In weekendul trecut am fost pana in Milano. Am zburat pentru prima data (inca un punct bifat pe lista mea ), am vazut o multime de opere de arta deosebite si am avut parte de 2 zile superbe, acum hai sa detaliez.

La inceputul lunii cand prieteni de ai mei au spus ca vor sa plece in Milano si ca mai sunt locuri libere nu stiam daca sa accept provocarea sau nu, daca voi avea curajul sa fac ceva iesit din comun sau nu? Si intr-un moment de curaj am ales, am plecat de mi-am luat biletul de avion dupa nici 5 minute de gandire, iar cei ce ma cunosc stiu ca imi ia ceva timp sa iau o decizie si ca analizez deciziile luate, mai putin cand ma apuca si iau decizii pe moment (nu intotdeauna inspirate). Asa se face ca pe 27 ian la ora 5 dimineata m-am urcat in masina cu inca 2 prieteni si ne-am dus la punctul de intalnire cu restul calatorilor.

Avand in vedere ca nu am zburat niciodata pot spune ca eram foarte emotionat si am intrebat toti prietenii si cunostintele toate trucurile si sfaturile care ma vor face sa am un zbor cat mai placut. Cel mai bun sfat a fost sa mestec guma de mestecat pentru a preveni infundarea urechilor, a mers si de aceea il recomand mai departe tuturor. In rest, am prins si turbulente, am avut parte de aterizari bune si chiar per total pot spune zbor foarte bun.

Imediat ajunsi in Bergamo la aeroport ne-am pus pe cautat variante de transport in Milano, cu trenul ar fi insemnat cam 6 euro, dar drumul pana la gara insemna minim jumatate de ora sau inca un cost suplimentar pt. taxi, varianta a doua a fost autobuzul care ne-a costat 7 euro fata de 9 euro (fiind mai multe persoane). 40 de minute am stat in autobuz uitandu-ne la peisajele de pe langa autostrada sau atipind (unii dintre noi). Autobuzul te lasa la gara centrala (dar mai are o oprire intermediara (atentie sa nu coborati la prima oprire ca e la marginea orasului), de unde poti ajunge usor in orice parte a orasului folosind autobuze, tramvaie sau metroul.

Dupa un drum de cam 45 minute sau o ora pe jos (nu eram siguri ca avem autobuz pana la hostel) am reusit sa gasim hostelul (folosidu-ne doar de harta), super frumusel, la o distanta de 30-40 minute de plimbare de centrul orasului, lucru ce a fost extrem de util, deoarece am economisit banii pentru transport si am facut miscare . Hostelul a fost curat, baia fiind mai mult decat decenta, s-a facut curat cat am fost plecati (din pacate au aruncat si 2 chestii minore da’ pe care doream sa le pastrez, da’nu-i buba) si asternuturile au fost schimbate zilnic.

Milano are destul de putine atractii pur turistice (zona centrala veche in principal), dar pe orice strada ai merge vei vedea o multime de cladiri care mai de care mai frumoase si bine intretinute. Astfel in prima zi am mers direct la Dom, o biserica construita in stil neogotic cu peste 3500 statui si vreo 15 turnuri. Panorama de pe acoperisul Domului merita cei 6 Euro si cele peste 250 scari de urcat (sau 10 euro si un lift pentru cei mai lensi din fire ). De sus realizezi ce imens e orasul, cate lucruri sunt de vazut si cat de bine sunt intretinute cladirile.

In imediata apropiere a Domului se gaseste Galleria Vitorio Emanuelle II (un fel de shoping mall), o galerie de cumparaturi plina de firme de renume: Gucci, Luis Vuiton, Rolex, DG, etc., iar in centrul galeriei se gaseste un taur facut din mozaic despre care se spune ca iti aduce noroc daca il calci pe testicule (da, e ingramadeala acolo ). Mai este un lucru deosebit in galerie si anume politisti imbracati in haine de gala sau de epoca.

La Scala (opera din Milano) este o cladire pe care o gasesti destul de greu sau usor, depinde cum te poti orienta si cat stii despre cum arata La Scala pe dinafara. Cladirea pe exterior nu ar indica ca fiind o opera sau ca fiind impresionanta pe dinauntru, fix de aceea ea poate sa scape din vedere atunci cand stai cu spatele la ea si faci poze la o statuie a lui Leonardo da Vinci care e pusa fix in fata ei.

Dupa toate acestea am pornit inapoi la Hostel, am terminat de depozitat bagajele, de pregatit pentru cina si am purces la prima masa serioasa a zilei. La recomandarea patronului de la hostelul unde am fost cazati am mers la Blender (un barulet din zona) unde cu doar 8 Euro am mancat cat am dorit si am baut cate o bere de caciula.

