O bucata de istorie – Cetatea Aradului

Dupa cum bine stiti ieri am facut o vizita in Cetatea Aradului. Daca nu stiati … ei uite stiti acum.

Intamplator titlul articolului coincide cu al lui Silviu … da’ nu pot schimba ce am inceput cu acest articol.

Cetatea Aradului a fost construita pe o perioada de 20 de ani si a fost inceputa la porunca imparatesei Maria Tereza in anul 1763. Micile intreruperi in cei 20 de ani au fost cauzate datorita lipsei fortei de munca, care era adusa in mare parte din Austria.

Cetatea are o suprafata de 88,8 ha si un perimetru de 3.769 m, fiind construita conform plaurilor generalului austriac ing. Filip Ferdinand Harsch si are o forma hexagonala semiingropata, dupa modelul Vauban. Cetatea are 6 bastioane de tip cavaler alternate cu 6 bastioane detasate, fiecare fiind incadrat de doua redute pentagonale (yep … is la numaratoare 12), fiecare fiind diferita din punct de vedere al structurii interioare.

Cetatea este inconjurata de un sant exterior ce putea fi inundat prin doua ecluze, momentan doar una din ele putand fi vazuta. La faza aceasta Silviu a venit cu un banc superb, le-au uscat caci au disparut crocodili din ele 😉

Ca si o curiozitate, fiecare parte a apararii are multiple guri de artilerie, numarul lor fiind de 296 guri de foc … hmm … tot ca si o curiozitate in 1779 imparatul Iosif al 2-lea a poruncit stramutarea cetatenilor din vecinatatea cetatii la 14 km in Utvinis … yep … avand legatura cu gurile de artilerie … cladirile inalte incepand a fi daramate (vechea cetate, biserica ortodoxa, etc.), iar in 1781 renunta dupa ce cetatenii s-au revoltat.

Cetatea are doua porti principale si se presupune ca inca 6 iesiri secrete, nedescoperite (sau poate nu ne spun noua cei ce le-au descoperit 😉 ), desi se poate sa le descoperim daca ne uitam pe planul original care se gaseste la Viena.

In cei 20 de ani in care s-a lucrat la ridicarea cetatii in paralel s-a lucrat si la regularizarea cursului raului Mures, generand astfel bucla actuala, astfel punand inca un obstacol in calea atacatorilor.

Este o legenda care spune ca cele 100.000 de caramizi utilizate in constructie au fost adus din Jimbolia, date din mana in mana, astfel in 24 ore o caramida trecea prin mainile a peste 30.000 de oameni aliniati dea lungul drumului. Caramizile fiind zidite cu var nestins, astfel si in ziua de azi ele sunt greu de dizlocat, de aici rezultand … rezistenta foarte buna …

Populatia in acele momente era de 184.469 persoane, 1501 familii, majoritatea romani, unguri si germani. Fiecare familie trebuind sa contribuie meseriasilor din Austria cu: 1 car de lemne, 2 cocosi, 2 pui, 12 oua, 1 cupa cu unt si zeciuala din productia agricola.

Mai multe informatii … urmeaza cat de curand 😛

5 Comments

DubluQ (Silviu)

about 7 years ago

Daca verificam si postul tau mai vechi nu puneam tiltul, este o intamplare.

Adrian din Arad

about 7 years ago

so ... nu conteaza ;)

eu

about 6 years ago

de unde ai tu cifrele astea? mie mi se par aburistice. În prezent Aradul are 165000 de suflete, acum 200 de ani populatia era si mai numeroasa? Atunci nu existau blocuri de locuinte cu 4-6-8-10 etaje, deci gandeste-te ca locuintele erau desfasurate mai mult pe orizontala. 184.469 de oameni, oricat de inghesuiti ar fi stat, ar fi avut nevoie de cel putin dublul suprafetei actuale ale Aradului. In plus, se ocupau si cu agricultura. Mare parte din cei ai scris nu sunt informatii ci basme.

Adrian din Arad

about 6 years ago

@eu (Andrei): cifrele sunt luate dintr-o hartie primita de la cei din Armata Romana cand am fost in vizita in cetate. Sunt multe informatii care se pot verifica si sincer nu-mi pare a fi o exagerare pentru ca s-au luat in considerare si satele apartinatoare pana in apropiere de Ghioroc din cate stiu. Asadar ... nu stiu sincer. Am sa sap sa vad ce si cum si poate reusesc sa obtin date concrete sa le pot corecta in cazul in care sunt gresite.

Leave a Comment

Please be polite. We appreciate that.
Your email address will not be published and required fields are marked

Connect with Facebook


*