Super Blog 2012 Posts

Promovare Super Blog

Eh, competitia Super Blog 2012 e pe final, mai sunt 2 probe (aceasta fiind una din ele) si am terminat.

Azi ca si proba sa discut putin despre partenerii media si modul de promovare pe care eu l-as alege pentru unul din ei. Am zis ca din lista de mai jos am sa aleg Radio Lynx. De ce? Pai radioul a fost una din pasiunile mele de ani de zile, inca din adolescenta sunam la diverse emisiuni, am fost inclusiv live prin ani ’90 la un post de radio local si mi-a placut mereu ideea de a lucra in radio. Marele pacat e faptul ca nu m-am indreptat in spre acea directie, de fapt nu am avut ocazia.

Daca as fi un realizator la o emisiune la Radio Lynx as alege in fiecare zi cate 1-3 articole ale participantilor, le-as citi iar apoi as incerca sa iau legatura cu ei (Facebook, Twitter, e-mail, telefonic, etc.) si as incerca sa aflu de la ei care a fost modul in care au ajuns sa scrie acel articol. Eu unul stiu cat e de greu sa stai si sa iti storci creierii sa scrii pe o tema data, cu un subiect dat, in care sa introduci un anumit numar de link-uri, pe anumite cuvinte cheie. Adica primesti: tema, subiect si cuvinte ce trebuie sa le folosesti => creativitatea ta trebuie sa fie la maximul capacitatii, daca nu, nu iese ceva de calitate si automat punctajul e mic.

As incerca, in cadrul emisiunii, sa aflu si de ce fiecare a ales un anume stil de a scrie, de ce apar anumite discrepante in stilul de a scrie articolele si de ce renunta la anumite lucruri ce ii definesc ca si scriitori (bloggeri). Evident ca toate aceste discutii ar manca destul de mult din emisiunea mea si as incerca mereu sa o fac extrem de atractiva, interactiva si in plus plina de premii. E normal ca oamenii care asculta o emisune despre scris sa fie implicati, pasionati de o asemenea activitate si astfel as pregati premii in acest spirit: un carnetele Moleskine, pixuri, stilouri, creioane, etc. astfel as fideliza un anume segment de ascultatori, as populariza competia si in plus as avea o emisiune cu o tema diferita fata de a altor posturi de radio.

Ei, fiindca e frumos sa mentionez partenerii media de anul acesta, o fac acum si va reamintesc ca eu am ales din aceasta lista sa scriu despre Radio Lynx, un post de radio exclusiv online, independent si care este si privat (ma intreb daca vreodata statul va gasi de cuviinta sa investeasca in asa un post de radio).

www.radiolynx.ro
www.trilulilu.ro
www.connect.ro
www.photomagazine.ro
www.prwave.ro
www.121.ro
www.robintel.ro
www.obisnuit.eu
www.moneywatch.ro
www.arenait.net
www.jurnallifestyle.ro

Mall online

A mai vazut cineva un mall online? Eu unul nu si chiar mi-ar placea sa vad cum ar implementa cineva asa un concept.

Eu unu’ l-as face asa: o pagina din care sa poti sa intrii in diverse alte magazine online, fara sa trebuiasca sa te loghezi individual pe fiecare din magazine. Sa poti sa iti pui intr-un cos de cumparaturi toate acele cumparaturi facute in oricare din magazinele din mall. Mi-as imagina ca sa fie tot felul de reduceri, in functie de cat de mare e cosul tau de cumparaturi, in functie de magazin, etc.

Ma intreb daca ar avea cineva curajul sa faca o astfel de platforma, sa fie un site care sa aiba implementate mai multe magazine online, cu mai multe specifice, sa aiba o unitate cand vine vorba de plata, politica de returnare facila, sa aiba toata acea gama larga de produse dintr-un mall, etc. Acela ar fi un fel de mega-magazin online si chiar ar putea sa ofere o multime de facilitati si avantaje fata de alte magazine online.

