Ce e de facut?

Se facuse ca m-am intors din Budapesta, da, ma deplasez de multe ori acolo, cu munca, iar dupa o astfel de deplasare am fost invitat de catre o prietena sa merg la un concert in aer liber in Arad. Pana la finalul concertului nimic special, nimic ce sa-mi sara in ochi sau sa iasa in evidenta ca fiind altfel. Ei, ce era de facut dupa concert? Una din variante a fost sa mergem trupa ce ne-am adunat la concert in apropiere la o terasa, sa mai povestim si sa bem un suc.

Ce era de facut altceva decat sa particip si eu la aceasta manifestare sociala. Zis si facut, dupa concert m-am indreptat, lejer, la pas, spre terasa din apropiere, terasa tinta. Odata ajuns la locatia convenita, am luat loca la masa unde prietenii mei (da, a crescut numarul si de la o prietena am ajuns sa fim vreo 8-10 prieteni in total) deja savurau fiecare cate o bautura specifica starii si dorintelor lor.

Dupa un moment clasic de prezentare, evident, eu intarziatul, am lansat si eu o comanda pentru hidratarea mea pe timp de vara si am inceput sa iau parte la discutiile ce se purtau la masa. O persoana mi-a atras atentia, nu o mai vazusem pana acum si m-a intrigat din prima. Domnisoara avea ceva, un “je ne sais quoi” care mi-a atras privirea din prima, nu stiam de ce, dar trebuia neaparat sa-i fiu in preajma si sa ma pun sa discut cu ea.

Ca o cometa prinsa in campul gravitational al soarelui, asa m-a atras, am simtit cum discutia ce noi o purtam despre filme, carti, modul in care stiinta si tehnologia ne influenteaza, toate acestea pareau a fi un subiect ce crestea singur, ce ne aducea mai aproape, ce ne facea sa ne descoperim reciproc. Evident ca discutia a alunecat spre mituri, super-puteri si SciFi (da, cred ca multi din cei ce ma cunosc nu se mai mira cat de usor pot eu sa conduc o discutie inspre aceste subiecte pe care le stapanesc bine), si parea ca o sa o tinem asa toata seara. Dar nu a fost sa fie. Un caine a fost cel care ne-a deviat atentia. Da, un caine.

Rareori imi e dat sa descopar latura sensibila, ce cere protectie, la o femeie. De aceasta data, am descoperit-o imediat, am realizat ca pot sa-mi folosesc atuul de a fi un barbat bun, protectiv si care are un foarte bun simt al atentiei. Acesta a fost momentul in care am putut sa fac primul pas in a seduce, primul moment al serii in care am reusit sa ma apropii si mai mult de ea, moment in care am reusit sa fiu suficient de aproape pentru ca ea sa-mi simta parfumul, sa-mi simta bratele, sa sesizeze felul in care as putea sa o protejez in fata oricarui pericol. A fost fix momentul de care aveam nevoie, momentul in care am plasat prima samanta a seductiei, momentul in care a realizat ca nu mai are sanse, si totodata momentul in care eu am realizat ca nu mai am nici eu vreo sansa, sansa de a scapa unul de celalalt. Eram amandoi prinsi in plasele invizibile ale seductiei.

Super Playboy

Vreau sa spun ca nu m-am dat cu un parfum ca Super Playboy, nu am folosit o replica ca cele clasice si nici nu am incercat sa impresionez, ci am folosit teama pentru a insufla liniste, protectie si pentru a asigura ca alegerea facuta este una perfecta, si pot spune ca am fost sedus si am sedus.

Nu vreau sa lungesc mai mult povestea si sa dau dintr-o data toate detaliile, spun doar ca rezultatul final este urmatorul: au trecut cateva luni bune si in acest moment suntem impreuna, dar suntem impreuna de un timp destul de indelungat. Asadar, din punctul meu de vedere adevaratul secret al seductiei este sa fi tu insuti, natural si sa ai incredere in cine esti si ca vei place mai ales daca esti sincer.

Promit sa continui povestea in cadrul altei probe pentru Super Blog 2013, caci da, din nou, aceasta este o proba pentru Super Blog 2013.

No Comments

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*