventure/challenge.

Pe drumul spre Bastion am decis sa ma opresc putin deasupra tunelului, loc unde am dat peste un grup de noua tineri turisti (cred ca de prin Franta, da’ poate gresesc). Grupul era insotit de un ghid care le povestea despre istoria Ungariei. Cand a terminat de povestit si se pregateau sa plece am intrat in vorba cu ei si le-am propus sa participe la aventura mea. Nu au ezitat si astfel, din prima incercare am bifat 9 persoane din 30 propuse.

On my way to the Bastion I decided to stop for a second overt the tunnel, at that place I found a group of nine young tourists (I think they were from France, but I might be wrong). The group was with a guide that was telling them about the history of Hungary. After the guide finished and they were getting ready to leave I proposed to them to be part of my adventure. They didn’t hesitate and thus, from my fist try I’ve checked 9 people out of 30.

The first nine

Vazand ca imi merge am prins putin curaj si am purces mai departe. Dupa ce am dat o tura pe la Bastion am realizat ca imi va fi mai simplu sa fac aceste poze in fata Galeriei Nationale de Arta (cladirea mare cu cupola care e sus pe deal). Am “ochit” un grup de spanioli si am abordat ghidul, de data aceasta fara de succes caci nu stia engleza. Sa nu ma dau batut am mers la primul grup compact de tineri, de fapt tinere (norocosul de mine 😉 ) si am gasit intelegere. Fetele au fost super simpatice si chiar si-au pus caciulile colorate in cap, ele calatorind prin toata Europa si peste tot isi fac poze cu acele caciuli.

Seeing that it’s working I got some courage and move on. After taking a tour at the Bastion I realised that it would be simpler to take these photos in front of the National Gallery of Art (the big building with dome from the hill). I “eyed out” a group of spanish people and started to talk with the guide, this time with no luck because it didn’t know english. Not giving up I went to the first group of young people (I can’t say teens, or can I?), actually girls (lucky me 😉 ) and they understood me. The girls were super cool and even put on some coloured hats, they are traveling trough Europe and everywhere they take pictures with those hats.

The girls with coloured hats

Nici bine nu m-am indepartat si am vazut o familie care isi faceau poze. M-am oferit sa ii ajut, dupa care le-am cerut eu ajutorul 😀 . Vedeti, e bine sa ajuti pe altii, si ei te pot ajuta dupa aceea.

I didn’t even went to far and I saw a family that was taking pictures. I offered to help, then I asked them for their help 😀 . See, it’s good to help others, they can also help afterwards.

A nice hungarian family with 3 kids

Intr-un final am mai vazut un grup de tineri si i-am rugat sa ma ajute cu aventura mea. Au fost atat de simpatici incat si-au chemat si prietenii si de la 5 oameni au devenit 16, astfel ei au devenit cel mai numeros grup cu care m-am fotografiat.

Finally I saw again a group of teens (this time I think they are in their teens) and asked them for help with my adventure. They were so nice that they called for their friends and from 5 people they were 16, thus making them the biggest group I took pictures with.

Egyptians, Spanish and Italians (I think) the largest group, 16 people!

Astfel, calculand ca am depasit numarul de 30 de persoane, am decis ca ar fi momentul sa pornesc spre casa. Tin sa multumesc tuturor care s-au lasat fotogafiati. Multumesc, sunteti niste oameni minunati, cu totii 😀 .

Thus, adding up I found I exceed the 30 people mark, so I decided that it would be a good time to head back home. I would like to thank all whom had taken pictures with me. Thank you, you are all wonderful people 😀 .

Arad Capitala Culturala 2021 – avem sanse?

Azi am ramas surprins de o stire ce mi-a ajuns la urechi: Teo Milea, aradean la origine, sustine Timisoara in cursa pentru Capitala Culturala 2021.