In cea de a doua zi am fost matinal iar la ora 8 eram treaz si imi insiretam noua pereche de pantofi (la doar 16 euro la promotie intr-o zona scumpa si cu reducere de 50%), iar la ora 9 eram deja pe drum rontaind o minipizza cu sos de rosii si mozzarella. La ora 10.40 eram la Cenaclo Vinciano, la biserica Santa Maria delle Grazie, locul unde Cina cea de taina este inca si acum vizibila dupa o renovare de peste 20 ani (1977-1999). Norocul milanez (dupa calcatul taurului pe testicole) mi-a suras si fara a avea o programare (e recomandat sa-ti faci programare, chiar daca te costa 8 euro in loc de 6,5 euro) am reusit sa-mi iau bilet pe ora 12.15 (intrarea se face din 15 in 15 minute cu trecerea prin 4 incaperi distincte cu o temperatura si umiditate atent reglate).

A urmat o ora si aproape jumatate de hoinareala la 7 grade pe strazile din jurul bisericii. Asta in loc sa fi mers sa vad castelul Sfoerzesco (la 10 minute dupa cum am descoperit ulterior). Pot spune ca dupa ce am trecut prin camerele cu reglarea temepraturii am ramas masca la opera lui Leonardo da Vinci. Pictura este mai mare decat mi-o imaginam, are cam 3 metri inaltime si vreo 10 in latime. Am stat de am studiat de la o distanta sanatoasa (cam 4-5 metri), nu aveai voie sa faci poza, in clipa in care o d-ra chinezoaica a ridicat telefonul sa faca ceva din boxe s-a auzit vocea unei doamne si imediat si-a facut aparitia o alta doamna de la paza care a luat-o deoparte pe chinezoiaca si a intrebat-o de gestul ei, asadar securitate extrema. Pe peretele opus este scena rastignirii pictata de Giovanni Donato da Montorfano, pictura realizata in aceeasi perioada (si se presupune ca sunt personaje pictate si de da Vinci acolo) si care se pastreaza mult mai bine. Ce e de retinut si interesant e istoria bisericii care a fost folosita ca si grajduri dupa ce Napoleon a cucerit Milano, iar cladirea a fost bombardata rau de tot in timpul celui de al doilea razboi mondial si desi s-a distrus mare parte din picturi, Cina cea de taina si Rastignirea au supravietuit miraculos.

Dupa toata experienta de la Santa Maria delle Grazie am pornit spre Castelul Sforzesco unde m-am intalnit cu restul trupei si impreuna am vizitat muzeul din castel, un muzeu impresionant cu opere de arta (in special sculpturi cu tenta religioasa) si unde am gasit a doua “piesa de rezistenta” a excursiei: Pieta Rondanini, ultima lucrare a lui Michelangelo Buonarotti, sculptura la care a lucrat cu 6 zile inainte de moartea sa. Se poate vedea si modul de lucru al lui Michelangelo precum si maestria sa. Castelul Sforzesco este impresionant, frumos renovat si destul de bine exploatat ca si obiectiv turistic (cum la fel s-ar putea face si cu Cetatea din Arad), iar dupa aproximativ 2 ore petrecute in castel si in muzeu am luat-o inapoi spre Dom.

De la Dom se poate ajunge usor de tot si in cam 10 minute la Torre Velasca, un turn construit prin anii ’50 dar care are 9 etaje deasupra cate sunt iesite in exterior, imitand forma unui turn medieval. Din pacate este un obiectiv mai putin interesant pentru marea majoritate, dar pentru mine (pasionat de arhitectura) extrem de interesant, mai ales in a studia solutiile tehince alese.

Pe final in ziua a doua am mers din nou la Blender pentru o masa la fel de copioasa (la mine mai putin, aveam chef de fructe multe si cred ca am mancat 3 portii de fructe ), o bere si o poveste, iar dupa ne-am pregatit de culcare. Inainte sa apucam sa ne culcam ne-am urnit si am mers sa vedem Gara Centrala din Milano pe timp de noapte. Dupa aproximativ 40 minute am reusit sa ajungem si am facut o multime de poze, astfel am realizat de fapt cat de mare si cat de impresionanta este gara din Milano, merita sa fie considerata un obiectiv turistic principal.

Dupa drumul de intoarcere (in care am realizat ca am bataturi si ca genuchiul de la piciorul drept incepe sa-mi faca figuri, a urmat o noapte de odihna, bine mai bine spus cateva ore de somn caci la ora 5 dimineata am fost sus, facandu-ne bagajele iar la 6 eram deja pe drum pentru ca la 6.30 sa plecam cu autobuzul spre aeroport. Astfel ca in final am urcat in avion si de data aceasta am prins loc la geam (dovada sunt pozele facut din zbor, vreo 20-30).

Per total pot spune ca am vazut 80% din ce mi-am propus, as mai fi dorit sa vizitez inca alte 2 muzee, dar vor ramane pentru o alta vizita in Milano. Recomand tuturor sa mearga sa-l viziteze si pot spune sigur ca sunt suficiente 3-4 zile pentru a vedea Milano, doar 1 zi e prea putin iar 2 zile e cam la limita in a vedea doar ce e mai important.

