Catedrala Catolica din Arad

Astazi va prezint un articol mai lung, la care am lucrat aproximativ o saptamana si pe care il pregatesc de poate si mai mult timp. Am ales sa scriu despre Catedrala Catolica, cunoscuta si sub numele de Biserica Minoritilor. Cladirea se situeaza la capatul dinspre Piata Avram Iancu a Bulevardului Revolutiei, in imediata vecinatate a Teatrului de Stat, la intersectia cu str. Lucian Blaga si are o istorie bogata, fiind una din cele mai impozante cladiri din Arad.

La momentul implinirii a doua secole de existenta minorita in cetatea Aradului, in 1901, s-a decis construirea unei noi biserici minorite. Superiorul manastirii, Pr. Csák Cirjék OFM Conv. cere demolarea vechii biserici si construirea celei noi, putin mai la nord. Proiectul a fost intocmit de Tabacovics Emil, iar constructorul Frick József a inceput constructia sfantului lacas in anul 1902. In mai putin de un an si jumatate, in biserica inca neterminata s-a tinut prima slujba. Aceasta este construita in stil clasic, fiind flancata de Palatul Minoritilor. Biserica Minoritilor, cum mai este denuminta, este dedicata Sfantului Anton din Padova si a fost construita intre 1902 si 1903, amenajarea interiorului lacasului prelungidu-se insa, acesta fiind sfintita doar in 1911.

Fatada principala a bisericii este dominata de doua perechi de coloane impozante, cu capitelul compozit, amplasate pe extremitatile fatadei in fata frontului. Un sir de trepte amenajate intre soclurile coloanelor duce spre intrarea in biserica. Poarta dreptunghiulara a bisericii flancata la randul ei de cate o coloana cu capitelul compozit este amplasata in nisa de proportii, incheiata in arc semicircular din axul central. Deasupra coloanelor se desfasoara un brau bogat profilat, decorat cu denticuli, care constituie in acelasi timp braul median al intregii fatade, accentuat fiind in dreptul accesului principal.

Pe postamentul de deasupra portii a fost amplasata o compozitie sculpturala reprezentand o replica a Piétei lui Michelangelo Buonarotti. Arcul semicircular al nisei portalului este decorat cu un sir de ove si o ghirlanda din lauri, deasupra acestuia fiind reprezentata stema ordinului minoritilor intr-un scut heraldic decorat cu volute, flancat de ingeri culcati. De o parte si de cealalta a nisei remarcam perechi de pilastri cu capitelul compozit, acoperiti partial de catre coloanele din fata frontului. Cornisa fatadei, accentuata puternic in dreptul perechilor de coloane, este decorata deasupra coloanelor cu scuturi heraldice cu volute, care includ capete de putti si monograma IHS.

Deasupra portii bisericii, in friza, este inscriptionat citatul biblic „AZ ÉN HÁZAM IMÁDSÁG HÁZA. Lukács 19,46″ (Casa mea este casa de rugaciune, Luca, 19,46.). Aticul urmeaza structura cornisei. In axul portii acesta prezinta trei nise cu inchiderea semicirculara in care sunt amplasate statuile lui Christos (in nisa centrala), respectiv Maria si Maria Magdalena (in nisele laterale). Aticul este delimitat de doi stalpi pe care sunt asezate statuile cate unui inger flancat de putti.

In spatele aticului si a cupolei nartexului se inalta un turn cilindric acoperit cu o cupola semicirculara invelita cu arama care are o inaltime de 56 de metri si impresioneaza prin monumentalitatea si somptuozitatea sa. Fatada turnului este ritmata de catre perechi de coloane ionice, care flancheaza ferestre cu obloane incheiate in arc semicircular, surmontate de deschideri circulare. Exceptie constituie doar axul central, unde in locul ferestrei circulare a fost montat un orologiu.

Turnul gazduieste clopotele catedralei care au fost turnate in atelierele turnatoriei Hönig din Arad, renumita pentru lucrarile de turnare in bronz in zona Europei Centrale. Un element de nelipsit in bisericile romano-catolice, orga a fost construita in 1905, iar aceasta, cu cele 40 de registre ale sale fiind cea mai mare din Arad si avand o rezonanta deosebita. Datorita sunetului deosebit al orgii, in biserica se organizeaza, ocazional, in colaborare cu Filarmonica Aradeana, concerte cu tema religioasa ce atrag numerosi ascultatori. Atat clopotele cat si orga functioneaza pe curent electric din 1926.