Drept urmare am comparat rapid paginile de Facebook a celor doua candidate. Ce pot spune altceva decat faptul ca diferentele sunt sensibile: in primul rand Timisoara are pagina plina de sustinatori, evenimente si mandria ca sunt in competitie pentru asa un titlu. In contrast, Aradul are pagina plina de stiri in care ne felicita X si Y pentru ca ne-am inscris in competitie, fotografii si articole de la conferinta de acum 2 zile.

Screen Shot 2014-03-07 at 01.48.23

Screen Shot 2014-03-07 at 01.48.13

Daca eu as face parte din echipa de evaluare as fi tentat sa punctez suplimentar Timisoara.

Timisoara are o strategie, au un logo, au afise in toata Timisoara, iar daca caut bine prin arhiva mea de fotografii voi gasi chiar si poze cu reclamele facute in Arad, la Podgoria, inca din vara trecuta la candidatura lor. Timisoara are in aeroport un baner mare in care anunta toti cei ce sosesc de candidatura, la noi, pustiu.

Screen Shot 2014-03-07 at 01.59.37

Da, stiu ca nu e bine sa critic, nu e frumos, dar sincer, consider ca daca in urmatoarea luna nu se vor produce schimbari majore in strategia noastra, in felul in care ne prezentam, vom ramane de caruta si singurul lucru cu ce ne vom alege din aceasta competitie va fi vesnicul: “lasa, macar am incercat si noi”.

Aradul trebuie, TREBUIE, sa se trezeasca si sa nu se mai multumeasca cu chestii marunte. Aradul trebuie sa tinteasca cel mai sus si trebuie ca toti aradenii sa ne implicam in a creste si trebuie ca toti sa depunem eforturi serioase daca vrem sa avem sanse reale. Ma bucur ca avem asociatia pentru ACC2021 dar intrebarea mea este: daca aceasta asociatie are cu adevarat libertatea de a face ce trebuie, bine, cu dedicatie si daca intradevar se va pune osul la treaba?

Nu am participat la conferinta (mai trebuie sa si muncesc ca nu merge altfel) si daca era organizata intr-un sfarsit de saptamana cu siguranta ca as fi fost prezent, dar cu toate astea, informatiile ce mi-au parvenit de la oameni cu care colaborez in cadrul diferitelor proiecte ce le derulez au fost prezenti au fost surprinzatoare, din pacate, negativ. Oamenii care au vorbit au oferit multe informatii utile, dar se pare ca cei ce se presupune ca se vor implica au cam fost pe langa. Totusi am sa astept o luna inainte sa ma agit mai mult si sper ca intr-o luna am sa vad o reorientare a strategiei si o revitalizare a dorintei noastre de a castiga, nu doar de a participa.

Suntem intr-o competitie europeana de cel mai inalt nivel, nu ne permitem sa spunem: bine ca macar am participat. NU! Trebuie sa castigam, daca din start pornim cu ideea ca nu castigam, putem la fel de bine sa renuntam complet la competitie si sa ne reorientam energia si banii spre a dezvolta cu adevarat cultura. Nu ne putem permite inca o treaba facuta cu jumatate de masura, suntem in pozitia de totul sau nimic.

Cred ca pentru aceasta competitie e nevoie de multi, foarte multi oameni pasionati de Arad, oameni care sa iubeasca orasul, care sa fie dispusi sa lucreze la acest proiect cu pasiune, pasiune pura si fara interese economice. Din acest proiect nu trebuie sa iesim mai bogati financiar, trebuie sa iesim mai bogati sufleteste, cultural si eventual profesional. Eu as face recrutarile si as oferi pozitii superioare unor oameni de acest fel, oameni pasionati care ar face totul pentru oras, indiferent de renumeratie. Pasiunea trebuie sa ne impinga in aceasta competitie.

Daca cumva se intampla ca cineva din asociatia ce doreste sa promoveze ACC2021 ma va contacta, eu sunt disponibil in a ma implica in proiect, dar tin sa spun din start: eu nu voi accepta ca cineva sa-mi spuna cu cine sa lucrez, cu ce firme, etc. daca e sa ma implic o voi face pentru a castiga si nu de dragul de a avea activitate. Asadar, imi ofer o parte din timpul meu liber deoarece sunt dispus in a ma implica.