Mai departe galeria foto

De aproape o saptamana sunt mitinguri in marile orase, ba mai multi oameni, ba mai putini, cu violente, fara, cu injurii, fara, etc. Toate arata nemultumirea oamenilor fata de ce se intampla in tara, de clasa politica si de modul in care suntem condusi.

Mie imi pare ca asta s-a intamplat: multi din cei ce au avut functii in vechiul regim au stiut cum sa iasa curati si sa isi construiasca mici imperii pentru ei si pentru copii lor. Sunt unii care au intrat in politica acum 10-15 ani si au inceput sa acumuleze si ei experienta in ceea ce insemana jocurile politice si de culise, astfel incat au ajuns sa treaca de la un partid la altul in functie de oportunitati si de pozitia in care se afla partidul.

Sunt foarte putini cei ce iau decizii corecte pentru tara, care nu se gandesc la contul lor bancar, care nu se gandesc la nepotisme, etc. Asadar, cu oameni putini noi incercam sa facem bine. Cu o mana de oameni pe strada incercam sa facem lucrurile sa mearga, cu o mana si mai mica de oameni curati si dornici incercam sa facem ordine in parlament, parlament care este plin de chiulangii, batrani fara de perspective asupra viitorului si politicieni oportunisti.

Imi pare rau ca nu avem o generatie care sa vrea sa faca ceva strict pentru populatia romana, pentru tara, pentru viitor si nu pentru prezent.

De mult timp m-am tot gandit sa incerc sa fiu eu cel ce ar face astfel de lucruri, dar din pacate de foarte multe ori am fost oprit de oameni care aveau alte interese si de cate ori am dorit sa fiu activ, sa fac ceva, am fost tras in jos sau mi-au fost puse piedici. Din pacate asta este ce vad, asta este ce se intampla acum si se va mai intampla pana cand nu ajungem sa ne trezim si sa facem schimbari majore de atitudine, ideologii si fapte, fapte caci vorbele sunt degeaba de multe ori. Tocmai de aceea de multe ori prefer sa tac, sa fac ceva si ulterior sa spun.

Haideti sa punem umarul si sa facem ceva, sa schimbam tara in care locuim, sa schimbam atitudinea oamenilor si chiar sa pornim o schimbare in bine a tot ceea ce tine de Arad, Romania, locurile pe care le iubim.

Cred ca toti prietenii mei sunt de acord cand spun ca nu am cerut niciodata un cadou de ziua mea. Nu imi sta in fire. Dar de ceva timp vad cum oameni in jurul meu primesc super cadouri pentru ca au spus, mentionat sau au lasat de inteles unuia dintre prieteni ca si-ar dori un anume cadou. Ei, de ce sa nu fac si eu asa ceva si poate asa ajung sa imi indeplinesc din dorinte .

1. Weekend + concert RHCP – Praga. Pe 27.08.2012 RHCP canta in Praga, cum e zi de luni merge un weekend inainte in Praga. Cost aproximativ 300 EU (cazare, drum, bilet la concert 50 EU cel mai ieftin).

2. Weekend/saptamana in Londra. Eh, in toamna as vrea sa merg pana in Londra. Sunt multi oameni care au laudat capitala Marii Britanii si sunt sigur ca as avea ce sa vad. Cost aproximativ 300 EU (avion, cazare, acces la diferite muzee si galerii de arta).

3. Tomorowland – Acesta este un festival de muzica dance/electronica/house la care vin cei mai mari DJ din lume. Se tine inre 27-20 iulie 2012 in Belgia. Cost estimat 2-300 EU (avion pana in Belgia, cazare, bilet de acces).

4. Festivalul Optimus Alive – Barcelona – 13-15 iulie 2012 festivalul va aduce nume mari din muzica: Snow Patrol, Florence + Time Machine, Radiohead. Cost aproxumativ 250 EU (bilet avion, acces pentru cele 3 zile cu camping inclus 103 EU).

Asadar, de mine scapati ieftin daca va strangeti mai multi la un loc si-mi faceti o asemenea surpriza . Pana in martie (pe final) e vreme destula sa va socotiti si sa vedeti unde sa ma trimiteti (adica ma trimiteti in lume si scapati de mine ), e vreme destula ca sa stiu si eu ulterior unde sa-mi cumpar bilete si unde voi merge prin propriile puteri. Si da, anu’ asta is pus pe concerte si vizite in Europa, asa mai tai din chestiile de facut .

So … va bagati?

Ieri am luat parte la Sedinta de Consiliu Local a Municipiului Arad. Ce am vazut, ce am auzit si cu ce am ramas … well … hai sa va spun.