Exista firme de creere magazine online si ma intreb de ce nu s-au gandit pana acum la asa o platforma, idee. E simpla, nu am mai vazut-o implementata niciunde, deci e originala, e de nisa si in plus ar atrage o multime de curiosi. Ar fi o alta utilizare a magazinelor online, ar avea acelasi rost la baza, ar avea aceleasi functii, atat doar ca ar fi toate sub o umbrela mare, a unui singur site, mega securizat (caci asa ar fi normal) si mega promovat.

Imi imaginez cum ai putea sa intri si sa iti comanzi de acolo orice produs ai nevoie, livrarea facandu-se in 24 ore (doar avem curierat rapid in toata tara) si in plus nu ar mai aparea complicatii legate de plata, ai plati o singura data pentru toate produsele, nu tu plati individuale, de n-spe ori cu cardul sau sa umbli dupa tine cu bani multi, etc.

Eu zic ca asa o idee ar prinde, totul e sa fie bine implementata si promovata. Din pacate nu stiu cati oameni vor lua in serios ideea aceasta, mai ales din moment ce am scris-o ca si proba pentru Super Blog 2012, dar sper ca o data sa existe ceva construit pe baza ideii mele :D.

Fizic sau virtual?

E acolo, il poti atinge cand vrei, poti sa vezi totul, poti sa faci ce vrei cu el, sau e departe, trebuie sa ai o conexiune buna de Internet, dupa ce te conectezi, teoretic faci la fel, ce vrei cu el, dar totusi, cum preferi, fizic sau virtual?

Eu unul parca nu as renunta niciodata la fizic, cu siguranta ca imi place sa fie acolo, sa stiu ca nu depind de Internet, mai ales cand e vorba de ceva important si atunci ar fi bine sa fie o conexiune buna de Internet, caci altfel prea ma risc.

Sunt genul de om care imi place sa stiu ca nimeni nu vede, sunt discret, imi place sa am control si sa pot eu sa decid ce si cum, sanu depind de loc de nimeni, sa pot oricand sa fac ce vreau si sa nu trebuiasca sa ma intreb daca sunt plecat pe undeva de au conexiune la Internet pentru a nu pierde nimic.

Asadar, da, sunt o persoana careia ii place sa aiba spatiul de stocare fizic, pe un HDD ce il pot controla, fie el normal, hybrid sau chiar SSD. Un spatiu de stocare virtual, in “Cloud” te face dependent de Internet, sa presupunem ca totusi ai si la aceasta solutie un HDD pe computer, da’ marea majoritate a informatiilor tot vor fi in cloud si tot depinzi de Internet sa le accesezi. La un HDD fizic, ce il pot transporta usor, ce stiu unde este si cum il parolez, ce is sigur ca nu poate fi accesat daca eu nu-l conectez la computer si pe care pot sa pun eu propriile metode de siguranta, un astfel de HDD imi doresc, nu ceva virtual ce poate fi spart, accesat de cine stie unde si care, pe deasupra, e foarte limitat.

Hai sa luam ca si prim criteriu de analiza, pretul: un HDD extern la promotie, de cam 500 GB spatiu e cam 300 lei, si il poti comanda de pe orice magazin online, bani ii dai o data si gata. Solutie cloud care sa ofere acelasi spatiu, nu exista si daca am lua un maxim de 50 GB inmultit cu 10 costul ar fi de cam 29 USD x 10 = 290 USD ~ 1000 lei. Un alt criteriu este accesibilitatea: HDD fizic e oriunde il iei cu tine, cloud, unde ai net, iar de multe ori daca nu ai un net bun, pa acces la fisierele tale. Alt criteriu, portabilitatea: eh, la clound nu ai de carat nimic, asta e fain, da’ la HDD normal, ai de carat de la cateva sute de grame pana la cateva kilograme (daca ai HDD-uri multiple sau de dimensiuni normale in carcase de metal). Pana acum scorul e de 2 la 1 si intentionez sa-l si las asa.