Fatadele laterale si cea posterioara a bisericii sunt sobre, acestea fiind ascunse in curtea interioara a Palatului Minoritilor. Fatadele laterale ale navei sunt ritmate de cate cinci ferestre cu inchiderea semicirculara, sub nivelul acestora desfasurandu-se un brau profilat.

In axul al doilea dinspre piata principala a fost amenajata poarta laterala a bisericii. Tot inspre piata centrala, in dreptul nartexului, pe latura dinspre str. Lucian Blaga remarcam rezalitul casei scarilor ce urca pe tribuna vestica a bisericii. Fatada acesteia se evidentiaza prin ferestre mici, dreptunghiulare dispuse cate doua pe fiecare nivel. La capatul opus al navei se afla corul patrat, mai ingust decat nava, avand fatada sobra asemenea navei. Zidurile laterale ale corului sunt strapunse de cate o fereastra cu inchiderea semicirculara. Braul profilat de sub nivelul deschiderilor inconjoara intreaga cladire. Atat nava cat si corul poarta cate un acoperis in doua ape. Sacristia de plan dreptunghiular este alipita laturii dinspre curte a corului.

Intrand pe poarta principala patrundem in nartexul bisericii acoperit cu o cupola. Zidurile acestui spatiu sunt compartimentate de perechi de pilastri cu capitelul compozit, respectiv de deschideri evidentiate prin ancadramente impodobite cu stucaturi. Cupola prezinta o pictura decorativa, care imita stucatura elementelor arhitectonice. Nava este dezaxata cu 45˚ fata de intrarea principala. Datorita nartexului rotund, nu este constientizata amplasarea navei la un unghi de 45˚ fata de fatada, acesta fiind de fapt si rolul acestui artificiu arhitectural. La intrare, pe partea dreapta, in peretele pronausului, este incastrata o inscriptie, luata din vechiul Convent al Minoritatilor din Arad. Inscriptia aminteste de prezenta imparatului Iosif al II-lea in zona aradeana. In partea stanga a fost amplasata statuia Sfintei Treimi, dupa ce a fost demontata din piata din fata teatrului, in urma cu peste jumatate de secol. Compozitia din bronz este opera sculptorului maghiar Róna József. Ulterior pe locul “Sfintei Treimi”, care a fost reamplasata in fata teatrului, a fost amplasata statuia Inimii lui Isus, deosebit de venerata de credinciosi.

Nava are, in partea permisa credinciosilor, dimensiunile de 43 m in lungime si 17 m in latime. Cele cinci travee ale navei poarta calote boeme delimitate de arce dublou, care se sprijina pe perechi de coloane si stalpi cu capitelul compozit, respectiv pe antablamentul accentuat, bogat profilat de deasupra acestora. Coloanele pereche sar mult in fata zidurilor laterale, conturand niste spatii asemanatoare unor capele laterale de-a lungul laturilor lungi ale cladirii. Suprafata coloanelor, stalpilor si a antablamentului este tratata cu o pictura galbuie imitand marmura. in traveea dinspre intrare a fost amenajata tribuna sustinuta de doua coloane, caracterizata de un parapet decorat cu balustri. Cupola pictata a corului este sustinuta de perechi de coloane si stalpi – asemanatoare celor din nava – amplasate in cele patru colturi ale spatiului patrat. Zidul dinspre curte al corului este strapuns de usa sacristiei cu ancadramentul cioplit din piatra, cu timpan. Atat nartexul, cat si nava si corul bisericii sunt pardosite cu mozaic.

Altarul principal al bisericii, amplasat in cor, evoca structura retablurilor renascentiste. Acesta este flancat de doi pilastri cu caneluri si capitelul compozit care sustin antablamentul. Deasupra frizei decorate cu stema ordinului minoritilor urmeaza cornisa evidentiata printr-un sir de console, structura altarului fiind incununata de un timpan care poarta in varf crucea.