In primul rand motivul vizitei mele a fost Punctul 3 de pe ordinea de zi: Proiect de Hotarare Locala pentru aprobarea Studiului de Fezabilitate pentru obiectivul de investitie: “Amenajare Parcare Subterana – P-ta Avram Iancu din Municipiul Arad” – initiativa primarului. La acest proiect in reprezentarile 3D si in plansele prezentare, in schite si planuri apare o piramida de sticla si metal (ca si cea din Paris de la Luvre). Pe mine m-a surprins si oripilat totodata o asemenea aparitie intr-o zona in care clar, cladirile vechi sunt inca bine repreznentate, inca relativ bine intretinute si unde avem o statuie cu o semnificatie (Eroul Necunoscut).

Piata Avram Iancu este un ansamblu arhitectural unitar, din cate stiu Ministerul Culturii trebuie sa aprobe modificarile aduse pietei pentru a nu dauna acestui ansamblu arhitectural unic in tara. Cladirile din p-ta Av. Iancu sunt toate exemple foarte bune a modului in care arhitectura din Viena si Budapesta a influentat arhitectura din Arad. De aceea am spus ca ar fi bine sa merg la sedinta de CLM pentru a-mi exprima ingrijorarea fata de amplasarea iresponsabila a unei piramide de sticla intr-o piata cu valoare arhitecturala de exceptie.

Pentru cei ce doresc sa participe la astfel de sedinte cateva sfaturi: ajungeti cu 10 minute mai repede decat ora oficiala, inscrieti-va la secretarele prezente, precizand punctul la care vreti sa luati cuvantul, in momentul in care acel punct este in discutie ridicati mana pentru a va vedea presedintele de sedinta si sa va recunoasca dreptul de a vorbi, fiti aproape de un microfon (sedintele se inregistreaza sau ceva).

Adevarul este urmatorul fata de piramida ce m-a oripilat: momentan proiectul a trecut cu 16 voturi pentru 1 abtinere si 3 voturi impotriva. Este doar studiul de fezabilitate (adica merita sa facem, cat costa si ce avantaje/dezavantaje aduce proiectul), pasul urmator fiind o reevaluare, obtinere de PUZ si abia la PUZ daca ramane piramida va trebui sa luam atitudine serioasa. Eu am luat atitudine preventiv, in momentul in care inca se mai poate face ceva

In cadrul prezentarii proiectului d-na inginer arhitect din partea firmei care a pregatit planul a incercat sa explice ca asta a primit in tema de lucru (adica piramida a fost solicitata), o inteleg si atunci ajung la concluzia ca aceasta piramida a fost ceruta de cineva care a gandit si pregatit ideea, cineva care nu s-a gandit la ansamblul arhitectural din p-ta Av. Iancu, asa cum s-a intamplat cu Strada Metianu, unde mobilierul stradal modernist nu se potriveste, alaturi de pavajul si bilele pentru obstructionarea auto, cu ce inseamna arhitectura strazii. Toata stima pentru renovare (merita ca Metianu sa devina strada PUR pietonala), dar nu cred ca s-a facut chiar cum trebuie, deviez da’ nah, intelegeti.

Sunt poate mai conservator de felul meu, dar sunt de parerea ca istoria, arhitectura si ce exista deja merita sa fie pastrat intact, mentinut, intretinut si subliniat, scos in evidenta, nu eclipsat de ceva ce nu-si are de loc rostul, locul si nu se potrivese unui ansamblu bine inchegat.

Un lucru bun: se doreste creerea unei zone/axe centrale cu pietonal de la Turnul de Apa, prin p-ta Reconcilierii, p-ta Mare (catedralei ortodoxe), Metianu, p-ta Av. Iancu, str. N. Balcescu, cladirea liceului Moise Nicoara, malul Muresului, o zona care sa fie toata renovata si sa poata deveni un punct de atractie al Aradului. Idee buna daca se va include in ea si: Strandul (renovat si transformat in centru de recreere ca si cum a fost in urma cu 7-10 ani), Cetatea Aradului (redata circutului turistic, renovata dar fara sa devina bazar, centru comercial, etc. devenind un obiectiv turistic PRIMORDIAL pentru Arad).

Acum ajung la titlu, de ce politica nu ajuta, pentru ca am vazut cum s-au iscat discutii aprinse, contre elegante si mai putin elegante, impunsaturi directe, indirecte, sub centura, etc. intre politicieni. Am vazut si cum se voteaza: consilierii PDL (majoritari) ridica mana automat, nu intreaba, nu comenteaza, nu vin cu propuneri, nimic, fac cum li se dicteaza. Consilierii din opozitie incearca ceva, nu au cum sa schimbe voturile (sunt doar 3 care au votat contra), dar sunt si putin mai rai, ataca prima data, uneori iti dau impresia ca nu au citit tot ce aveau de citit (ca ulterior sa afli ca de fapt nu s-a trimis de la primarie). Pe scurt, un mic show, discutii aprinse, orgolii ce nu incap in sala mica in care eram prezenti, bataturi calcate de ambele tabere, etc. toate astea in dauna noastra ca si cetateni. De ce spun asta? Pentru ca in loc ca politicienii sa se certe, se poate colabora, se pot aduce imbunatatiri la orice proiect, se poate face un bine pentru oras si pentru noi, cetatenii care i-am votat (aia ce i-au votat, restu’ sa taca, daca nu au fost la vot nu au dreptul sa vorbeasca, ei nu s-au exprimat, asa ca sa suporte).