In viitor ma astept ca serviciile cloud sa scada ca si pret, sa creasca ca si fiabilitate si apoi sa vina doar in completarea clasicelor solutii fizice. Ma astept in schimb sa scada pretul la SSD si sa ne trezim si ca vom avea stick-uri tot mai mici si cu capacitati tot mai mari, la preturi tot mai competitive. Asadar, astept ca pretul pentru un HDD SSD de 250-500 GB sa scada pana pe la un 400 lei si atunci am sa-mi fac un mic upgrade la Mac, dar pana atunci am sa raman pe pozitie: HDD-ul clasic, cloud pentru schimb de informatii si cam atat.

M-as astepta ca pe viitor sa fim intradevar mult mai conectati si sa avem posibilitatea sa ne accesam informatiile via cloud, da’ parca nu mi-as incarca toate informatiile mele, poze, filmari, documente, etc. pe un server cloud de unde orice hacker cu ceva talent sa poata sa le copieze. Asa ca pentru mine viitorul inseamna putin conservatorism si as ramane pe pastrarea datelor fizic, la mine pe HDD.

Sper ca nu v-am bagat in ceata cu inceputul, am vrut doar sa va captez putin atentia la aceasta poba pentru Super Blog. Acum ca am terminat-o si pe aceasta, mai am doar cateva si pe saptamana viitoare scap de concurs :D.

Surse foto: 1 si 2

Io mananc romaneste

O spun ferm, hotarat si foarte sigur pe mine. De ce? E simplu, e mai ifetin, mai sanatos, mai aproape de natural si evident, mai gustos.

Sunt multi care se uita la pret, calitate, ambalaj, prezentare, etc. dar putini sunt cei ce se uita la tara de provenienta. Conteaza si aceasta, chiar foarte mult. Se intampla ca de multe ori anumite fructe sa fie culese mai rapid, cand inca sunt verzi si trimise spre noi. Pe drum, prin diverse metode ele ajung sa se mai coaca si astfel le cumparam noi. Intrebarea mea este: oare chiar au aceleasi calitati ca si fructele coapte in pomii din livezile romanesti?

Mama mea cumpara ori de cate ori poate doar produse romanesti, din piata, din hypermarketuri, din magazinele de cartier. Face acest lucru din mai multe motive: sunt proaspete, sunt naturale, fara sa fie tratate cu chimicale, antibiotice (carnea de pasare in special), au acel gust bogat, placut si de cele mai multe ori fructele au chiar si mirosurile specifice mai puternice decat cele din import.

Exista inca o parte foarte importanta al acestui gest de a cumpara produse romanesti, si anume faptul ca stimulam productia locala, ajutam la cresterea economiei interne si in plus eu unul stiu cata munca pun oamenii in a produce ceea ce noi consumam atat de usor. Pe timp de vara stiu bine ca mereu gasesc cele mai bune fructe si legume in zona Seleusului, iar aproapte de Bocsig este o familie ce se ocupa exclusiv cu capsuni. De la ei am luat mereu cele mai bune capsuni si pot garanta ca sunt naturale, netratate.

Imi place sa mananc, sunt un gurmand si se vede, si de aceea sunt destul de atent in privinta a ceea ce mananc, imi place sa stiu ca mananc romaneste si ca astfel ajut nu doar oamenii din imprejurimile Aradului ci si alti romani care se ocupa de agricultura, ferme, cresterea de animale, etc. toate acestea fiind o extrem de buna resursa atat pentru economia tarii cat si pentru sanatatea noastra. Se stie bine, Romania are suprafete arabile extinse, trebuie sa profitam de ele si pentru asta e bine sa consumam produse romanesti, sa ajutam si noi macar putin roamnii ce muncesc pamantul, ce au grija de animale care se hranesc cu mancare, furaje si alte cele naturale.