Conform dedicatiei lacasului, pictura altarului il reprezinta pe Sf. Anton de Padova ingenuncheat in fata pruncului Isus, inconjurati un grup format din putti si un inger. Pictura iluzionista de o parte si de cealalta a retablului completeaza compozitia altarului: pilastri asemanatori cu cei ai altarului sustin cate o vaza. Remarcam de asemenea un baldachin si draperii pictate. Altarul fusese realizat pentru biserica noua la inceputul secolului al XX-lea de catre Vastagh György senior, iar pictura a fost restaurata in 1935 de catre nepotul pictorului.

In partea dreapta a navei bisericii se afla picturile de altar ale vechii biserici baroce reprezentandu-i pe Sf. Josif si Sf. Francisc, operele artistului din secolul al XVIII-lea, Schiesler Ferenc (Ferdinand Schissler conform altor surse). Pe partea stanga se regaseste pictura lui Benczúr Gyula despre Sfantul István, originalul aflandu-se in bazilica Sf. István din Budapesta.

Tot pe latura dinspre curte a navei a fost amplasat un retablu inchinat Sfintei Cruci, respectiv altul dedicat Inimii lui Isus. De o parte si de cealalta a arcului de triumf remarcam alte doua altare secundare, avand structura mai modesta decat cele mentionate anterior. Acestea sunt inchinate Sfintei Tereza respectiv Fecioarei. Al treilea altar secundar de pe aceeasi latura este dedicat Sfintei Elizabeta. Structura altarelor laterale este de altfel foarte asemanatoare, acestea fiind retabluri decorate cu elemente de factura renascentista sau baroca, flancate de coloane, incununate de edicule, care inglobeaza fie o nisa pentru sculpturi, fie o pictura incheiata in arc semicircular. Pictura navei este opera lui Erik Bogdánffy Pauli si Löhr Ferenc. Boltile fiind decorate cu tondouri reprezentand scene din ciclul cristologic. Ferestrele cu inchiderea semicirculara sunt impodobite cu vitralii reprezentand figuri de sfinti, printre altele, sfintii casei arpadiene: Sf. István, Sf. László, Sf. Imre, Sf. Erzsébet si pe Sf. Francisc.

Interiorul bisericii a fost restaurat intre anii 1965-1966 de catre cunoscutii frati restauratori aradeni Miltaller Sándor si Miltaller Lajos. Repoleirea altarelor si a statuilor s-a facut de catre sculptorul Soós István. Frescele, reprezentand scene din viata Sf. Francisc, Dante si Michelangelo au fost varuite de regimul comunist, fiind restaurate in 1994.

In anul 2003, dupa restaurarea statuii Sf. Ioan de Nepumuk, acesta nu a fost reasezata in vechiul loc, fiind amplasata in interiorul bisericii minorite, vis-a-vis de statuia Sf. Anton de Padova pentru a fi protejata de intemperii.

Cladirea eclectica, ce combina elemente stilistice neoclasice, baroce si renascentiste, constituie unul dintre monumentele cele mai reprezentative datand de la inceputul secolului al XX-lea din Arad. Catedrala romano-catolica este unul din edificiile cele mai reprezentative pentru vizitatorul orasului Arad , fiind o cladire masiva si impunatoare ce domina intreaga artera de suflet a aradenilor. In aceleasi timp ea se integreaza perfect frontului cladirilor de pe Bulevardul Revolutiei.

Fatada principala a bisericii este flancata de fatada Palatului Minoritilor, cladire adapostind spatii comerciale, locuinte si birouri, palatul inglobeaza de fapt biserica. Fatada principala a bisericii constituie parte integranta a frontului palatului de plan dreptunghiular. Planul lacasului de cult cu nava si corul dreptunghiular se desfasoara in curtea interioara a palatului. Tot in curte a fost ridicata – conform unei inscriptii, in 1926 – si casa de cultura a ordinul minoritilor.

Mai departe, o scurta istorie a minoritilor in Arad.