Pana atunci, eu unul voi continua cu proiectele ce le am in curs (ChatBox, Mandru ca-s Aradean, etc.) si voi continua sa pormovez la fel de mult orasul meu. Si da, iubesc Aradul si pot spune sincer ca sunt “Mandru ca-s Aradean” 😉 (si sa fie clar, asa cum am mai declarat, Mandru ca-s Aradean si tot ce tine de ARAD – Arhitectura/Responsabilitate/Apartenenta/Dăruire, e un proiect independent, fara afinitati politice si/sau alt fel de legături cu vreun proiect, instituție sau organizație).

Takács 60

Aseară am luat parte la un eveniment ce s-a deosebit prin clasa. Pictorul Mihai Takács a împlinit 60 de ani si si-a sărbătorit ziua de naștere intr-un mod inedit: o expoziție si o lansare de album cu picturile sale.

Invitați au fost unul si unul, personalități, oameni de cultura si pasionați de pictura si sculptura. Am vazut o mulțime de oameni minunați, oameni care arareori ii poți vedea in aceeași sala, si m-am bucurat.

Seara a trecut pe nesimțite, după o scurta introducere, Mihai Takács a luat cuvântul, a mulțumit participantilor si ne-a dezvăluit câteva informații despre pasiunile sale. Ulterior Andrei Ando, autorul albumului a povestit puțin despre relația sa cu Mihai Takács si modul in care a ajuns sa compună albumul. Au mai luat cuvântul oameni politici (bleax), critici si personalități arădene.

După toate discursurile, nepoțica D-ului Takács a extras 2 numere, corespunzătoare celor de pe semnele de carte primite la sosirea la eveniment, si astfel 3 participanți au plecat cu câte un album.

Seara a continuat cu discuții la un pahar de vin, suc si ceva gustări. Pot spune ca discuțiile de după eveniment au fost extrem de interesante, eu prinzand câteva fragmente de la unii si de la alții, fragmente care imi confirma faptul ca Aradul are o viața culturală, atât doar ca nu este prea mediatizata si nici foarte activa, dar exista.

Sincer, ma bucur de participarea la eveniment si abia astept sa particip la următorul eveniment cultural.

Seara in Poveste

Sambata continua seria evenimentelor in cadrul programului “Doneaza o idee, doneaza o experienta” cu un eveniment dedicat celor mici.

De la ora 15 la libraria Scienta din Arad, va avea loc o sesiune de storytelling in stilul binecunoscut al actritei Giorgiana-Elena Popan. Trebuie sa stiti ca acest eveniment este unul interactiv, copiii fiind invitati sa se implice in poveste.

Parintii vor putea in acest timp sa se delecteze cu un ceai cald, sa rasfoiasca cartile din librarie si/sau sa participe si ei la poveste.

Fiind vorba de un eveniment caritabil, in cadrul caruia ne propunem sa adunam bani pentru a face sarbatorile mai frumoase pentru copiii mai putin norocosi, recomandam o donatie de 5 lei pentru fiecare copil ce participa, banii adunati fiind pusi alaturi de cei 620 lei ce ii avem deja in pusculita.

Seara in Poveste

Ma bucur sa fac parte din echipa ce organizeaza aceste evenimente, imi place sa lucrez alaturi de baietii de la Stickerland.ro, de echipa de la Scienta, impreuna cu Giorgiana, Asociataia Magia Cuvantului si nu in ultimul rand Norbert Szucs. Cred ca in aceasta forma vom putea intradevar sa facem o diferenta si sa ajutam acolo unde este nevoie.

Asadar, nu uitati, daca aveti copii de gradinita, va asteptam sambata la ora 15 la libraria Scienta (pe Vasile Alecsandri, langa San Paolo Imi Bank). Aici aveti link la evenimentul de pe Facebook.