Ma bucur ca exista si firme mari, care aleg sa colaboreze cu producatorii romani si nu aduc produse din cine stie ce tari, ca se gandesc la modul in care pot ajuta atat producatorii locali cat si implicit economia romaneasca. E de apreciat ca un lant de hypermarketuri cum este cel detinut de real,- a ales sa se aprovizioneze de la producatorii romani si au facut si un stand special unde sa putem sa gasim produse ce sunt 100% romanesti. Apreciez si ma bucur ca prin intermediul probei de azi de la Super Blog am aflat ca pot gasi produse de calitate, romanesti si la real,-.

Surse foto: 1 si 2

Calatorul

Azi vreau sa imi testez putin aptitudinile de povestitor. Ca urmare a probei de azi pentru Super Blog o sa incerc sa scriu o mica poveste. Asadar, iata o prima incercare de a scrie o poveste SF, cat mai originala. Sper sa va placa :D.

Franta, anii 1800, un calator isi vedea de drumul sau spre casa. Asa incepe o legenda ce de curand m-a pus pe ganduri. Legenda spune ca acel calator a gasit pe marginea drumului o tanara ranita, a ajutat-o, iar aceasta drept recompensa i-a oferit un pandativ. L-a pus sa promita ca nu il va da jos si ca il va purta lipit de piele, ascuns sub hainele sale, pana cand va fi batran, iar apoi il va transmite din generatie in generatie, asigurandu-se ca ramane in familia sa. I-a mai spus ca acest pandativ il va ajuta sa isi indeplineasca toate dorintele si ca daca vreodata cineva avand un inel asemanator cu acest pandativ va dori sa-l vada sa spuna asa: “Pleaca, pleaca acum de langa mine pleaca.” si sa atinga pandativul de fiecare data cand spune “pleaca”.

Anii au trecut si pandativul a ajuns, impreuna cu povestea sa in mana unui tanar student. Acesta se pregatea la una din cele mai bune universitati din Franta pe partea de nanotehnologie, cand un domn in varsta l-a vizitat intreband de pandativul pe care l-a primit de la tatal sau, alaturi de avertimsentele din povestea stra-stra-strabunicului sau. La inceput l-a ignorat si l-a tot refuzat, explicandu-i ca nu il poarta si ca nu il are in posesia sa.

Dupa un timp acest domn nu a mai aparut si astfel tanarul nostru a uitat de el. Intamplarea face ca in perioada imediat urmatoare a si reusit ceea ce si-a propus: a descoperit o metoda prin care nanobotii puteau sa ajute la regenerarea tesutului uman. Evident, reusita sa a fost primul pas inainte spre o cariera de succes.

Dupa cativa ani in schimb a fost indepartat de la conducerea proiectului de dezvoltare a nanobotilor, moment in care a inceput sa observe ca in loc ca sa imbatraneasca, inca se mentinea bine fata de majoritatea colegilor. Dupa alti ani un tanar avand un inel ce parea a fi facut din aceeasi piatra ca si pandativul sau a venit intreband despre acesta. Evident a refuzat ca si cu domnul de mai demult, exact cum a fost sfatuit de tatal sau. Intamplator sau nu, peste cateva zile, in timp ce era la bazinul de inot unde mai mergea de obicei acelasi tanar a revenit, de data aceasta mai ca nu a sarit sa-i ia pandativul. Amintindu-si de legenda si de fraza care trebuie sa o spuna, a atins pandativul, a spus cuvintele, iar in fractiune de secunda s-a trezit intr-un loc complet diferit.