Un alt lucru care m-a mirat, nu se discuta aprins cand vine vorba de spitale, cultura, etc. banii care s-au dat au fost dati dupa anumite criterii pe care nu le inteleg, nu le vad ca fiind bune (mai mereu spitalele raman fara bani). Ce e de facut si cu acestea?

Sunt efectiv consternat de modul in care politica, uneori, da cu stangul in dreptul si se poticneste, creaza probleme si strica din lucrurile bune si frumoase ale unui oras. Din pacate asta este politica, dar tot ce sper este ca pana la urma politicienii sa inteleaga ca ei trebuie TREBUIE sa faca tot ce le sta in putere pentru a pastra frumusetea orasului nostru si pentru a-l transforma in acel oras minunat pe care il vedem in fotografiile si vederile vechi.

Pentru cei ce vor sa vada mai multe fotografii de la sedinta CLM, aici le gasiti.

Inchei cu o fraza: I LOVE ARAD !!! Da, imi iubesc orasul si de aceea vreau sa devina mai frumos, bun si sa fie locuit de oameni care sa-l aprecieze.

Acum o saptamana si jumatate am participat la unul din cele mai bune concerte la care am luat parte in tara. La Armonia s-a incheiat campania lor de Sarbatori si dupa ce s-au dat o multime de premii (cel mare un apartament, de ce nu puteam fi eu norocosul? eu m-am ales cu un voucher de 50 RON ) a sosit vremea unui spectacol de zile mari: Horia Brenciu and band (am zis bine?).

Urcarea pe scena s-a facut cu Horia alergand cu camera video in mana, toata trupa sa fiind super de gasca si o reala placere in a-i asculta.

De la melodii faimoase din repertorul propriu, la melodii cunoscute din repertoriul international, Horia a incantat pe toti cei prezenti si au fost multi ce au venit sa-l asculte. Din ce am vazut eu toata partea de la iesirea din Carefour a fort blocata de spectatori, plus cei din zona de foodcourt si partea opusa acesteia.

In total showul a durat cam o ora si jumatate, iar dupa inca aproximativ 40 minute de semnat autografe.

Eu am fost norocos deoarece organizatorii au pregatit o zona pentru presa si bloggeri, noi bloeggeri fiind pentru prima data “acreditati” in mod similar cu ziaristii profesionisti. Atat eu cat si echipa WWMP News am profitat de ocazie si am reusit sa-l intevievam (BTW, sunt mentionat in interviul sau ) pe Horia reusind sa ii pun cateva intrebari la care mi-a raspuns pe scurt.

Era evident ca intreb de IT si masini , Horia a spus ca utilizeaza un Mac Book Pro, mai exact: “Mac Book Pro pana la capat, nu exista altceva mai bun”. Cand vine vorba de telefoane foloseste un Nokia model mai vechi caci: “daca am si eu unca si al tau [si imi ia din mana iPhone-ul si incepe sa tastezela el], tot asa as face”. La categoria auto: “am un Allroad (Audi A6 Allroad), de cativa ani si e o masina foarte buna, de care sunt multumit”.

Ce sa mai spun? Aaa … poze … le gasiti aici. Filmarile ce le-am facut (una chiar super faian este cea cu o fetita ce s-a pierdut de mama sa) le gasiti la mine pe canal, aici e link-ul.

Iar in cadrul interviului la minutul 1:56-2:05 e momentul mentionarii mele (ahhh ce ma umflu acum in pene ).

Avem de cam o saptamana o noua portiune din autostrada A1: zona Arad – Timisoara, o portiune de 32 KM si o centura ocolitoare a Aradului in regim de autostrada. Toate bune si frumoase pana cand chiar vrei sa circuli pe ceea ce premierul Emil Boc, ministrul Anca Boagiu si primarul Gheorghe Falca au inaugurat cu mare tamtam si ce se vrea o realizare deosebita.

Well … am fost joi pana in Timisoara folosind autostrada si portiunea de centura. Primul lucru care te frapeaza e faptul ca asfaltul de pe centura este inca la nivelul de strat brut, stratul de uzura nefiind turnat si asta se observa foarte usor, se simte si in plus circuli doar pe o banda din cele 2, de ce? Pentru ca doar jumatate din centura este deschisa. Esti limitat la 60 km/h, iar centura e destul de lunga incat sa iti vina sa mai scapi piciorul pe acceleratie in speranta ca nu te prinde noaptea sau dimineata pe centura.

In rest, se vede ca se munceste, se vede ca va fi gata doar la anu’ si se vede ca inca nu sunt protejati locuitorii din Alfa. Sincer, pot sa vad in casa la oameni daca merg incet, nu tu panouri fonoabsorbante, nu tu panouri pentru intimintate, iar centura trece la maxim 50 m de un bloc. La 300 m de centura e si aeroportul, fara gard ai putea foarte usor sa ajungi pe pista de aterizare/decolare.