Parteneri si organizatori: Stickerland.ro, Asociataia Magia Cuvantului, Giorgiana-Elena Popan, Libraria Scienta, Party Arad, Norbert Szucs si subsemnatul.

Mandru ca-s Aradean

Iata ca revin cu scrierile. Pauza este datortata faptului ca am fost extrem de prins cu un proiect pe care il organizez impreuna cu inca doua colege de la AAL. Proiectul l-am pornit in urma cu cateva saptamani si dorim sa fie un nou proiect de promovare a Aradului si a valorilor sale, numele sau fiind: ARAD – Arhitectura / Responsabilitate / Apartenenta / Daruire. Ca parte din acest proiect am organizat si un tur al Aradului, tur care a avut loc sambata de la ora 18 din Gara Aradului.

1048355_534163726643736_136668121_o

Traseul a fost in mare parte pe Bulevardul Revolutiei, coloana vertebrala a Aradului, avand punctul terminus Piata Reconcilierii/Turnul de Apa. Pe traseu am evidentiat principalele cladiri care au o valoare istorica, culturala si arhitecturala.

Am decis ca o parte a proiectului sa se numeasca “Mandru ca-s Aradean”, partial deoarece numele reprezinta exact cum ne simtim noi, mandrii ca sutem Aradeni, precum si datorita faptului ca este un slogan usor de memorat si expresiv.

In urmatoarea perioada pe pagina de Facebook a proiectului ARAD, vom porni o a doua parte a proiectului, urmand ca in cel mai scurt timp sa pornim si celelalte parti componente ale proiectului, care mai de care mai intresante si, speram noi cu impact major in ceea ce priveste promovarea valorilor si a istoriei Aradene.

Pana cand voi reveni cu detalii va las cu cateva fotografii din tur. Mai multe fotografii gasiti pe pagina de Facebook a proiectului.

Am invatat fara sa ard

In urma cu aproximativ doua saptamani am luat parte la primul meu seminar de gatit in aer liber “Learning by burning”. Am fost vreo 10-15 persoane (daca stau sa numar cred ca am fost exact 13), din care 2 bucatari, 2 fotografi si o mana de bloggeri. Toti ne-am deplasat pana in Ghioroc unde prin amabilitatea Bucatarului Maniac am avut parte de un adevarat festin.

Cum se face ca nu am scris pana acum? Simplu, drumuri multe, alergaturi, blocaj al scriitorului (cum naiba sa traduc writer’s block?), lipsa de inspiratie, si ca sa ma scot cred ca e bine cateodata sa scrii dupa ce s-a dus valul mare cu toti care scriu despre subiect, astfel riscand sa te pierzi in multime. Uite buna ideea, sa scriu mereu la ceva timp distanta de la eveniment, asa ajung sa fiu citit cu siguranta 😀

Revin la experienta culinara. Am avut parte de mai multe feluri de mancare gatita pe gratar. Hai sa le expun in ordine.

Aperitivul: branza de capra, cu nuci, in foi de vita de vie, alaturi de un vin alb, bun, bun 😀

IMG_2047

(more…)

Ce poti face cu 6 milioane de Euro?

A aparut in presa in urma cu cateva zile un articol despre o noua investitie ce primarul vrea sa o faca in Arad: sa mansardeze cladirea primariei.

Atentie !!! Da, ATENTIE !!! Cladirea primariei, Palatul Administrativ este monument istoric !!! Numar de inregistrare: AR-II-m-B-00548, construita intre 1874 si 1876. Asadar NU se pot face astfel de investitii fara de aprobarea Ministerului Culturii (din ce stiu ei trebuie sa aprobe asa ceva).

Primaria Arad

Da, in planurile initiale ale Palatului Administrativ era vorba de 2 etaje, dar datorita situatiei financiare de atunci s-a renuntat la a mai construi si astfel cladirea a ramas in forma actuala. E important de stiut si acest detaliu, face parte din istoria cladirii, dar eu nu sunt de acord ca in istoria cladirii sa apara ca in anul 2013 sau 2014 s-au efectuat lucrari de mansardare, s-a pus tamplarie PVC, etc. si astfel cladirea a fost complet remodelata.