Era intr-o incapere bine iluminata, goala, exceptand doua scaune si o usa. Lumina parea ca vine de peste tot, dar cu toate astea nu putea sa-si dea seama de care era sursa de lumina, parea ca atat peretii cat si tavanul si podeaua emana lumina, dar fara sa fie deranjant. O tanara frumoasa a intrat in incapere si i-a povestit pe scurt ca trebuie sa ii ajute. Ea era parte dintr-o retea subterana de oameni care incercau sa pastreze ascunsa tehnologia nanobotilor care a ajuns atat de dezvoltata incat putea sa pericliteze nu doar Pamantul cat intreg universul. Nanobotii puteau crea dezechilibre in materie si astfel instabilitatea sa provoace o reactie in lant, distrugand planeta, poate chiar si universul. Ea a primit sarcina de a ascunde nanobotii ce puteau fi reprogramati si a decis sa faca acest lucru prin a-i face pierduti in timp. Astfel a ajuns pandativul la stra-stra-strabunicul sau si acum, cand aproape a fost gasit va trebui sa-l faca din nou pierdut sau in cel mai rau caz sa-l distruga.

Tanarul nostru a realizat in ce situatie se afla si s-a oferit sa ajute in distrugerea acestora. Dupa ce au fost distrusi a inteles de fapt cu adevarat motivul pentru care a fost ales stra-stra-strabunicul sau: el era singurul capabil sa ajuta la distrugerea acestor nanoboti, erau la origine creatia sa si daca nu ar fi fost indepartat de la proiect cu siguranta ar fi perfectionat mecanismul de programare, iar rezultatul ar fi fost dezastruos.

Intr-un final nu s-a mai intors in timpul sau, a ramas acolo in viitor pentru a se asigura ca nu va putea niciodata sa fie fortat in a dezvolta acei nanoboti periculosi.

De as fi o masina

Azi scriu pentru Super Blog si o spun din start. Am primit proba de la Toyota sa spunem ce masina 4×4 am fi. Pai la mine ar fi simplu: una compacta, manevrabila si cu capacitati offroad bune, daca nu foarte bune.

Uitandu-ma peste gama de 4×4 a celor de la Toyota am descoperit ca RAV 4 este mult mai apropiata ce ce imi place mie ca si masina 4×4 si cu ce m-as identifica eu ca si masina (daca va uitat in editiile anterioare am tot scris despre Land Cruiser, care este intradevar o masina foarte buna, dar cam masiva). Imi place sa ma strecor prin trafic, sunt obisnuit cu asta, doar am masina mica, sunt plin de viata (sau cel putin asa stiu/cred eu), imi place sa ma aventurez in locuri ciudate si imi place sa merg pe munte (nu stiu cati din cunoscutii mei cunosc aceasta pasiune mai ascunsa a mea). Toate aceste caracteristici se potrivesc de minune cu RAV 4.

Va mai spun inca un lucru legat de RAV 4: in urma cu vreo 7-8 ani cand eram la primul meu loc de munca, o clienta si-a achizitionat un RAV si pot spune ca mi-a placut cum arata, cum mergea si in plus tot ce mi-a povestit despre masina imi parea ca fiind o alegere buna pentru mediu urban/timp liber: pozitie inalta la volan, garda inalta la sol (atunci drumurile erau si mai varza ca azi), consum redus, robustete si in plus era perfecta pentru ierni si mers pe munte, fiind 4×4.

Din toate caracteristicile ce le-am citit, rascitit si vazut pentru o astfel de masina pot spune ca RAV 4 este parca punti peste concurenta. Desi poate parea ca fiind o masina mai de jucarie, are tot ce e necesar pentru a face fata cu brio la aproape orice tip de obstacol ce il poti intalni cand iesi de pe sosea sau cand mergi la deal sau munte. E adevarat, nu e ca si masinile de offroad extrem, dar pentru a merge destul de sus pe un munte si/sau pe un deal la un picnic este ideala.

Sincer, foarte sincer intre RAV 4, GLK, X3 si Q3/Q5 (parca se bate cu ambele de la Audi), RAV 4 are alura cea mai cuminte, nu e luxoasa ca si GLK, sportiva ca si X3 sau Q3/5, e numai buna pentru o persoana mai conservatoare cand vine vorba de o masina practica. Poate si de asta imi place asa de mult si ma identific cu ea. Intrebare e: oare din exterior chiar ma potrivesc cu ea?

