Cand ne pierdem inocenta

Din nou vin cu o intrebare existentiala: Cand ne pierdem inocenta?

Cand suntem copii incepem sa invatam si suntem invatati, suntem indrumati de pariti si de familie, de apropiatii familiei sper o directie, directia este cea pe care ei o indica, pe care familia o considera ca fiind corecta.

Inocenta unui copil exista pana intr-un punct, pana la prima minciuna, pana cand face prima greseala pe care familia, prietenii au descris-o ca fiind greseala. Traim intr-o lume in care ghidul moral ne este dat de cum am fost crescuti, dar asta se intampla pana cand putem si intelegem deciziile pe care le facem.

Totusi … cand este momentul in care ne-am pierdut inocenta?

Cand pierdem busola realitatii? Se intampla ca uneori sa avem acea inocenta si cand mintim pentru primele dati, deoarece minciunile sunt si ele inocente, ascudem de fapt o boacana, o boroboata mica facuta din neatentie, din lipsa de control (da, ma refer aici cand faceam pe noi fara sa mai avem scutece si eram mustruluiti si minteam ca nu am facut, ca miroase de altundeva ;)) si din varii alte motive.

Pana la urma, inocenta dispare cand facem primul act de egoism, cand mintim sau furam, sau chiar mai rau, facem rau altora strict pentru placerea noastra, cand strict pentru a ne simti bine luam “decizia” de a minti, de a face rau, desi in acele momente pare ca nu stim ce facem, de loc adevarat, stim foarte bine ce facem, atat doar ca pentru o placere, pentru o dorinta ce vrem sa fie satisfacuta, pentru curiozitatea care ne-a impins in a intreprinde acel prim fapt egoist, acela este momentul in care ne-am pierdut inocenta.

Dar totusi, cand ne pierdem inocenta?

Tot repet intrebarea … si astept pareri … raspunsuri, nu de alta dar eu gandesc altfel fata de ceilalti, poate gandesc la fel cu unii, poate chiar am o parere unica sau poate este o parere majoritara, oricare ar fi, e bine sa am feedback, de ce? Deoarece nu poti sa iti modelezi viata dupa dorintele de moment, desi cumparaturile emotionale sunt foarte bune pentru a ne reface, dorintele de moment fara o simpla analiza a consecintelor … well … uneori pot produce suprize neplacute, alteori placute, nu poti sti decat in momentul in care acea surpriza iti schimba cursul vietii sau iti confirma alegerea. De aceea, inocenta este punctul decizional, punctul in care balanta vietii se inclina, in care prima alegere constienta, prima alegere egoista este cea ce incepe sa ne defineasca.

Pierderea inocentei este intradevar punctul in care viata noastra incepe sa aiba o definitie personala, pentru ca din acel punct alegem daca ramanem egoisti si in continuare facem alegeri egoiste, sau daca incercam sa mentimen macar un echilibru intre alegerile egoiste si cele altruiste.

Asadar, cand ne pierdem inocenta? Si sa merg mai departe, cand ne-o recapatam? DACA ne-o recapatam …

6 Comments

Ramo

about 7 years ago

Mah Adi mah... fain ai scris! Eu una tind sa cred ca inocenta nu ne-o pierdem niciodata! Gandeste-te putin, Asociatia pediatricilor spune ca un copil incepe sa minta de la 6 luni! Da, de la 6 LUNI!! Pana la acea varsta, cand un copil plange, inseamna ca ceva nu e in regula. Ori ii e fomita, ori trebuie schimbat, ori are gaze la stomacel. De la 6 luni incolo, plange si cand vrea atentie! Minte ca ceva nu e in regula cu el doar ca sa-ti capteze atentia si eventual sa-l iei in brate! :) Dar prin chestia asta nu poti sa spui ca un copil la asa o varsta frageda nu e inocent. Da, sunt oameni care mint in fiecare zi, sunt care fura, ucid si asa mai departe. Dar tot tind sa cred ca in fiecare exista o parte inocenta, o parte de... copil! Trebuie doar ca fiecare sa-si descopere acea parte si sa o fructifice! Si ce e de fapt inocenta?! Un suflet pur, curat, bunatate, compasiune, iubire!

Ioana Bogdan

about 7 years ago

Dupa parerea mea, inocenta pe care o avem inca din copilarie nu o pierdem niciodata. Dar, inocenta copilariei se modeleaza. In functie de familie, de prieteni, de evenimente, de viata ta s.a.. Problema este cum se modeleaza. Poate merge si intr-un sens bun, sa fie cea care va sta la baza maturizarii de mai tarziu. Chiar daca nu vei fi constient de ea, se reflecta in personalitate ta si in actiunile pe care le intreprinzi. Din pacate, poate fi modelata si in ceva...atat de mic, atat de neingrijit si de uitat in decursul anilor...incat treptat dispare aparent. Nu dispare definitiv niciodata, este ca o piatra pretioasa pe care ai avut candva, dar nu te-ai ingrijit de ea si ai aruncat-o in strafundul sufletului tau. Este foarte greu sa mai o aduci la suprafata, cand sufletul iti este incarcat de rautate, ranchiuna, trufie. Trist, dar se intampla din in ce in ce mai des ca inocenta sa dispara aparent in randul oamenilor din jur. Poate o fi ceva demodat, mai stii?

Ana

about 7 years ago

Nu stiu daca se pierde complet, dar se "ascunde", sau se pierde partial cand un copil realizeaza pentru prima data ca ceea ce i-au povestit acasa despre cum functioneaza lumea nu e adevarat. Acasa ti se povesteste ca daca faci ceva nasol, iti cer scuze, promiti sa nu mai faci, eventual primesti si o mica pedeapsa, dupa care totul revine la normal. Daca faci ceva bine, mama te lauda, iar daca cineva te supara sau ai o zi proasta mergi la bunica si iti face cacao calda si iti promite ca totul va fi okay. Si mai crezi si in Mos Craciun. Ei, lumea adevarata nu e asa. In "lume" poti sa faci rau, si nu esti pedepsit, poti sa faci bine si nimanui nu-i pasa, si poti sa fii lovit si ranit si nimeni nu vine sa te apere. Cand un copil realizeaza cu adevarat ca lumea e asa, cred ca ceva se rupe in el. Unii se adapteaza si devin totusi oameni decenti, oameni buni. Altii profita de absurditatile cotidiene pentru a avansa (financiar, social, etc). Mi-ar place sa cred ca nimeni nu e pierdut pe veci, ca toti suntem inca un pic (macar) inocenti, dar apoi ma uit la oameni ca Hitler si Stalin si chiar si nenorocitii astia de politicieni romani, si ma indoiesc profund de inocenta umana. Nu stiu, e doar parerea mea normala. :)

Cristina

about 7 years ago

Inocenta nu o pierdem niciodata; insa "regulile" sociale ne fac sa trag concluzii si sa fim sceptici.

Adrian din Arad

about 7 years ago

@Cristina: Spune-mi cat de inocent e fostu' politist care o batut-o pe saraca fata care nu avea tigari sa-i dea ca nu fumeaza ... @Ana: Corect, Hitler si Stalin ... si acum avem multi asemenea ... @all: totusi eu unu' sper ca inocenta pierduta sa o regasim in viata si sa nu o mai lasam sa dispara ... da' aici ramane de vazut cum ii fiecare om in sine ... ii in stare sa pastreze inocenta regasita sau nici nu se mai oboseste ...

Noni

about 7 years ago

Cineva spunea ca inocenta o pierzi din momentul nasterii, parerea mea este ca inocenta nu o pierdem complet niciodata, doar ca restul este de mutle ori mai evident

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*