Cand in final ajungi pe autostrada speri ca poti sa recuperezi din timpul pierdut pe centura, nope, ghinion, nu merge asa, esti limitat la 100 km/h, lipsa panouri, lipsa parapeti, lipsa garduri de protectie care sa tina animalele departe, lipsa telefoane de SOS, lipsa zone de refugiu, lipsa parcari, lipsa spatii de servicii si lipsa podete terminate. Pe scurt, din nou la anu’ se va putea circula in conditii normale (sa nu spun optime). Momentan autostrada A1, portiunea Arad – Timisoara este un drum national de 32 km cu iesire in Giarmata (la 16 km de Timisoarei, 10 km de centura Timisoarei si pe un drum pe care daca pui 6-10 tiruri ai probleme de trafic), un drum care scurteaza cu aproximativ 10 minute din drumul normal pe DN 7 intre Arad si Timisoara.

E dezolant sa vezi astfel de lucruri, cum se dau in functiune obiective fara a fi terminate si care cand vor fi gata vor fi puse in reparatii pentru ca anumite parti trebuiesc inlocuite/reparate/schimbate datorita uzurii si cine stie, poate a altor probleme ce pot aparea.

Partea buna: sanse mai mici de accidente (desi inteleg ca dupa prima zi am avut 1 accident), timp mai scurt de tranzit Arad – Timisoara si o centura completa a Aradului. Pacat doar ca din nou nu s-a terminat totul la timp si pacat ca autoritatile s-au grabit sa se laude cu ceva neterminat.

Daca vedeti si alte parti bune/rele spuneti-mi sa nu fiu doar un critic si carcotas.

Pornesc de la o afirmatie a unei persoane cunoscute de mine in urma cu 3 ani: Pentru X sarutul este mai intim decat sexul si de aceea nu se saruta daca face sex cu cineva cu cine e doar pentru o noapte.

Intrebarea mea e: pentru tine ce insemana intimitate? Care este gestul pe care tu il consideri atat de intim incat sa il faci cu o persoana fata de care ai semntimente, o persoana cu care iti doresti sa fi cat mai serios, care e gestul care transmite intimitate?

In ultima vreme vad ca tot ce insemana sex este extrem de promovat: de la reclame interzise de CNA, la reclame online ce nu pot fi controlate, la SPAM-ul care ne racaie pe retina ori de cate ori ne deschidem e-mail-ul, de la filme (indiferent daca sunt de dragoste, drama, SciFi, actiune, etc.), la seriale, de la carti, la ziare, etc. Suntem inconjurati de o reducere a sex-ului la nivel de nevoie aproape similara cu cea a unei mese zilnice sau a unei nevoi zilnice.

Dar totusi, a fi intim cu cineva presupune si o parte sentimentala, presupune ca sa te daruiesti acelei persoane, nu doar fizic, ci si sentimental. Cand saruti, transmiti dorinta de a deveni intim cu cineva si faptul ca iti place acea persoana cu care te saruti, ca iti doresti mai mult si ca intimintatea sarutului, sentimentul, senzatia ce te cuprinde atunci cand prima data buzele tale intalnesc buzele celeilate persoane, acel frison ce iti aluneca pe sira spinarii, acea senzatie unica a unui sarut deosebit. Cand esti prima data cu cineva in intimitatea unei camere, sub asternuturi, cand corpurile se incolacesc in dansul antemergator actului sexual, cand totul vibreaza si simti cum cel de langa tine tremura de dorinta, cand simti si tu ca ai vrea sa prelungesti momentul la nesfarsit, cand realizezi ca iti doresti sa te lasi prada sentimentului de beatitudine care te cuprinde atunci cand pentru prima data ai contact cu acea persoana, cand intradevar alegi sa intretii un act sexual, ba chiar sa faci dragoste (eu consider ca fac dragoste cu cineva si nu sex, da, stiu, is old school, depasit, etc.).

Eu sunt de parerea ca nu oricine merita sa ajunga sa simta alaturi de mine aceste lucruri, nu pot concepe sa ma iau intr-un club si sa incep sa ma sarut, sa mangai si sa ne frecam unul de altul cu o persoana pe care am cunoscut-o de 10-30 minute sau mai putin. Astfel un sarut isi pierde din farmec atunci cand “te lingi” cu careva in club, la o petrecere si esti/e baut/a, cand esti partial ametit de aburii alcoolului, cand hormonii urla si tu cedezi. Astfel un sarut nu mai are semnificatie, nu mai e un act intim intre doi indragostiti, devine ceva normal, usor de impartit cu oricine, vulgar, ceva ce nu mai are semnificatia initiala: te plac, simt ca ma placi, mi-ar place sa ne cunoastem mai bine (chiar daca asta inseamna si cel din club, e la party, etc.). Un sarut trebuie sa transmita un sentiment, o traire, o pasiune pe care o descoperi in acea persoana cu care decizi sa imparti un sarut.