In ciuda dominatiei otomane in acest spatiu, de peste un secol, religia, coloana vertebrala a oricarui popor, a continuat neabatut. Catolicii si-au tinut slujbele, nestingheriti, datorita fratilor misionari si calugarilor franciscani. Dupa alungarea turcilor, Aradul a gazduit militari straini, germani si cehi, alaturi de familiile lor. Sujbele de cult se desfasurau numai in limbile maghiara si slavona. In acea vreme, la regimentul “Lichtenstein” servea un preot de campanie, Höfflich Kamill, frate minorit din provincia Köln, iubit de credinciosii germani si cehi. Acesta s-a transferat in provincia de pe teritoriul Ungariei si Transilvaniei, numit dupa “Sfanta Elisabeta a Ungariei”, Provincie infiintata de Sanctitatea Sa Papa Urban al VIII-a cu bulla “Militantis Aecclesiae”, la data de 15 mai 1628. In 1702 Höfflich s-a stabilit in Arad si si-a inceput munca pastorala.

Din economiile Provinciei franciscane si donatiile credinciosilor a cumparat un teren pe care a ridicat o capela si o casuta parohiala in locul actualului teren de sport al Liceului Pedagogic. In iulie 1707, in timpul luptelor de independenta conduse de Rákoczi, aceste cladiri au fost distruse, iar Höfflich impreuna cu populatia germana au fugit din Arad. Odata cu domolirea luptelor se reintorc, iar in 1710 in locul capelei ridica o biserica noua din caramida. In 1752 biserica este inaltata iar turnul ridicat este inalt de opt toaze (1 toaza=1,949 m). Langa biserica se construiesc conventul (manastirea) pentru frati.

Incepand din 1702 existau deja doua parohii in Arad: una in cetatea franciscanilor capistrani care se ocupa de credinciosii din cetate si zona sarbeasca a orasului si cea a minoritilor, care aveau grija de enoriasii germani. Aceste drepturi ale calugarilor franciscani au fost confirmate de episcopul Cenadului, Engel, in data de 11 septembrie 1752. In 3 aprilie 1751, in prezenta episcopului Engel, canonicului Limburg Jeno si a parohului din Újbessenyo, Vuco de Branko se pune piatra de temelie a noii biserici care va purta hramul Sfantului Anton de Padova. Lucrarile s-au desfasurat in ritm rapid, astfel ca in octombrie 1752, sanctuarul si sacristia bisericii erau deja gata Biserica avea o lungime de 38 de m, o latime de 14 m, circa 1200 de oameni putand sa participe la slujbe. Din fotografiile mai vechi, se poate observa ca biserica se afla pe locul unde, ulterior, s-a ridicat parte din Palatul Minoritilor.

In 1715 fratii minoriti deschid o scoala elementara unde predau in limbile germana si latina, iar in 1745 infiinteaza un liceu. Pana in 1873 au predat religie in latina si greaca clasica, limba si literatura maghiara si germana, istorie, geografie, matematica, biologie si psihologie. Tot preotii minoriti au fost aceia care i-au condus pe cei treisprezece generali pe ultimul lor drum, in ziua de 6 octombrie 1849. Dupa 6 ani, la 20 septembrie 1854, manastirea se-ndoliaza, odata cu plecarea in surghiun a preotilor Lakatos Ottó, Zetykó Kelemen, Csüdör Tamás, Eperjessy Aurel, Livery Dániel, alaturi de staretul Kosztka Libor, ridicati de politia austriaca. Au fost aruncati in inchisori din Cehia si Moravia, acuzati ca intretin legaturi cu emigrantii maghiari de dupa revolutie si ca au participat la un complot impotriva statului. Preotii Kosztka Libor, Zetykó Kelemen si Csüdör Tamás au murit in inchisori, iar ceilalti au fost eliberati abia in 1857.

In vremea comunismului Ordinul Minorit a fost pus in ilegalitate, ca si celelalte ordine calugaresti catolice. Multi frati au ajuns in puscariile comuniste, unii au fost exilati cu domiciliul fortat la o manastire franciscana din Estelnic (CV) iar altii, precum, P. Karácsonyi au murit la constructia canalului Dunare-Marea Neagra.

Dupa reintoarcerea din exil si din puscarii a celor care au supravietuit – si-au reinceput activitatea pastorala devenind fictiv preoti diecezani in diverse parohii.

Ordinul minoritilor, pe langa Biserica, Conventul si celelalte edificii, construieste in 1926 si o casa de cultura, confiscata de regimul comunist odata cu desfiintarea ordinelor religioase, ea fiind redata Ordinului in 1994. Aici a functionat o tipografie, care a contribuit major la raspandirea culturii religioase in Arad si nu numai.