Suma vehiculata pentru aceasta investitie este de 6 milioane Euro, bani care ar putea face diferenta la multe din cladirile ce stau sa cada prin Arad. De exemplu primaria ca si institutie ar putea achizitiona (dupa negocieri) Teatrul Vechi (costa 2 mil. Eu si ar fi bani si pt. renovare, dotare, etc.), ar putea institui un fond de garantare a unor imprumuturi avantajoase pentru proprietarii ce nu poseda sumele necesare renovarii de cladiri care stau sa cada pe centru, ar putea asfalta o multime de strazi din cartiere sau din centru care sunt peticite si care te scurtura daca ai mai mult de 20 km/h, etc.

Din pacate din nou, se va face un studiu de fezabilitate, se va plati acest studiu (oare aceeasi firma face mereu studiile acestea?), se va pune la naftalina si dupa un timp, cand lumea mai uita de situatie, se va trece prin consiliul local (controlat 100% de actualul primar) si ne vom trezi ca se vor apuca de munca fara ca noi sa mai putem face ceva.

Hai sa mai dau inca doua exemple de situatii ciudate: Piramida de sticla din p-ta Av. Iancu, va mai amintiti de ea? Da, am scris si despre ea. Si acum inca un exemplu care pe mine ma face sa rad, dar nu pt. ca sunt amuzat (neaparat), ci mai mult rad nervos: amplasarea Monumentului Marii Uniri (care imi pare complet lipsit de semnificatie, care culmea s-a rupt cand il aduceau din China, da, totul se face in China, inclusiv monumente de catre artisti romani), monument care conform studiului de fezabilitate (da, s-a facut unul), ar trebui amplasat pe lacul din Podgoria, lac care de curand a primit o fantana arteziana muzicala.

Acum sa pun cateva intrebari de bun simt si logice: monumentul va fi deasupra jeturilor? Va fi udat de jeturile de la fantana arteziana? Din ce am inteles va exista un pod sau cale de acces suspendata de pe mal pana la monument pentru depunerea de coroane, este loc pt. 1, 2 sau 3 persoane? Se va merge in sir indian pana la monument? Ce se va intampla cand un sobor de preoti va tine slujba si fantana arteziana va incepe a stropi in ritm de muzica, conform programului?

Se va reamplasa fantana arteziana? Daca da cine suporta costurile acestei greseli? Tot noi, cetatenii? Unde va fi reamplasata? Va fi pusa la naftalina? Va fi reutilizata pe Mures? Apropos, cu fantana de pe Mures ce se aude?

Si uite asa ajung din nou la bani, fantana de pe Mures si tot ce tine de ea ar fi vreo 5 milioane de Eu, chiar are rost sa aruncam banii asa, aiurea pt. asa ceva? Nu se pot utiliza pentru a face orasul mai frumos? Sa-l facem mai sigur? Eu unul ma tem de multe ori sa merg pe centru pt. ca nu stiu de pe care cladire poate sa cada tencuiala si sa ma trezesc in spital, sau mai rau, sa nu ma mai trezesc deloc.

Si uite asa, am ajuns sa mentionez 6-7 articole TOATE despre cum Aradul se poate imbunatati altfel decat prin proiecte inutile, proiecte care nici macar nu sunte fezabile si al caror impact a fost eminamente negativ atat in presa locala cat si fata de oamenii de cultura ai orasului.

Hai sa investim banii acestia in cultura, hai sa dam sansa ca Biblioteca Judeteana, Muzeul de Istorie si Stiinte ale Naturii, Filarmonica de Stat, Teatrul de Stat, Teatrul de Marionete, etc. sa primeasca sume de bani (nu zero cum am vazut in bugetul pentru 2013, versus 11.000 de mii de lei – adica 11.000.000 lei bani alocati pentru concerte si festivaluri) si sa investim in cultura daca tot dorim sa devenim Capitala Culturala Europeana in 2021.