O lume a cartilor

Asa as vedea lumea noastra daca acum nu am avea calculatoare, daca nu ar fi existat tranzistorul, daca nu ar fi fost inventate toate componentele ce azi le putem combina iar rezultatul final sa fie un calculator care sa ne ajute (sau nu?) in tot ceea ce facem.

Daca societatea nu s-ar fi dezvoltat din punct de vedere tehnologic spre semiconductoare, daca nu s-ar fi descoperit utilitatea acestora si modul in care se pot folosi spre a ajuta, atunci poate am fi trait intr-o lume a cartilor. Nu am mai umbla pe strada sau in tramvaie, etc. cu tableta, e-book reader sau smartphone, am avea mereu cu noi cate o carte, o agenda, un bloc notes, etc.

Creioanele, pixurile, stilourile si toate uneltele necesare scrierii ar fi mult mai apreciate, nu ar fi doar un simplu accesoriu, ar fi o parte vitala din viata noastra. Nu cred ca ar exista oameni care sa nu poarte dupa ei cel putin un instrument de scris.

Biblioteca mea ar fi de cel putin 5 ori mai mare, m-as vedea cu un aparat foto cu film, color si as developa cate 3-5 filme pe luna. As calatori cu trenul extrem de mult. Clientii ce ii am acum i-as vizita in o saptamana si nu in 2-3 zile cum fac acum.

Nu cred ca am comunica la fel de simplu si eficient ca si acum, am folosi posta, poate telefonul fix, dar nicidecum un smartphone, daramite un laptop. Colega mea de birou nu ar mai sta la un calculator comandat dintr-un HDD-ul de 500 Gb (de 2 ori cat al meu :(, bine ca nu-i vreun SSD caci atunci as invidia-o), fara sa ne ajute imprimanta care scoate o factura in 3 secunde. Ar sta clientii la noi de 2-3 ori mai mult timp.

Da, o lume fara de calculatoare ar fi o lume mai lenta, mai linistita si din punctul meu de vedere o lume in care s-ar citi mai mult, mult mai mult. Ar fi exact invers fata de ceea ce Ray Bradbury a descris in Fahrenheit 451. Adica am avea o politie ce ar proteja cartile, am aprecia cartile mai mult decat ao facem acum.

Sincer nu vreau sa-mi imaginez o lume fara de carti, ar fi o lume in care nu mi-ar place sa traiesc si sincer sper sa nu primesc la Super Blog o asemenea proba. Aceasta proba pentru Super Blog, o lume fara de PC-uri, e cat de cat imaginabila, dar si o astfel de lume e greu de crezut ca ar evolua. Poate am ramane la nivelul evului mediu, un nivel care mie personal nu-mi place. Cu toate astea, din fericire, nici unul din scenariile ce le-am spus mai sus nu este real si de aceea ma bucur ca traiesc intr-o lume in care atat cartile cat si PC-urile inca exista si sunt apreciate, cu toate ca in acest moment cartile incep sa piarda teren :(.

Sursa foto: foto 1, foto 2

Cu cartea sub brat

Cu totii stim cat de groaznic e sa calatoresti cu trenul, cat timp pierdem, cat asteptam dupa trenurile care la noi intrazie mereu, cum pierdem timpul pe trenul care se deplaseaza mai incet decat trebuie, din varii motive, etc. De aceea marea majoritate isi gasesc ocupatie. Eu unul ma pun si citesc.

Cel mai mult reusesc sa citesc cand sunt pe drum, cu trenul si/sau in gara, asteptand sa vin/plece.

De aceea mereu iau cu mine, “la sub brat”, macar o carte. Ca si un exemplu, in pozele ce urmeaza, veti remarca 3 carti de la Nemira:

Orson Scott Card – Copiii Mintii,

Philip K. Dick – Viseaza androizi oi electrice?,

Arthur C. Clarke – 2001: Odiseea Spatiala.