Nu oricine merita sa ajunga in acelasi pat cu tine, nu oricine merita sa obtina de la tine pasiunea ce sta ascunsa in sufletul tau, acea pasiune care te face sa te simti excelent atunci cand persoana pe care o placi, fata de care ai dezvoltat sentimente iti este alaturi intre asternuturi, pasiunea care o descoperi atunci cand trupul tau este strans lipit de trupul celuilat si simti cum tremurul tau devine tremului sau, cum amandoi tremurati la unison si aparea acea dorinta puternica de a fi impreuna tot timpul, acea pasiune care te face sa iti doresti ca unele secunde sa nu se mai termine, ca minutele sa nu mai avanseze, ca orele sa nu mai se schimbe si ca timpul sa incremeneasca oferindu-ti acele momente unice.

Chiar nu mai exista aceasta intimintate? Chiar e redusa pasiunea, dorinta si sentimentul la reactii fizice? Chiar totul se reduce la a anula efectul hormonilor, chiar atat de lipsiti de pasiune ajungem?

Refuz sa cred ca in acest moment oamenii considera ca un sarut este mai intim decat o noapte de dragoste, ca sexul este mai putin intimi decat un sarut, ca de fapt ambele isi pierd valoarea reala, mesajul real, cel de pasiune, iubire si intimitate care in mod normal ar trebui sa fie ceva intens, nu ceva vulgar, ceva pasional si nu hormonal, ceva incantator si nu “zabalos” cum suna expresia “s-or lins”, expresie ce acum este extrem de des folosita in a exprima sarutul.

Regret faptul ca multi au pierdut valoarea unui sarut inocent, a unei nopti de dragoste, a pasiunii ce o ai pentru o persoana si toate acestea par a fi pierdute, par a fi lasate sa dispara, totul fiind inlocuit de o casualitate (obisnuita oare?) care transforma un gest intim, plin de semnificatie intr-un gest vulgar. Regret faptul ca sex-ul, a face dragoste este considerat mai putin intim ca un sarut.

Chiar nu vreau sa par un romantic suparat, nu vreau sa jugnesc, dar imi pare ca, din pacate, tot mai multi tineri uita ce semnificatie are fiecare act ce imiplica si sentimente si nu doar hormoni si dorinte fizice.

Pana la urma: Care este intimitatea ta? E sarutul un gest mai intim decat sex-ul/dragostea? Eu unul inca nu pot intelege cum pot unii oameni afirma asa ceva.

Sunt mandru ca sunt Aradean, asa cum am si o categorie si un tag: Mandru ca-s Aradean. De ce sunt mandru? Pentru ca e un oras foarte frumos, un oras cu o istorie impresionanta, un oras cu oameni minunati, etc.

Dar tu, tu care esti din alt oras, iti iubesti orasul? Hai enumerati de ce va iubiti orasul, cat de mult, etc.

Fa o asemenea lista si scrie, scrie despre dragostea ce o porti orasului tau, descrie-ti iubirea fata de orasul tau. Nu o poti face? Nu as spune asta, nu cred ca exista oameni care sa-si urasca orasul natal, exista? Sper ca nu.

Pana la urma astept sa aflu cat de mult iti iubesti orasul si de ce.

M-a traznit acum un gand, daca sunt impacat cu mine insumi … si asa am inceput sa ma gandesc, sa analizez viata mea, rezultatele mele, unde sunt acum, ce am in plan, incotro ma indrept … iar pe final mi-am dat seama ca trebuie sa traiesc … asa cum vreau eu.

Dar de multe ori se intampla sa nu facem lucrurile cum trebuie, uneori nu gandim si luam decizii pe moment, impulsive, fara sa analizam, fara sa ne gandim la consecinte, fara sa ne intrebam si fara sa presupunem care este impactul deciziilor noastre. De multe ori in viata mea am fost pus in fata unor decizii, de multe ori am ratat decizia corecta, de multe ori am luat decizia corecta, am invatat din fiecare decizie, am trecut mai departe si am analizat, am vazut ce am gresit, unde am gresit, am realizat, dupa analiza, ce minusuri am, ce puncte forte am … si am decis sa traiesc asa cum imi doresc.

De cate ori ai stat si te-ai gandit daca poti sa fi impacat cu tot ce ai facut? Daca nu lasi lucruri neinchise, daca nu lasi in urma ta regrete, pareri de rau, daca nu lasi in urma ta rani, cicatrici ce nu se vor vindeca niciodata, daca nu cumva lasi in urma ta mai mult rau decat bine … Ai stat sa te analizezi, sa iti iei viata si sa o pui sub o lupa personala, fara sa intrebi pe cineva. Ai stat sa iei la puricat deciziile care te-au adus acolo unde esti acum? Ai stat sa vezi daca directia vietii tale este cea pe care o doresti, daca chiar poti spune ca faci ce iti doresti, ca esti multumit/a, fericit/a, implinit/a in ceea ce se vrea a fi viata ta?