In catedrala si capela se fac celebrari zilnice in limbile maghiara, romana, germana si bulgara, iar din 2005, Ordinul a deschis, spre bucuria cinstitorilor Sfantului Anton de Padova, in fiecare marti, Catedrala, pentru rugaciune, dialog spiritual, sfanta marturisire, Sfinte Liturghii, momente de reculegere si un dialog sincer cu Dumnezeu. In prezent Ordinul Minoritilor, are la Arad, in slujba Parohiei Romano-Catolice, patru preoti.


Foto: Ciprian Savischi.

Bibliografie selectiva
• Ujj János, Arad építészeti emlékei, Nagyvárad, 2008, pp. 87-88.
• Georghe Lanevschi – Ujj János, Arad. Patrimoniul cultural construit, Arad, 2007, p. 63.
• Somogyi Gyula, Arad szabd királyi város leírása, Arad, 1913, pp. 85-86.

Update: Ca urmare a “urechelii” primite de catre cativa cititori (sa mai spuna cineva ca nu sunt corect :D), completez bibliografia si cu resursele online:
http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=202

PS – Atat timp cat persoanele care ma critica nu ma cunosc de loc, am sa le rog sa se abtina de la a trage concluzii pripite legate de cunostinele mele lingvistice (pe profilul de Facebook scrie clar limbile straine care le cunosc, nu si nivelul). Observ ca din pacate daca doresti sa promovezi o cladire, istoria sau arhitectura unui oras, de vrei sa prezinti si altora orasul in care te-ai nascut, ai crescut si il iubesti, mereu se vor gasi oameni, care in loc sa aprecieze faptul ca informatia ajunge la mai multa lume, sau ca este promovat un monument, o cladire, etc. se pun pe carcotit. Nu am sustinut niciunde ca materialul este creatia mea, m-am documentat, am utilizat surse multiple si astfel am facut acest articol, iar la final am mentionat sursele. Bun, imi asum greseala de a nu mentiona toate sursele, drept urmare am sa ii rog pe toti cei ce doresc sa ma critice, ca pe viitor sa nu sara in extrema “haterilor” si sa faca presupuneri fara a avea toate informatiile. Sunt curios, cati oameni isi asuma greselile facute si nu incearca sa le ascunda?

5 Comments

Florin Ruşanu

about 5 years ago

Luuuung, da' faaaain! Bravos, colega!

Adrian din Arad

about 5 years ago

:D ehhh, am zis sa nu-l impart pe episoade ca nu am cum sa-l fragmentez.

Puiu Bercea

about 5 years ago

Aradul fiind orasul copilariei mele, copil fiind nu i-am apreciat valorile arhitectonice, mi se pareau normale, dar aveam sa o fac mai tarziu, dupa ce am vazut multe alte orase europene. Bulevardul (Corso) e unic in RO. Traind de patru decenii in Sibiu, unde monumentele au dimensiuni mai putin impresionante, dar o valoare istorica unica, imi amintesc ca prin anii ..70 ai secolului trecut l-am intalnit pe aradeanul Laly Miltaller ( component al formatiei Carusel...) in Biserica romano-catolica din Piata Mare a Sibiului, unde restaura picturile. Conexiuni existentiale... Felicitari pentru articol!

Livia

about 5 years ago

Mi-am petrecut vacantele copilariei la Arad, mai mult, sint verisoara cu prima sotie a lui Lally Miltaler, am fost intotdeauna impresionata de monumentalitatea bisericii romano-catolice, imi amintesc magazinele din vecinatate, era intr-o parte un magazin de jucarii iar pe latura cealalta o cofetarie, numita in timpul studentiei tatalui meu "Vatican", desigur in jargonul lor. Pe scurt mi-a facut o reala placere acest articol, felicitari si.... multumesc pentru aceasta bucurie.

Andrei Neamu

about 4 months ago

Unde pot gasi programul slujbelor de maine Duminica 05 martie? Am cautat pe internet dar nu gasesc nimc, am sunat la 0257 280 077 dar nu răspunde nimeni. Mulțumesc.

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*