Buget 2013

Mentiune: nu vreau sa fiu critic, nu vreau sa fiu rau, dar imi iubesc orasul si de aceea imi doresc ca investitiile in Arad, din banii mei ca si cetatean, sa fie utilizati cat mai eficient. Daca dorim sa ajungem Capitala Culturala Europeana in 2021, sa investim in cultura si nu in a schimba fata orasului. Sa scoatem in evidenta ce avem, nu sa facem ceva nou, sa apelam la istoria sa bogata (am avut prima fabirca de masini – M.A.R.T.A, oras liber regesc, Crucea Alba unde Liszt a concertat, etc.). Sa investim in istoria orasului, sa evidentiem multiculturalitatea ce a existat in Arad, sa reinviem placerea de a te plimba pe Corso (B-dul Revolutiei), etc., hai sa reparam si sa pastram ce avem inainte de a construi chestii noi, nepotrivite, inutile sau urate.

Nu vreau sa port casca, prefer un joben

Zilele trecute am profitat de vremea mai buna ce am avut-o in Arad si am iesit la o plimbare prin centrul orasului. In plimbarea ce am facut-o luni, am observat un mic detaliu care mi-a atras atentia mai demult, dar nu eram prea sigur ca este ceva intentionat si pe care il consider ca fiind un prim semn ca aradenii vor sa se plimbe in siguranta pe centru si fara sa se teama ca in orice moment le poate cadea in cap o bucata de tencuiala si ca intr-un final se gandesc si la frumusetea orasului in care locuim.

Avem un oras frumos, un bulevard central, care pe alocuri este mai larg ca Champs-Elysees si care se degradeaza, cladirile sunt un adevarat pericol pentru pietoni. Ce sa mai spun de locatari care traiesc cu mucegaiul in casa (chiar sper sa fie doar povesti ce am auzit legat de acest subiect). E pacat ca ne batem joc de orasul nostru si ca trecem nepasatori pe centru fara sa ne uitam mai sus de vitrinele magazinelor, fara sa stim ce bijuterii arhitecturale avem.

Trebuie sa invatam si sa tinem seama de mostenirea arhitecturala, istorica, materiala si spirituala lasata de stramosii nostri, de cei ce s-au dedicat urbei si de oamenii care au investit in cladirile care acum stau sa cada. Trebuie sa invatam sa mergem cu capul sus, sa privim ce cladiri avem, sa observam in ce stare deprolabila sunt (din pacate) si sa luam masuri pentru a nu pierde toate acestea.

Stim cu totii prea bine povestile in care oameni simpli ce mergeau prin centru s-au trezit cu bucati de tencuiala, burlane sau alte cele in cap, pe picioare, in fata sau in spatele lor. Acesta este inca un motiv pentru care sunt suparat pe proprietarii si asociatiile de proprietari ai cladirilor din centrul Aradului, pe langa faptul ca sunt reparate de mantuiala, carpite sau de cele mai multe ori doar lasate sa se degradeze.

Totusi, dupa cum spuneam in titlu, as vrea sa ma pot plimba pe centru fara grija ca imi va cadea in cap o bucata de cladire, tencuiala sau burlan, fara sa imi iau o casca pentru a fi in siguranta si fara sa ocolesc cladirile pe care exista semnele deja banale si ignorate: “Atentie cade tencuiala !!!” Vreau sa pot merge cu capul neacoperit decat eventual de un joben. Chiar nu vreau sa mai vad ca se aplica doar solutia afiselor, a benzilor de delimitare si a bucatilor de tencuiala date jos de Pompieri sau alte institutii din simplul motiv ca proprietarii spun ca nu au bani pentru a renova fatada cladirii in care locuiesc.

Si pentru ca m-am plans suficient, cred ca este momentul sa las fotografiile sa vorbeasca. Nu cunosc autorul jobenului (si de l-as cunoaste l-as felicita), dar ma bucur ca intr-un final oamenii incep sa dea semna ca le pasa de orasul nostru.