Uneori poti avea impresia ca viata este necinstita si ca ofera unora totul iar tie nimic, ca altii au mai multe si tu nu ai atatea. Vezi pe cate unul/una cum se distreaza, cum nu are griji, cum mereu zambeste, dar ai stat sa te gandesti daca acel om chiar este fericit, daca chiar este implinit si daca este impacat cu el insusi?

Ce insemna sa fi implinit? Care e senzatia pe care o ai cand esti implinit? E o senzatie fizica? E o senzatie sufleteasca?

Sincer eu ma simt implinit, nu am regrete legate de deciziile mele, am regrete legate de impulsurile mele, de faptul ca nu am stiut sa am rabdare si ca nu am stiut sa-mi infranez unele dorinte, am regrete fata de unele lucruri pe care inca vreau sa le fac dar care par foarte indepartate. Dar totusi … ma simt implinit, de ce? Pentru ca in jurul meu sunt oameni la care tin, pentru ca vad in jurul meu oameni care ma apreciaza asa cum sunt, care atunci cand vorbesc cu ei ma asculta (desi de multe ori vad ca nu mai au rabdare la debitul meu verbal ), am in jurul meu oamei care ma inteleg, care atunci cand am nevoie de un sfat sunt acolo sa-l dea si care daca simt nevoia sa impart un sentiment, o dorinta, un vis stau si ma asculta.

Ma simt implinit si pentru ca vad cum viata mea este una asa cum imi doresc. Spuneam ca se indreapta viata mea spre ce imi doresc, mai e cale lunga pana acolo, multe hopuri si multe obstacole, mult de muncit si mult de asteptat, dar asta nu inseamna ca nu pot sa fac pasi pe drumul ce l-am ales si ca traiesc asa cum imi doresc, ca traiesc viata ce mi-o doresc, chiar daca nu este exact cum mi-am imaginat si chiar daca uneori disper si cred ca nu e bine, atunci stau, ma gandesc, analizez … si realizez ca traiesc … traiesc viata mea asa cum e ea …

Sa presupunem: Toyota face o campanie de promovare a modelului Land Cruiser si printr-o minune se concretizeaza visul meu: acela de a fi un om normal care primeste o masina pentru a o promova, devenind astfel un utilizator normal (nu vedeta) care sa faca ce crede de cuviinta cu masina respectiva, o promoveaza la prieteni, o utilizeaza normal (fara prea mult timp in garaj, fara alte povesti cu ingrijire speciala, simplu si cum un om normal o si foloseste).

Sa presupunem ca am masina la dsipozitie, plus un plin de benzina pe luna (restu’ din buzunarul propriu) si pornesc la drum. Aleg Europa ca si traseu , de ce? Avem de toate, de la 1000 de lacuri in Polonia, la Alpi (vreo 5-6 tari ii gazduiesc), la stepele din Ungaria, la padurile din Germania, sau la podgoriile din Franta. Traseul meu ar fi simplu: plecare din Arad – Ungaria mers prin stepa, Austria prin Alpi, Germania … well … cam peste tot acolo, da’ nu pe autostrazi , Polonia nordul ei, Norvegia, Olanda, Suedia, Belgia, Franta, Spania iar pe final Portugalia, dupa care drum inapoi prin Italia, Croatia, Serbia .

Am inclus cam toata Europa, un asemena tur de forta se poate face in 2-6 luni, asa incat sa poti sa vizitezi ce merita vizitat, costuri … nu prea pot sa ma pronunt, da m-as bucura sa stiu .

Acum … as merge in zone si teritorii interzise in mod normal masinilor. Sunt sigur ca un troliu si poate niste guri de aerisire inalte, poate niste bare de ramforsare si suspensii mai inalte ar ajuta. Dar pt. ca sunt un om normal as pune doar un troliu pentru a face fata eventualelor zone mai noroioase .

Am avut onoarea si placerea sa fiu intr-o Land Cruiser si pot spune: e impresionat !!! O masina robusta, iti da impresia ca poti cuceri orice obstacol ti-ar scoate natura in drum si ca orice s-ar intampla esti in siguranta. Si daca stai sa te gandesti ca actuala generatie are venerabila varsta de 60 ani … 60 ani de legenda !!! Incredibil … si ma bucur ca am reusit sa conduc una, macar o data in viata.

Oricum … pentru ca pana acum nimeni nu cred ca a spus, chiar ar fi o campanie deosebita sa ia Toyota o persona normala, sa-i faca un blog si sa ii dea o masina, orice model si apoi sa fie promovata masina, persona si tot ce face cu ea, ca si orice alt client de Toyota.

Dar cum pot doar sa visez … pot spune ca sper ca dupa acest articol scris pentru Super Blog 2011, cei de la Toyota sa se gandeasca macar asa … ca si idee sa imi dea pt. un weekend o Toyota de proba , stiu, visez, dar poate prind un test drive de weekend .