Acestea sunt cartile pe care le am plasate “strategic” in genti diferite, genti ce le folosesc la deplasari. Astfel nu raman niciodata fara cel putin o carte buna de citit. Cand am terminat vreuna, linistit pot sa iau alta din colectia mea, iar daca sunt pe drum, numai bine, mai completez colectia cu cate o carte ce nu o am, inca :D.

Mai multe poze gasiti mai jos, in galeria foto special creata ;).

Dupa cum bine stiti, Nemira este sponsor la Super Blog si de data aceasta am scris acest scurt articol pentru ei. Cu toate astea, va recomand cu caldura sa aveti cu voi, mereu, cate o carte pentru a nu pierde timpul jucandu-va aiurea pe telefon sau citind cine stie ce ziare/reviste ciudate se vand prin gari si nu numai, de fapt peste tot pe unde mergeti.

PS: Multumesc celor doi ce mi-au fost modele azi: Norbert si Andreea.

HC 2012

Imi amintesc cum in clasa a patra a mers pentru prima data la Palatul Copiilor la cursurile de Informatica si Calculatoare. Primele 2-3 cursuri au fost extrem de plictisitoare, scriam definitii, scurte exercitii de logica si putini algoritmi. Dar dupa aceste cursuri am inceput sa lucram efectiv pe calculatoarele HC 85, iar la final, dupa o ora de mici programele (care mai mult nu rulau :D), conectam casetofonul la HC si incarcam de pe caseta cate un joc sa ne destindem putin.

Va dati seama de cata rabdare aveam nevoie pentru a astepta incarcarea de pe caseta, vreme de jumatate de ora ca sa putem juca un joc, alb-negru (cu ceva tonuri de gir, cred ca pe 8 nivele). Eram extaziati de fiecare data cand reuseam sa prindem un joc deja instalat si aveam mai mult timp la dispozitie sa ne jucam.

In ziua de azi pe Mac-ul meu incarc StarCraft 2-ul in maxim 2 minute, ma conectez la server si joc cu cineva din alt colt al lumii pe un joc care are milioane de culori, o grafica superba, plin de strategie si interactiune.

Daca ar fi ramas dezvoltarea in acel stil, se poate sa fi avut acum un HC 2012, destul de performant, care sa se conecteze la un televizor LCD sau LED, sa incarc jocul de pe caseta sau DVD. Sa joc iar la final sa ii sterg din RAM jocul. Sistemul de operare sa fi fost in ROM, sa fie grafic si sa ofere tot ce ai nevoie pentru lucru.

Daca tot vorbesc in dodii de struto-camile, ar fi fost tare sa se fi avut acum pager-ul cu tastatura, cu ajutorul caruia sa trimiti inapoi mesaj la persoana care te-a cautat si astfel sa nu mai tot suni la numar de fix unde sa lasi mesajul pentru a fi transmis.

Ca sa merg mai departe cu imaginatia, ar fi fost haios sa am un aparat foto digital, dar care sa developeze pozele de pe un film digital. Adica, faci poza, ea intra pe filmul digital. Cand acesta se termina, mergi la developat si atunci cand e gata primesti inapoi “filmul” gol.

Hai ca nu mai intind coarda cu struto-camile intre vechi si nou, va las cu un gand: de ce credeti ca e importanta inovatia? Daca ea nu ar fi atunci nu am avea calculatoare performante, nu am inlocui TV-urile vechi cu tub catodic cu noile LCD-uri si mai noile LED-uri. De aceea trebuie sa tinem seama de inovatie, nu doar de inventii si trebuie sa invatam sa apreciem fiecare pas inainte si fiecare salt inainte.

Asa cum v-am obisnuit in ultima perioada, mai bifez un articol pentru Super Blog :D. Hai, inca 14 zile si vreo alte 9 probe pana la final :D.